Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Orgoliile sunt nemăsurate, iar lipsa de viziune caracterizează fiecare numire la minister“

„Orgoliile sunt nemăsurate, iar lipsa de viziune caracterizează fiecare numire la minister“

Interviu cu prof. Ioan Săcărea, președintele Sindicatului din Învățământ Spiru Haret, Mureș


Stimate domnule președinte Ioan Săcărea, un sentiment de panică a cuprins întreaga suflare educațională din preuniversitar când s-a aflat că ministerul intenționează să taie câteva mii de posturi la nivelul întregii țări. Federațiile sindicale au lansat mai multe semnale de alarmă și, ca o consecință, cu două săptămâni în urmă, reprezentanții acestora s-au întâlnit la București cu ministrul educației, Rovana Plumb. Și chiar dacă 1.336 de posturi nu vor mai fi desființate, restul de până la 4.000 tot sunt în pericol. Cum priviți această situație?

La noi, ca la nimenea. Pe de o parte, se dă ordin de ministru prin care se taie un număr important de posture la nivelul întregii țări, în timpul anului școlar, iar pe de altă parte se abrogă prin alt ordin de ministru ceea ce dăduse fostul ministru. Nimeni nu mai pricepe nimic. Se taie orele suplimentare la clasele minorităților, după care, printr-o sperietură politică, se revine. La așa conducere, așa învățământ!

Oricum, noi încă nu am fost convocați la o discuție serioasă, deși suntem siguri că se acționează la întâmplare; sunt multe clase sub efectiv, chiar în orașe și municipii și de aici se creează tensiuni inutile.

Dumneavoastră, sindicatele din Educație, ați calculat efectele pe care punerea în aplicare al unui astfel de ordin le-ar fi putut avea asupra școlii, acum la început de an școlar, în condițiile în care inspectoratele școlare ceruseră suplimentări de posturi, deoarece este știut că sistemul suferă, oricum, de lipsă cronică de personal, mai ales în rural?

Inspectoratele școlare nu pot decât să se supună fără să aibă o opinie. Frica încă mai persistă, dovadă că la ședințele cu directorii iau cuvântul următorii: pompierul, reprezentantul ISU, de la Poliție, de la sindicate și cam atât. Lumea se împrăștie, iar a doua zi primim telefoane să intervenim pentru a se regla o situație sau alta.

Mă așteptam ca după Legea salarizării unitare să intrăm, în sfârșit, pe făgașul normal atât managerial, cât și profesional. Luminița de la capătul tunelului care înseamnă calitate în învățământ nu se apropie de noi, ci se îndepărtează tot mai mult.

În loc să atragem spre învățământ tineri bine pregătiți, se pare că salvarea e tot în cadrele didactice pensionare, care fac ce pot și cât pot pentru un ban în plus și nu atât de dragul unui domeniu ,,prioritate națională“.

Ce urmărea ministerul educației naționale prin aceste tăieri? Oare să nu mai aibă bani pentru salariile bugetarilor din Educație?

În fiecare an școlar, problema reducerii de personal face parte din strategia ministerului. E normal pentru că numărul elevilor e în scădere.

Acest lucru se poate face vara înainte de începerea anului școlar, astfel să nu ne trezim după două trei luni de școală că începem comasări de clase, ori reașezăm posturi după fiecare situație. Fiind moment prielnic, politicienii acționează, fac presiuni; de acolo nu se taie, de dincolo nu se taie, acolo rămâne aceeași situație și așa în haosul creat, numai condiții pentru un învățământ de calitate nu avem.

Care este, în prezent, starea învățământului din județul Mureș? Cât de mare nevoie are școala mureșeană de suplimentarea cu posturi?

În județul Mureș e la fel ca și în alte părți. Nu știe stânga ce face dreapta. Instabilitatea ministerială se transferă și la noi, iar blestemul celor peste 25 de miniștri ai învățământului, în aproape 30 de ani, lovește la temelie fără speranțe de redresare.

Am tot sperat că măcar la Educație și la Sănătate se va realiza un consens politic pentru o continuitate, nu neapărat a persoanei, astfel ca o strategie pe termen scurt, mediu și lung să poată fi implementată cu succes. Zadarnic, pentru că orgoliile sunt nemăsurate, iar lipsa de viziune caracterizează fiecare numire la minister.

Avem exemple notabile, la nivel național, de eșecuri răsunătoare; la Băsescu – Pactul pe Educație, iar la Iohanis – România Educată. După atâtea gogoși și gargară politică, de unde să mai luăm modele demne de urmat?

Ne adaptăm și noi cum putem situațiilor și privim neputincioși la trecerea timpului și la schimbarea generațiilor.

Sunt mulțumite cadrele didactice mureșene cu noile salarii? Cum stați, la nivelul județului Mureș, cu rectificarea viitoare, să se achite, conform legii, parte din restanțele hotărârilor judecătorești?

În județul Mureș, după sondajele pe care le-am făcut, găsim colective mulțumite cu salariile actuale, dar observăm că inflația și creșterea prețurilor slăbește puterea de cumpărare a personalului din învățământ, astfel că în curând vom asista la nemulțumiri, iar noi va trebui să acționăm în consecință.

După informațiile pe care le avem, nu se pune problema neachitării la timp a salariilor până la sfârșitul anului calendaristic. Așteptăm ca la rectificarea viitoare să se achite, conform legii, parte din restanțele hotărârilor judecătorești și a promisiunilor făcute prin programul de guvernare.

Din nou, educația traversează o perioadă de instabilitate, generate de demisia ministrului Valentin Popa, al 26-lea ministru în 28 de ani. Cum comentați acest lucru, domnule președinte?

Ne bucurăm că vom intra în Cartea Recordurilor privind numărul de miniștri ai Educației în ultimii 29 de ani, cât și cu revenirea unor persoane, ,,fără număr, fără număr“ în fruntea acestui minister ,,prioritate națională“.

Vom avea, se pare, o nouă lege a educației. Aveți motive să fiți optimist, domnule președinte?

Legea Educației e cârpită în fiecare zi cu câte o modificare, realitatea se bate cap în cap cu articole din lege, managerii dau din umeri, subalternii închid ochii, părinții și elevii își pun întrebări la care nu găsesc răspuns.

Fiecare ministru, la înscăunare, a promis o lege a educației clară, fără interpretări, dar a abandonat ideea fie datorită neputinței, fie datorită mandatului scurt. Se pare că în locul unei legi ferme e de preferat haosul, în locul disciplinei și siguranței e de preferat întâmplarea.

Experiența de viață și profesională mă face să fiu mai circumspect în ceea ce privește optimismul elaborării unei legi a educației care să funcționeze pe o perioadă lungă de timp, fără intervenții datorate schimbării spectrului politic, în beneficiul unei societăți care se alimentează de la izvorul cu apă limpede sau tulbure al învățământului național.

 

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU