Socialize

Facebook
Home » Conexiuni » Cultura » Oportunitatea optimizării disciplinei Istorie în contextul european actual

Oportunitatea optimizării disciplinei Istorie în contextul european actual

Conetxt europeanIstoria după Biblie a fost și trebuie să fie cartea de căpetenie a popoarelor și a fiecărui om îndeosebi, scria Mihail Kogălniceanu cu aproape două veacuri în urmă. Istoria nu doar transmite un volum de cunoștințe pentru informarea elevilor asupra curgerii datelor sau a desfășurării unor evenimente istorice, ci are rolul important de a forma capacități de interpretare, înțelegere și acțiune. Studiul istoriei se adresează deopotrivă intelectului și inimii, solicitând rațiunea și simțirea, din a căror simbioză se naște motivația devotamentului față de propria devenire. Un rol de bază al istoriei îl reprezintă formarea unei gândiri istorice, care implică cunoașterea și analiza cauzelor care au generat un eveniment istoric, determinarea rolului pe care l-a jucat acesta în evoluția societății, caracterizându-l totodată. Mai mult ca oricare altă știință, istoria cultivă cu o eficiență deosebită ideile de patrie și patriotism, de dăruire și spirit de sacrificiu. Prin latura educativă a istoriei se urmărește formarea educației patriotice, a unei morale și decențe în comportamentul cotidian, deci istoria predată în școală are și o componentă civică. Istoria contribuie la formarea laturii volitive a personalității elevilor și focalizare a tuturor rezervelor psiho-fizice în scopul înțelegerii conceptului actual de umanitate prin care să se realizeze solidaritatea cu generațiile anterioare și să conștientizeze responsabilitatea pentru urmași. Istoria este și o practică socială prin felul în care este scrisă în diferite epoci, jucând un rol fundamental, fiind luată drept dovadă și (sau) garanție a judecății acțiunilor oamenilor, le determină interpretările, interacțiunile și comportamentele sociale prezente și viitoare ale indivizilor.

Evoluția statutului disciplinei Istorie în sistemul românesc de învățământ

Învățământul românesc a urmat după anul 1990 un parcurs sinuos, sub influența climatului socio-politic instabil caracteristic perioadei de tranziție. Reforma învățământului, imperios necesară, condiție esențială a democratizării societății românești și asigurării unor perspective viabile de dezvoltare, a fost marcată de ezitări, inconsecvențe și neclarități conceptuale. Exemplu: proiectarea curriculară, structura sistemului de învățământ, autonomia școlară, acreditarea, producția și distribuția de carte școlară, finanțarea instituțiilor de învățământ, evaluarea și certificarea, disfuncții în implementare (corelarea dintre proiectarea curriculară și formarea profesorilor sau dintre curriculum și evaluare), stagnări sau precipitări de ritm, determinate de rațiuni conjuncturale etc. Toate acestea au produs derută în rândul profesorilor, elevilor și părinților și ineficiență în educație. În aceste condiții, idealul educațional propus a suferit modificări succesive și a devenit nu idealul unei epoci, așa cum se afirma, ci idealul meschin al unor oameni care vremelnic au condus destinele învățământului românesc. După 1990, locul și rolul istoriei ca disciplină de studiu în planul de învățământ a suferit importante modificări, considerată ca o disciplină puternic marcată de componența ideologică, s-a trecut la „curățirea” acesteia, concomitent cu reducerea numărului de ore. Consiliul Europei apreciază că școala trebuie să ofere elevilor o educație istorică autentică, „Conștiința istorică este o abilitate socială importantă. În lipsa acesteia, individul este mult mai vulnerabil în fața manipulărilor politice sau de altă natură”, „Cetățenii au dreptul să învețe o istorie nemanipulată”. În alte documente emise de Consiliul Europei se precizează că „predarea istoriei trebuie să aibă o accentuată dimensiune europeană, să asigure dezvoltarea gândirii pentru ei înșiși, a obiectivității și rezistenței la manipulare”. Dar această dimensiune nu trebuie să scape din vedere caracterul național românesc al istoriei. În acest context, predarea istoriei și în special a istoriei românilor trebuie să devină o prioritate a sistemului de învățământ. Disciplina Istorie face parte din aria curriculară „Om și societate”, fiind inclusă în curriculumul obliga­toriu pentru toți elevii. Cu toate acestea, numărul orelor s-a diminuat constant în ultimii ani, ajungând la majoritatea școlilor și nivelurilor la o oră pe săptămână, ca și desenul sau muzica, considerate dexterități. Este un adevărat „Cernobîl” didactic asupra istoriei, cum aprecia regretatul academician Florin Constantiniu. Între elementele care au condus la această situație se numără și pierderea posturii de disciplină obligatorie la testele naționale, bacalaureat și, în unele situații, la facultate. Renumitul pedagog și reformator Spiru Haret afirma că la orice examen de sfârșit de ciclu școlar sunt obligatorii trei examene: La limba, istoria și geografia poporului respectiv. Scriitorul Bogdan Teodorescu consideră istoria ca un „certificat de naștere” și atestat de conduită civică. Nu doar istoria este văzută ca purtând nestinsă făclia patriotismului, ci și istoricul este dator a fi un animator neobosit al tradiției naționale, un mărturisitor al unității neamului, un descoperitor de idealuri, afirma Nicolae Iorga. Istoriei, istoricului și profesorului de istorie deopotrivă le revine ingrata, dar nobila misiune de a învăța tânăra generație să reflecteze asupra trecutului pentru a înțelege prezentul și a proiecta un viitor mai bun.

Locul și rolul Istoriei în societatea românească. Dezbatere

Toate aceste argumente și motivații au fost dezbătute public, într-un cadru organizat, de 150 profesori de istorie din județul Bihor, în prezența unor factori cu responsabilități și putere de influențare pentru demersul reconsiderării predării istoriei în școală. Inedita dezbatere a fost inițiată de dna prof. dr. Elisaveta Roșu, inspector de specialitate la ISJ Bihor, la propunerea unui mare număr de profesori de specialitate. Dezbaterea a fost moderată de prof. Daniel Negrean, inspector general, și s-a bucurat de prezența dnei ministru secretar de stat pentru învățământul preuniversitar, prof. Vasilica Ștefania Duminică, a dlui Cornel Popa, președintele CJ, a dlui prof. univ. dr. Sorin Șipoș, prorector pentru Managementul Cercetării și Relații internaționale, de la Universitatea Oradea, a dnei Claudia Timofte, șef de cabinet al prefectului, și a prof. dr. Doru Dumitrescu, inspector general de specialitate în MEN. În cuvântul lor au salutat inițiativa acestui demers și și-au dat acordul pentru reconsiderarea predării istoriei în învățământul preuniversitar. După momentul oficial al discursurilor au urmat patru expuneri pe aceeași temă, realizate de Luana Sârcă, elevă olimpică la istorie, prof. Alina Buzle, prof. Ramona Iștoc și Doru Dumitrescu, inspector general de specialitate. Dezbaterile care au urmat au scos în evidență și alte aspecte negative în nerealizarea obiectivelor propuse în predarea istoriei.

Portofoliul profesorului de istorie

Cu acest prilej a fost lansată lucrarea „Portofoliul profesorului de istorie”, premieră în peisajul publicistic al didacticii contemporane, lucrare colectivă a unor profesori cu experiență la catedră, coordonați de dna prof. Elisaveta Roșu, inspector de specialitate. Apariția acestei lucrări este o invitație și pentru alte obiecte de învăță­mânt, care se constituie într-un veritabil sprijin didactic pentru profesori, în special pentru debutanți. Portofoliul este un valoros ghid pentru gestionarea activității la catedră, un îndreptar pentru cei care doresc să realizeze un învățământ eficient și de calitate, un ajutor și pentru constituirea portofoliului personal al profesorilor de alte specialități. Lucrarea va avea și o variantă electronică, ce va cuprinde atât materialul tipărit, cât și materiale-suport (documente, hărți, teste, ilustrații etc.). Doru Dumitrescu apreciază mani­festarea și dezbaterea ca fiind unică pe ansamblul învățământului preuniversitar, o reușită și eficientă dezbatere pe o tematică actuală cu participare la vârf. Activitatea se constituie într-un exemplu de seriozitate, implicare, un model de bună practică. Portofoliul, tipărit fără reproș, apelând la o grafică afectuoasă, este foarte util prin conținut și frumos prin acoperământ, a concluzionat Doru Dumitrescu.

Prof. Alina BUZLE, Prof. Ramona IȘTOC, Prof. Nicu RACUCIU