Socialize

Facebook
Home » Reforma » Proces » O temă de reformă și două mentalități

O temă de reformă și două mentalități

O temă de discuţie vizavi de documentul MEN „Educaţia ne uneşte“ o constituie modalitatea de accedere în liceu a absolvenţilor şcolii de bază, obligatorii. Cele mai recente poziţii consemnate sunt din partea unor organizaţii ale părinţilor, dar şi a unei organizaţii nonguvernamentale, între altele Coaliţia pentru dezvoltarea României, care solicită MEN ca actuala formulă de admitere în liceu – repartizarea computerizată şi luarea în calcul a mediei din anii de gimnaziu într-un anume procent – să fie înlocuită cu mai vechile examene de admitere organizate de licee, cu subiecte propuse de ele, cu corectarea făcută la „faţa locului“. Se cere, aşadar, întoarcerea la o formulă tradiţională a şcolii româneşti, cu state vechi în şcoala preuniversitară.

Deocamdată nu ştim ce va face ministerul, dar în vizunea sistemică propusă, ideea că notele din gimnaziu ar trebui să aibă în continuare o pondere la calcularea mediei pentru admiterea în liceu e prezentă. Fără explicaţii! Şi fără a se lua în seamă şi punctele slabe ale acestei modalităţi.

De altfel, nici nu cred că mai există cineva care să ştie cu acurateţe când a fost luată această decizie, cum s-a metamorfozat ea, dar mai ales care au fos motivele unei asemenea măsuri. Ei bine, două au fost motivele avute în vedere în anul 2000 (sau în jurul acestui an) în sprijinul deciziei. Unul dintre acestea răspundea unei chestiuni de politică naţională în educaţie şi presupunea – într-o perioadă în care apăruseră primele semne ale scăderii interesului pentru studiu – o nevoie de remotivare a elevului pentru studiu şi o integrarea firească a Examenului de Capacitate sau de Evaluare Naţională în traseului şcolar de durată al elevului, în vreme ce al doilea ţintea un principiu al educaţiei moderne în care se evaluează mai degrabă ieşirile dintr-un sistem şi nu întrările. Cu alte cuvinte, în locul unui examen de admitere în liceu, însemnând cel mai des darea unor subiecte uneori fără prea multă legătură cu ceea ce însemna un învăţământ de masă, şi deci presupunând o pregătire pompieristică – meditaţii, abandonarea celorlalte discipline de studiu, cel puţin în clasa a VIII-a –, urma să se creeze, prin luarea în calcul a mediei gimnaziale, o atmosferă firească de studiu, de însuşire de durată, relaxată am spune, a unor cunoştinţe la care se adăuga fireşte şi existenţa unei evaluări precise a unor competenţe mai mult sau mai puţin europene. Ceea ce a apărut ca element perturbator în această nouă formulă de accedere în liceu a fost comportamentul unei categorii de părinţi, şi implicit al unor profesori, care au forţat sistemul să dea note mari la toate diciplinele de studiu pentru a se putea câştiga puncte la media finală de repartizare computerizată. Sensibil la această situaţie, pe care aş numi-o „tipic românească“, MEN a intervenit în două rânduri prin reducerea procentului cu care media gimnazială contribuia de admiterea în liceu, ajungând în ultimii ani la un procent mai mult decât rezonabil, de 20%, capabil a amortiza în bună măsură „şocul“ sutelor sau poate miilor de medii generale de zece din gimnaziu, prezente într-o serie de absolvenţi.

Dar, dincolo de datele unei metodologii de admitere, se conturează existenţa în spatele atitudinilor publice celor mai recente, a două mentalităţi, ce caracterizează nu doar anume segmente ale categoriei părinţilor, ci şi segmente importante de cadre didactice, directori, şi mai ales o anume categorii de licee, licee ce sunt de regulă asaltate de elevi buni şi foarte buni. Insistenţa cu care aceştia solicită reintroducerea examenului de admitere apare suspectă pe fondul unor analize obiective a ceea ce însemna odinioară examenul de admitere în liceu, cu avantajele şi dezavantajele vechiului sistemului de admitere. Şi când spunem odinioară, vorbim nu doar despre anii de după 1990, ci chiar de dinainte de această dată. Nu-i vorba de a suspecta cu orice preţ că vechiul sistem favoriza un grad înalt de corupţie (deşi fenomenul era prezent!), în vreme ce actualul sistem de evaluare şi repartizare pare a exclude cu desăvârşire intenţia mistificării, ci e vorba mai ales de comportamentul elevului faţă de ceea ce înseamnă pregătirea lui generală. Fenomenul, observabil şi la liceu, presupunea o „mobilizare“ pentru admitere (liceu, facultate!) încă din clasa a VII-a, iar în cazul liceului încă din clasa a XI-a, în condiţiile în care accesul la facultate se realiza tot printr-un examen de admitere. Consecinţa acestei „mobilizări“ se manifesta atât în dezinteresul pentru celelelate discipline de studiu, cât şi în dezinteresul participării la cursurile şcolare. Elevii înregistrau, mai ales la liceu, sute de absenţe, motivate şi nemotivate, pe fondul unui pact de „înţelegere“ între şcoală, profesori şi elevi.

Nu-i mai puţin adevărat că nici actualul sistem de admitere nu a reuşit să aducă totul sub semnul „normalităţii“, în sensul în care evaluarea naţională ar fi trebuit să fie o „evaluare“, pur şi simplu, integrată firesc într-un parcurs în care elevului îşi însuşeşte temenic şi cunoştinţele de biologie, chimie, fizică, istorie etc., aşa cum apar ele în programele gimnaziale.

Ar rezulta de aici că dilema a rămas şi că nici actuala formulă nu reuşeşte să tramsmită un altfel de mesaj şi un altfel de „morală“ a învăţării, în condiţiile în care mentalitatea atât a părinţilor, cât şi a unei părţi însemnate a corpului profesoral este aceea că examenul de evaluare naţională este atât de important încât există cunoştinţe/capitole din programă care nu se mai parcurg, la română ca şi la matematică, aşa cum există, de asemenea, discipline numeroase la care promovare ţine de un formalism declarat şi recunoscut.

În ciuda dilemei generale însă, la întrebarea dacă sistemul actual de admitere în licee este cumva mai conform cu scopurile generale ale educaţiei decât vechiul sistem, răspunsul este da, căci, cu toate imperfecţiunile sale, evaluarea naţională în forma actuală şi luarea în calcul a mediei anilor de gimnaziu, este, în cele din urmă, un aspect al reformei la care, dacă s-ar renunţa, nu am avea niciun câştig palapabil. Dimpotrivă!

P.S. „Coaliţia pentru dezvoltarea României“ constată că la mulţi elevi diferenţa între media generală de absolvire a gimnaziului şi media de la Evaluarea Naţională este uneori o de 3 puncte. Acesta ar fi argumentul pentru care actuala formulă de accedere în liceu ar trebui înlocuită cu un examen de admitere organizat de licee. Argumentul este foarte şubred şi dovedeşte, cum spunea cineva, o încercare de a compara mere cu… pere… Argumentul mai dezvăluie încă un lucru: uşurinţa cu care unele ONG se avântă în a da „soluţii“ în educaţie, în contextul în care cunoaşterea profundă a fenomenului educaţional este precară!

Adrian COSTACHE