Socialize

Facebook
Home » Institutii » Inspectorate scolare » „O ţară creşte prin oamenii ei, de aceea politicile educaţionale trebuie să contribuie la dezvoltarea tinerilor ca cetăţeni activi“

„O ţară creşte prin oamenii ei, de aceea politicile educaţionale trebuie să contribuie la dezvoltarea tinerilor ca cetăţeni activi“

Interviu cu prof. Florina Stoian, inspectorul general al ISJ Buzău


Stimată doamnă inspector general, ne aflăm în faţa unui nou început. Cum se va mişca şcoala românească pe coordonatele trasate deja de noua conducere ministerială? Ce aşteptări aveţi de la aceasta din urmă?

În principiu, orice schimbare în educaţie nu ar trebui să însemne decât îmbunătăţiri ale procesului de educaţie din sala de clasă, partea de învăţământ obligatoriu. Traversăm o nouă etapă în care se fac cercetări în domeniul ştiinţelor educaţiei, iar nevoile de dezvoltare ale copiilor sunt altele decât cele din deceniul  trecut. Este imperios necesar ca toate noile decizii să se bazeze pe studii şi analize concrete, să respecte opiniile publice, noile programe şcolare să fie orientate spre interdisciplinaritate şi să aibă un conţinut care să răspundă provocărilor actualei societăţi în continuă dezvoltare şi mişcare. Aşteptăm decizii  care să contribuie la creşterea calităţii educaţiei pentru orice copil din orice colţ al ţării. Ne dorim să dezvoltăm din acest an şi mai mult învăţământul profesional dual, aşa că ar fi nevoie de asocierea cu antreprenoriatul. Poate că noua echipă ministerială poate să convingă pe români să se întoarcă din străinătate. Pentru aceştia, pentru copiii lor, şi aşa din ce în ce mai puţini, şi implicit, pentru viitorul acestei naţii, să crească sănătoşi într-o şcoală care le dea încredere şi să încurajeze formarea de competenţe pentru a-şi îndeplini visurile aici, acasă, şi nu pe alte meleaguri.

O ţară creşte prin oamenii ei, de aceea politicile educaţionale trebuie să contribuie la dezvoltarea tinerilor ca cetăţeni activi, la dezvoltarea de competenţe cerute pe piaţa muncii. Calitatea educaţiei depinde de calitatea cadrelor didactice implicate. De aceea, dacă educatorii vor primi respect, atunci vor oferi la rândul lor respect, dacă vor primi aprecieri pentru ceea ce fac bine şi cadrul potrivit de învăţare şi dezvoltare pentru ceea ce au de îmbunătăţit, vor şti că şi ei pot oferi încurajări şi susţinere, iar viitorul depinde mai mult ca niciodată cum ne ocupăm de cei care aleg să trăiască în ţara care le oferă educaţie.

Vom avea o nouă lege a educaţiei până la sfârşitul anului, cel puţin aşa promite noul ministru al Educaţiei. Era necesară?

Conform Programului de guvernare, până la sfârşitul anului 2017, trebuie să avem o nouă lege a educaţiei naţionale. În acest context, elaborarea acesteia trebuie să fie un rezultat al dezbaterii publice. În momentul de faţă, avem o lege care a suportat zeci de modificări de la apariţia ei. Această lege ar trebui foarte bine gândită, astfel încât să nu se mai schimbe de la un an la altul, pentru că elevul trebuie să ştie de la clasa pregătitoare ce va face în viitor, ce examene va da şi cum trebuie să se pregătească.

Se doreşte de ani de zile a se schimba admiterea la liceu, dar şi la facultate. Rămâne însă totul la stadiul de proiect.

De asemenea, având în vedere numărul mare de elevi fără examenul de bacalaureat s-ar putea lua în calcul mai multe propuneri pentru diferite tipuri de bacalaureat, astfel încât acesta să fie diferenţiaţi în funcţie de nivelul de pregătire al fiecărui elev. Astfel, mai mulţi absolvenţi ar putea avea o şansă în plus într-o carieră profesională.

Ar fi neapărat nevoie să vorbim şi de infrastructură pentru că mai avem încă şcoli fără autorizaţie de funcţionare sau ISU.

Doamnă inspector general, au avut loc concursurile pentru directori şi directori adjuncţi. Cum s-au derulat ele în judeţul Buzău? Există unităţi de învăţământ gimnazial cu directori numiţi interimar? 

Este pentru prima dată după opt ani de când Ministerul Educaţiei a organizat concursuri pentru directorii de şcoli, aceştia fiind numiţi, până acum, prin delegaţie, metodă care a stârnit comentarii din partea celor care acuzau că numirile în învăţământ se fac doar în funcţie de interesele politice.

La Buzău au fost scoase la concurs 176 de posturi de directori de şcoli. În total avem 117 persoane care au promovat concursul pentru funcţia de director si director adjunct. Totuşi, şase candidaţi la examenul pentru directori de şcolile din judeţul Buzău au depus contestaţii. Mai precis, trei contestaţii au fost depuse de candidaţii de la Râmnicu Sărat, celelalte fiind ale unor profesori ce au candidat pentru conducerea şcolilor de la Calvini, Cislău şi Unguriu. Pentru a asigura un cadru obiectiv de evaluare care să genereze o ierarhizare corectă a candidaţilor, s-a luat decizia ca evaluarea acestor contestaţii să fie făcută de o comisie din alt judeţ decât cel în care a fost susţinută proba. Arondarea contestaţiilor depuse de candidaţi a fost stabilită de Ministerul Educaţiei Naţionale şi comunicate inspectoratelor şcolare judeţene. Din comisiile de soluţionare a contestaţiilor, constituite la nivel judeţean, au făcut parte alte persoane decât cele prezente în comisiile de concurs, respectându-se structura şi componenţa prevăzute de metodologia de concurs. Având în vedere faptul că aceste comisii soluţionează contestaţiile depuse de candidaţii dintr-un alt judeţ, în componenţa lor au intrat reprezentanţi ai autorităţilor publice locale din orice localitate din cadrul judeţului, care au studii universitare.

O mare problemă a ţării noastre o constituie România rurală. Care este situaţia unităţilor de învăţământ din satele buzoiene şi cât de multe sunt acestea în momentul de faţă?

În anul şcolar 2015-2016, am realizat 1.630 de clase în mediul rural, cu 28.987 de elevi. Dintre acestea, au fost clase cu învăţământ simultan, 237 în învăţământul primar şi 51 de clase în învăţământul gimnazial, totalul elevilor fiind de 3.653 în ciclul primar şi 750 la gimnaziu.

Reorganizarea reţelei şcolare în vederea eficientizării financiare a sistemului educaţional s-a realizat în mai multe etape: analiza situaţiei actuale în privinţa distribuirii unităţilor de învăţământ pe teritoriul judeţului Buzău; consultarea factorilor de decizie locali cu privire la dinamica unităţilor de învăţământ în comunităţile locale; comasarea unităţilor de învăţământ, astfel încât fiecare unitate şcolară să aibă un număr optim de elevi conform normativelor în vigoare, să asigure accesul elevilor la o educaţie de calitate. Am intensificat demersurile în vederea obţinerii autorizaţiilor sanitare de funcţionare pentru creşterea gradului de securitate şi siguranţă în unităţile de învăţământ preuniversitar, a autorizaţiilor împotriva incendiilor, a autorizaţiilor sanitar veterinare şi de siguranţă a alimentelor.

Care sunt cele mai mari pericole care pândesc şcoala rurală buzoiană şi, mai mult ca sigur, şcoala rurală la nivel naţional?

Cea mai mare ameninţare o reprezintă însă scăderea populaţiei şcolare prin reducerea natalităţii şi emigrare, cu implicaţii asupra  reţelei şcolare, tendinţa de scădere a interesului populaţiei faţă de actul educaţional şi de cultură, rezistenţa la schimbare şi conservatorismul unor cadre didactice, pregătirea metodică iniţială deficitară a unor absolvenţi de învăţământ superior care optează  pentru cariera didactică sau lipsa oricărei calificări la anumite specialităţi. Ne confruntăm şi cu lipsa fondurilor financiare pentru continuarea lucrărilor de investiţii în şcoli. O mare problemă în mediul rural o reprezintă şi migrarea personalului didactic de la o şcoala la alta sau naveta zilnică a profesorilor care nu mai sunt atât de legaţi de şcoli, ci de programul autobuzelor.

Şi totuşi, ce se poate face pentru pentru ca elevii din rural să aibă, pe viitor, şanse egale  la educaţie, cu cei din urban?

Se pune problema facilitării accesului tuturor copiilor şi elevilor atât din mediul urban, cât şi rural, la servicii educaţionale de calitate. De asemenea, se acordă o atenţie sporită unităţilor de educaţie din mediul rural în vederea reducerii diferenţelor dintre acestea şi unităţile din mediul urban, în ceea ce priveşte calitatea educaţiei oferite.

Cu toate acestea, ne confruntăm cu probleme diverse care pornesc din familiile anumitor elevi care învaţă în mediul rural şi care au, în cea mai mare parte, un nivel scăzut de educaţie, iar jumătate dintre părinţii elevilor din mediul rural nu au finalizat nici măcar opt clase.

Nu este vorba efectiv de spaţiile de învăţământ, pentru că nu acestea pun bariere în activitatea educaţională a elevilor. Practic, două treimi din elevi au o clasă numai a lor, în timp ce o treime ocupă o sală în două schimburi, ceea ce se întâmplă şi în mediul urban.

Aproximativ 90% din şcolile din mediul rural deţin cabinete de informatică şi laboratoare de fizică, chimie şi biologie, însă aceste spaţii sunt utilizate la sub 10% din capacitate. Anumiţi elevi nu ştiu de existenţa laboratoarelor sau nu ştiu la ce sunt utile.
La capitolul auxiliare curriculare, în şcolile din mediul rural sunt folosite la majoritatea orelor, la disciplinele de examen, adică limba română şi matematică, şi la un procent din ce în ce mai mic de ore la celelalte discipline.

Dacă în mediul urban, la înscrierea într-o şcoală, părinţii au anumite criterii, printre care şi calitatea corpului didactic, în mediul urban, acest lucru nu prea este posibil. Nu putem vorbi de acelaşi nivel de concurenţă între elevi. Ca să nu mai vorbim de faptul că 30% din elevii de la ţară abandonează timpuriu şcoala, procentul fiind de trei ori mai mare decât cel înregistrat în urban. De asemenea, 80% din mediile sub 5 de la Evaluarea Naţională din 2015 au fost obţinute în mediul rural. Referitor la cadrele didactice, aproximativ 90% din profesorii fără calificare care predau lucrează în şcoli din mediul rural.  În timp ce statul nu reuşeşte să găsească o soluţie pentru aceşti elevi, nici familiile nu reuşesc să-i ajute pe aceşti copii să recupereze golurile de la clasă, de aceea, inegalităţile dintre urban şi rural se adâncesc.

În acelaşi context, cum a rezolvat ISJ Buzău problema navetei?

Începerea anului şcolar reînvie problemele cu tradiţie în sistemul de învăţământ românesc, iar semnele sunt oarecum bune. Cei 326 de elevi beneficiari ai burselor profesionale, dar şi cei aproape 2.500 de elevi buzoieni înscrişi în programul „Bani de liceu“ au intrat deja în posesia banilor pentru prima parte a anului şcolar.  De asemenea, problema este rezolvată şi pentru elevii buzoieni care sunt nevoiţi să facă naveta. În ceea ce priveşte problema decontării profesorilor, în baza acordurilor cu primăriile şi consiliile locale, în majoritatea şcolilor din mediul rural este rezolvată. Sunt şi situaţii în care, după discuţii, tratative şi chiar apelul la instanţele de judecată, profesorii nu şi-au primit banii de navetă. Legea este neclară în ceea ce priveşte decontarea navetei cadrelor didactice. Nu  este o normă  privind obligativitatea autorităţilor locale de a face acest decont şi nici nu se precizează nicăieri sursa de decontare.

Rezolvarea problemelor cu care se confruntă şcoala românească ţine de strânsa colaborare între factorii implicaţi. Cum colaboraţi cu autorităţile locale, prefectură, primării etc.?

Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău a întreprins toate acţiunile specifice unei educaţii de calitate,  realizarea unui sistem educaţional stabil, echitabil şi relevant în strânsa colaborare cu autorităţile locale. Asigurarea serviciilor educaţionale de bază, în condiţiile implementării curriculum-ului a găsit întotdeauna sprijin în acţiunile întreprinse în baza parteneriatelor de colaborare cu Primăria Buzău, Consiliul Judeţean Buzău, Prefectura Buzău, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, IGSU, instituţii de cultură, comunitatea locală. Parteneriatul vizează implicarea tuturor factorilor responsabili într-un proces de colaborare în interesul superior al generaţiilor de elevi care reprezintă viitorul ţării. Ne-am dori o implicare activă, constantă şi cu viziune.

Să vorbim şi despre abandonul şcolar din aceeaşi zonă rurală. Care este situaţia în momentul de faţă?  

Din această perspectivă, sunt formulate o serie de cauze ale abandonului şcolar care trebuie avute în vedere la nivelul unei  regiuni sau colectivităţi: cauze care ţin de caracteristicile economice şi sociale ale tânărului care părăseşte sistemul de învăţământ (mediul economic şi social, profilul educaţional al părinţilor, apartenenţa tânărului la un anumit grup economico-social sau etnic), cauze care ţin de calitatea sistemului educaţional şi cauze ce ţin de dezvoltarea economică şi socială a unei regiuni de dezvoltare sau judeţ (rata şomajului, procesul de dezindustrializare, nivelul scăzut de dezvoltare).

Problema cea mai mare este migraţia familiilor acestor copii la muncă în străinătate şi neintegrarea lor la întoarcere, în mediul şcolar. Pentru reducerea abandonului şcolar din învăţământul obligatoriu s-au elaborat planuri de acţiune concretizate în monitorizarea lunară a absenteismului la nivelul unităţilor de învăţământ, aplicarea în fiecare şcoală a „Procedurilor privind reducerea abandonului şcolar“. În plus, sunt din ce în ce mai multe şcoli din mediul rural care îşi doresc să scrie şi să implementeze proiecte cu fonduri europene care vizează reducerea absenteismului şi a abandonului şcolar. Aşadar, în aceste cazuri, care tind să se multiplice de la an la an, este foarte importantă o colaborare strânsă cu instituţiile statului. Măsurile vizate trebuie să fie luate la nivelul familiei, la nivelul şcolii, la nivelul comunităţii locale. Activităţile concrete vor pleca de la depistarea elevilor care se încadrează în situaţiile de absenteism şi abandon şcolar, acţiuni concrete, de la caz la caz, ale tripletului şcoală-familie-comunitate, în vederea eradicării chiulului, absenteismului şi abandonului şcolar.

Violenţa în şcoli este o altă mare problemă. Care este situaţia la nivelul judeţului Buzău şi care este ponderea urban-rural din acest punct de vedere? 

Violenţa în şcoli este, din păcate, un adevăr al societăţii noastre. Se manifestă în diferite forme, iar şcoala devine spaţiul în care conflictele dintre elevi sau dintre elevi şi adulţi evoluează. Ceea ce este îngrijorător este faptul că aceste cazuri au devenit frecvente şi sunt tolerate, sunt motiv de glumă, iar cei implicaţi, autorii, devin „mici eroi“ ai claselor sau şcolilor respective. Poate fi vina şcolii sau a managementului, a sistemului de pază sau a zonei în care se află şcoala. Ne-am aştepta însă ca, indiferent de importanţa pe care o dau educaţiei, toţi să-şi dorească siguranţa copiilor. Acest tip de violenţă produce urmări atât fizice, cât şi psihice. Un alt gen de violenţă este bullying-ul (agresiune sau intimidare), acte de-a lungul timpului prin care un copil sau un grup de copii se folosesc de avantajul puterii fizice şi al presiunii psihice asupra colegilor lor. Hărţuirea poate fi verbală şi psihică şi deseori agresorii sunt la rândul lor victime, provenind din familii cu probleme. Violenţa nu trebuie tolerată, pentru că generează, la rândul ei, violenţă, iar schimbarea ţine de noi toţi. În şcolile din judeţul Buzău nu s-au înregistrat decât cazuri izolate de violenţă, acestea fiind rezolvate prin măsuri ameliorative şi monitorizare continuă. În mediul rural, ponderea şcolilor care fac referire la conduitele violente ale elevilor este mai redusă decât în mediul urban; această situaţie poate fi consecinţa statutului mai înalt pe care tind să şi-l menţină cadrele didactice din aceste arii, inclusiv a unei mai mari autorităţi a acestora, atribute care le permit prevenirea cu mai multă eficienţă a manifestărilor de violenţă; de asemenea, o altă explicaţie poate consta în faptul că mediul rural este mai tradiţionalist, mai restrictiv, iar controlul social, inclusiv asupra manifestărilor de violenţă, este mai puternic. Asigurarea unui climat sănătos este extrem de importantă pentru creşterea siguranţei şi securităţii elevilor în unităţile şcolare şi împrejurul acestora. Directorii de şcoli şi profesorii diriginţi trebuie să aibă în vedere cuprinderea în documentele de proiectare strategică a unor repere privind eliminarea violenţei din şcoli. De asemenea, sunt constituite şi funcţionează comisii privind reducerea violenţei în şcoli.

Ce ţinte v-aţi propus, doamnă inspector general, pentru anul 2017?

Mutarea accentului, în actul educaţional, de pe transmiterea de informaţie, pe crearea de competenţe pentru viaţă, pe baza nevoilor de dezvoltare personală şi umană, promovarea educaţiei incluzive prin cultivarea toleranţei, nediscriminării şi acceptării diferenţei în şcoli şi în societate, iniţierea reformei curriculare pe toate componentele ei, astfel încât conţinutul educaţional să corespundă cu cerinţele de pe piaţa muncii şi ale societăţii digitale reprezintă câteva din priorităţile manageriale pentru Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău.

De asemenea, avem în vedere redefinirea statutului cadrului didactic în societate prin salarizare, carieră, criterii de evaluare a performanţei, autonomie educaţională şi integritate, reducerea birocraţiei şi eliminarea sarcinilor administrative inutile pentru personalul didactic în domeniul educaţional. Toate sunt măsuri care conduc la progres în carieră şi succes şcolar pentru elevi.

Nu în ultimul rând, ne vom focusa pe iniţierea reformei curriculare pe toate componentele ei, astfel încât conţinutul educaţional să corespundă cu cerinţele de pe piaţa muncii şi ale societăţii digitale, dar şi pe reglementarea şi implementarea la scară judeţeană a învăţământului profesional dual.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU