Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » Omonimul anonimului

Omonimul anonimului


„Imortalitatea înseamnă să fii iubit de cei mulţi anonimi.“ (Sigmund Freud)
–    Anonimule!

 S-a uitat în jurul său să vadă cine a spus și cui i se adresează exclamația.

Se și gândea cine să îl recunoască în aglomerația orașului. Într-un oraș în care fiecare se crede și se vrea buric, a fost surprins să nu fie singurul care s-a întors, iar această căutare din ochi a celor care s-au întors nu le-a permis decât să se depisteze între ei, pe cei anonimi, autorul strigătului, paradoxal, pierzându-se în anonimat.

De ce s-a întors?

Pentru că unul dintre atuurile aglomerațiilor urbane este că poți rămâne un necunoscut. Ai ieșit pe ușa casei, te poți pierde în mulțime. Sau într-o mare de indiferență.  De altfel, anonimatul este confortabil. Calitatea de a fi anonim nu presupune competiție. În primul rând prin lipsa gradelor de comparație. Nu poți fi mai anonim decât orice alt anonim. Anonimii sunt identici, până la un anumit grad de omonimitate. Ceea ce nu se întâmplă cu antonimii anonimilor. Astfel, în raport cu antonimele anonimilor, putem asocia următoarele scale: cunoscutul: acesta poate fi puțin, bine, foarte cunoscut; numitul: acesta poate porini de la simplul denumit până la superlativul renumit.

Anonimatul este, în același timp, inconfortabil. Pentru că starea de anonimat este foarte instabilă. Este o stare care nu permite excese. În acest sens, persistența în anonimat se poate interpreta ca un exces, ceea ce te va scoate în evidență, generând un renume.

Pe de altă parte, anonimatul are o profundă legătură cu antonimul său.

De altfel, dualitatea este cea care permite valorizarea fiecăreia dintre părți.

Nu ar exista anonimi dacă nu ar exista cunoscuți. De asemenea, pentru a te conserva în cele două categorii, trebuie să fii foarte atent la ce faci sau ce spui. Un anonimat se pierde la fel de ușor ca un renume. Amândouă categoriile se simt bine în baie de mulțime.  De menționat faptul că, la o primă vedere, ar părea că cele două categorii sunt disjuncte, în sensul că renumitul nu este anonim și anonimul nu este renumit.

Realitatea este că, prin cele scrise, i s-a construit un renume anonimului care a lansat strigătul de la început.

Reprezentanților comuni ai celor două categorii le putem asocia calitatea de fals reprezentant, fie fals-anonim, fie fals-renumit.

În ce categorie este mai bine să te situezi?

Realitatea că, în orice categorie te-ai afla, este mult mai bine ca tu să fii cel care alegi categoria decât categoria să te alegă pe tine.

Gabriel Narcis VRÎNCEANU, director,
Direcția de Formare Profesională Inițială în Sistem Dual