Socialize

Facebook
Home » Educatie » Liceu » O sută cincizeci de ani de excelență în educație

O sută cincizeci de ani de excelență în educație

La Colegiul  Național George Coșbuc, din Năsăud

Colegiul National George Cosbuc, din NăsăudȘcoala, văzută într-o imagine generică, este o avere. O avere națională. În ciuda vitregiilor prin care trece și de care istoria nu o prea iartă, ea – printr-o forță divină, învingând piedici dintre cele mai diverse și mai neașteptate – formează generațiile, care dau substanță și concretețe timpului trăirii, validează idealuri și anunță mereu izbânda viitorului. Faptele ei le deslușim mereu, fie și prin vălul confuz al actualității precare, speranțele ei le urmăm cu încredere, chiar confruntându-ne cu agresiunea unor deziluzii, îi constatăm reușitele, pe care și le arogă uneori nemeritat actanți vremelnici, citim cu bucurie paginile de istorie care îi sunt dedicate. Există momente în care ne dăm seama că școala nu e doar o „prioritate națională” furată de discursuri demagogice, ci o prioritate a istoriei, a timpului care devine istorie. Acest fapt a putut fi constatat și recent, când Colegiul Național George Coșbuc, din Năsăud, a sărbătorit împlinirea a o sută cincizeci de ani de istorie, dovadă a unei vechi ființări a spiritului erudit al culturii năsăudene, a dorințelor și sacrificiilor făcute de românii transilvăneni pentru școală și pentru propășire culturală. Parcursul de la gimnaziu inferior la gimnaziu superior, la liceu teoretic și apoi la colegiu național este cât se poate de semnificativ.

„Un gimnaziu complet, național român”

Ideea înființării unei instituții superioare de învățământ în zona Năsăudului a apărut în 1851, în momentul desființării Regimentului II românesc de graniță. Gimnaziul român fundațional din Năsăud este creație a Fondurilor grănicerești civile. Fondurile comunităților politice constituite în timpul militarizării („montur” și mai ales „provente”) au devenit ulterior un Fond școlar central, fiind un fundament material care a susținut evoluția școlilor erariale năsăudene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, după cum consemnează o mono­grafie dedicată colegiului năsăudean, asupra căreia vom reveni cu altă ocazie. La desființarea Regimentului, Adunarea reprezentativă a celor 44 de comune foste grănicerești a decis ca fondul „provente” (reprezentând venitul obținut din drepturile regale ale comunităților militare) să nu se împartă între foștii proprietari, ci să rămână integru, iar din veniturile lui să fie ajutați fiii foștilor grăniceri, în vederea accederii în instituții școlare de nivel superior. Să reținem că, după trecerea fondului din administrarea organelor militare în cea a organelor financiare provinciale, reprezentanții comunelor au dat dovadă de o viziune pe care o putem socoti cel puțin generoasă și serioasă, hotărând ca un asemenea fond material să nu fie risipit (cum se va întâmpla peste un secol și câteva decenii, la Revoluția… noastră), ci să servească unui ideal… comun! În Adunările reprezentanților comunelor din anii 1861 și 1862 a fost elaborată „Învoirea”, un act fundațional, considerat baza legală, oficială a viitoarei instituții gimnaziale. Documentul susținea înființarea în Năsăud „a unui gimnaziu complet, național român, în care să se predea toate acele științe care s-au predat până acum și se vor mai preda în celelalte gimnazii complete publice ale patriei”. Principiile fondatoare ale noului gimnaziu stipulau astfel caracterul românesc, dar și public al instituției, precum și planul de învățământ ce urma să fie aplicat. Prin ordinul ministerial nr. 1722 din 3 septembrie 1863 se accepta dorința acestora de a avea un gimnaziu românesc. Comitetul fondurilor, întrunit la 28 septembrie 1863, a ales ziua de 4 octombrie 1863 pentru deschiderea gimnaziului, dată ce coincidea cu ziua monarhului al cărui nume avea să îl poarte școala.

Devenire ascendentă

Festivitățile inaugurale au început în seara de 3 octombrie 1863, iar pentru marcarea acestei sărbători a fost luminat întregul „opid”. Pe ușa edificiului destinat a fi sediul gimnaziul apărea inscripția: „Augustului Împărat și Protector Francisc Iosif I și Fundatorilor gimnasiului român Francisc Iosefian, 4 octombrie 1863 – Virtus Romana Rediviva – Patria-Națiunea”. Prima denumire a gimnaziul va fi aceea de Francisc Iosefian, portretul monarhului fiind nelipsit din edificiul gimnazial. Momentul e exprimat în cuvântul primului director al gimnaziului, Ioan Marte Lazăr, care, în ziua de 4 octombrie 1863, când clopoțelul gimnaziului a răsunat pentru prima oară, spune: „Am ajuns acel timp fericit, cât astăzi junimea noastră nu e silită a alerga prin depărtare ca să asculte științele în dulcea limbă a mamei, ci e fericită a serba deschiderea unui gimnasiu național român aici, în acest loc clasic ce a fost martoru atâtor scene prin cari au trecut părinții noștri, pe care, când ni l-ar putea nara, am umple multe pagine din istoria fostului regiment II românesc, acum districtul Năsăudului…”. Au urmat cuvântările lui Leonte Luchi – înlocuitor temporar al conducătorului districtual, vicarului Grigore Moisil – care a explicat năsăudenilor foloasele pe care le vor trage de pe urma unui institut de talia gimnaziului, teologului Ioan Lazăr și elevului de clasa I Grigore Pletosu, care a ținut o cuvântare de mulțumire la adresa monarhului și fondatorilor. Festivitatea a fost încheiată de corul elevilor, care a intonat o odă festivă, ce avea să devină imnul gimnaziului. În dimineața zilei următoare, cei 40 de elevi înscriși pășeau, în jurul orei 8, în clasa I gimnazială. Planul tematic special al primei clase gimnaziale prevedea studierea religiei, limbii latine, limbii române, limbii germane, limbii maghiare, istoriei naturale, geografiei, matematicii și cântului, discipline care erau împărțite simultan celor patru dascăli, artizanii activității educaționale a școlii: Ioan Marte Lazăr (limba latină, germana și matematica), Leon Pavelea (limba română, istoria naturală și geografia), Ioan Secuiu (preda benevol limba maghiară și cântul) și vicarul Grigore Moisil (religia). La inaugurare, instituția năsăudeană a primit doar calitatea de gimnaziu inferior, astfel că, după completarea celor patru clase ale primului nivel de instrucție gimnazială, Comisia admini­s­trativă a fondurilor școlare a inițiat demersurile necesare în vederea deschiderii cursului superior al instituției, încât până în anul 1871 s-au deschis treptat și celelalte patru clase ale cursului superior. De aici înainte, instituția școlară năsăudeană s-a înscris într-o devenire ascendentă, numărul elevilor și al profesorilor crescând constant.

Primele clase gimnaziale au fost instalate în fostul edificiu al școlii normale, însă odată cu creșterea claselor și apariția ciclului superior era nevoie de un nou edificiu, astfel încât, în anul 1882, comitetul fondurilor și corpul profesoral au decis construirea unei clădiri noi pentru gimnaziu, a cărui piatră de temelie s-a pus la 4 octombrie 1887, fiind sfințit în 1888, cu prilejul serbărilor prilejuite de marcarea a 25 de ani de la înființarea gimnaziului.

De-a lungul istoriei sale, Liceul năsăudean a avut nu mai puțin de 16 denumiri și 26 de directori. Să reținem că, prin Hotărârea din 2 ianuarie 1919 a Comitetului fondurilor grănice­rești năsăudene, dobândește denumirea de Liceul român grăniceresc, iar prin Ordinul nr. 3587/ 11.04.2000 al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, cea de Colegiul Național George Coșbuc.

Dacă ar fi să remarcăm anumite aspecte ale gloriei școlii năsăudene, ar trebui să ne amintim deviza Virtus Romana Rediviva, înscrisă cu fir de aur pe drapelul de luptă al regimentului grăniceresc și care a dat numele unei societăți de lectură, expresie a năzuințelor literare, culturale și științifice ale elevilor năsăudeni, societate care a redactat și revista-manuscris „Musa Someșeană”. Prin ani, năzuințele celor dornici de învățătură au rămas mereu vii, călăuzindu-i pe drumurile reușitelor, ale izbânzilor în viață.

Școala năsăudeană se mândrește, de asemenea, cu 17 elevi care i-au trecut pragul, au parcurs cel puțin un an de studiu la Gimnaziul/ Liceul/Colegiul Național George Coșbuc și care au devenit academicieni. În acest mănunchi de străluciți reprezentanți ai spiritualității românești se numără scriitorii George Coșbuc, Liviu Rebreanu și Emil Isca, istoricul literar Nicolae Drăganu, dialectologul Sever Pop, etnologul Simion Florea Marian, istoricii Constantin Moisil, Iulian Marțian și Dumitru Protase, teologii și înalții ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea și Nicolae Bălan, publiciștii prof. Iuliu Moisil și Virgil Șotropa, botanistul Iuliu Prodan, geograful Tiberiu Morariu, geologul Augustin Vancea și medicul Leon Danielo.

Moment aniversar

Despre „Colegiul năsăudean” de azi se pot spune foarte multe lucruri. Are tradiție, are competitivitate, elevi care îi continuă gloria, strânse legături cu comunitatea. Școala de Aplicație, pe care o include, formează în continuare dascăli de nădejde.

În perioada 3-5 octombrie, la Colegiului Național George Coșbuc, din Năsăud, au fost organizate manifestări dedicate împlinirii a 150 de ani de existență a instituției de învățământ. A fost, cum spunea directorul liceului, „moment de primă mărime atât pentru instituția de învățământ, cât și pentru orașul Năsăud și județul Bistrița-Năsăud”. Au participat numeroși invitați – oameni politici, de cultură sau de știință, foști elevi ai liceului deveniți personalități marcante în diferite domenii de activitate, profesori, elevii de azi… Au evocat momente din istoria colegiului sau au definit imaginea acestuia ca instituție de cultură și spiritualitate: senatorul Ecaterina Andronescu, ministrul delegat Doina Pană, inspectorul școlar general Camelia Tabără, președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud – Radu Moldovan, prefectul Ioan Țintean, parlamentarii Stelian Dolha, Ioan Deneș și Ioan Oltean, scriitorul Teodor Tanco, prof. univ. dr. Dumitru Acu, prof. Ștefan Tatay, prof. univ. dr. Rodica Petrescu, prof. dr. Gheorghe Pleș, fizicianul Gheorghe Rusu, sociologul Vasile Sebastian Dâncu, mulți dintre ei retrăind în suflet amintirea anilor de școală din Năsăud. Cu acest prilej a fost prezentată monografia liceului, opinând pe această temă Aurelia Dan, Adrian Onofreiu, Gheorghe Pleș, Dorel Coc, Raus Pompei, Ioan Seni și Vasile Tutula, autori ai cărții.

La ceas aniversar, directorul Colegiului Național George Coșbuc, din Năsăud, prof. Dorel Alexandru Coc, mărturisește:

„După anul 1989, am putea spune că s-a intrat într-o nouă epocă iluministă, în sensul conștientizării faptului că educația determină calitatea rezultatelor în planul tehnologiilor, al vieții economice, administrative, culturale. Rezultatele obținute de elevii școlii noastre în procesul instructiv-educativ sunt reflectate, între altele, prin doi indicatori reprezentativi: promovabilitatea la examenul de bacalaureat și premiile obținute la concursurile școlare naționale (olimpiade naționale). În fiecare an, profesorii și elevii școlii noastre derulează o largă diversitate de activități cu caracter instructiv-formativ sau cultural-educativ, școlare și extrașcolare. O parte dintre colegi au fost mereu prezenți cu articole și cărți în problematica didactică și culturală (Ioan Lăpușneanu, Gheorghe Pleș, Ioan Tebieș, Gavrilă Tomi, Ioan Seni, Romulus Berceni, Paula Burdeți, Dorel Alexandru Coc, Steluța Vîju, Lazăr Marius, Floarea Vaida, Nicolae Bosbiciu, Daniela Chira etc.), au participat la simpozioane și sesiuni de comunicări științifice la nivel local, județean, național și internațional. Profesorii școlii au elaborat anual programe școlare pentru disciplinele din curriculum la dispoziția școlii și au susținut apariția unor reviste în care au publicat articole: Amalgam, Tribuna Ideilor, Ecologistul etc. Planul de dezvoltare instituțională cuprinde între țintele strategice afirmarea unității în acord cu nevoile și interesele orașului și zonei Năsăudului, întreținerea de relații de parteneriat cu școli din țară și din străinătate.

Prețuit în mentalul colectiv al zonei, competitiv în procesul instructiv-educativ, Liceul din Năsăud continuă să fie o unitate de învățământ care își respectă deviza propusă de cei care l-au întemeiat: Litterae et virtus-vestra felicitas. (Fericirea voastră stă în știință și virtute).”

Olimpiu NUȘFELEAN

 

Monografia colegiului

„Liceul din Năsăud… mi-a dat primele îndrumări de literatură românească, a fost dintotdeauna și mai ales în zilele grele o cetate de românism dinamic și un factor de cultură românească. De aceea aproape toți bărbații de seamă ai Transilvaniei s-au mândrit a fi fost măcar vremelnic elevi ai liceului năsăudean”, scria Liviu Rebreanu într-o scrisoare din 1939 despre școala urmată doi ani, timp în care a stat în gazdă în casa unde locuise și Coșbuc ca elev. Gloria și istoria unei asemenea școli au atras interesul cercetă­torilor năsăudeni, care, în aceste zile, i-au dedicat o lucrare intitulată „Monografia Colegiului Național George Coșbuc din Năsăud la 150 de ani de istorie” (1863-2013). Lucrarea, apărută recent la Editura Napoca Star, din Cluj-Napoca, este realizată de un colectiv de autori coordonat de prof. Dorel Alexandru Coc, directorul colegiului, colectiv din care fac parte profesorii dr. Aurelia Dan, dr. Gheorghe Pleș, Ioan Seni, cercetătorul dr. Adrian Onofreiu, juristul Pompei Raus, col. (r.) dr. Vasile Tutula și regretatul prof. Ioan Lăpușneanu. Lucrarea este prefațată de dr. Teodor Tanco și beneficiază de un mesaj trimis de acad. Dumitru Protase. În cele peste 550 de pagini, monografia prezintă: evoluția instituției școlare năsăudene de la statutul de gimnaziu la cel de colegiu, rolul asociației grănicerești în susținerea școlilor românești, edificarea clădirii gimnaziului – în care funcționează colegiul de azi –, starea de spirit generată și menținută în ținutul năsăudean de deviza „Virtus Romana Rediviva”, înscrisă încă din 1773 pe drapelul de luptă al Regimentului II Grăniceresc, care însemna biruință pe câmpurile de luptă, dar și prin educație și cultură, raportul colegiului cu spiritualitatea astristă năsăudeană, personalități formate aici, ca și o bogată secțiune de anexe. (O.N.)