Socialize

Facebook
Home » Educatie » Invatamant superior » Orientări în domeniul strategiei universitare

Orientări în domeniul strategiei universitare

Strategia universitaraArticolul propune unele orientări ale strategiei universitare pentru perioada următorilor ani. Majoritatea acestor orientări sunt, cu siguranță, cu­nos­cute de către conducerile universităților, însă articolul încearcă să le fundamenteze cu argu­men­te preluate din experiența unor instituții de învă­țământ superior din țări europene cu tradiție în acest domeniu.

Perspectiva economico-socială a următorilor ani nu pare a fi deloc favorabilă. În aceste condiții, nu ne putem aștepta la schimbări în bine în ceea ce privește învățământul superior.

Numărul redus de studenți, ca urmare a rigorilor examenului de bacalaureat, alături de concurența acerbă, va obliga universitățile să caute soluții noi pentru a putea supraviețui.

Astfel de soluții pot fi orientate în două direcții principale: atragerea unui număr cât mai mare de studenți și masteranzi; identificarea unor surse suplimentare de venituri.

1. În ceea ce privește atragerea de studenți, în afara promovării prin mass-media și printre absolvenții de licee din România, consider că este necesară recrutarea unui număr tot mai mare de absolvenți de liceu din alte țări, atât vorbitori, cât și nevorbitori de limba română.

În acest sens se impun câteva măsuri, și anume:

– acordarea de facilități studenților (și mas­te­ranzilor) din afara UE în ceea ce privește taxele de școlarizare, tarifele pentru cazare și masă etc. Aceasta presupune inițierea unui act normativ de corectare a actualelor reglementări, prin care autoritățile să lase la latitudinea universităților sta­bilirea nivelului taxelor de școlarizare, a tarifelor de cazare și masă etc. pentru studenții și maste­ranzii străini (la fel cum se procedează cu cei din Ro­mânia). De menționat că reducerea taxelor pentru studenții (și masteranzii) străini a fost cerută deja de către unele universități.

De exemplu, Universitatea Babeș Bolyai, din Cluj-Napoca, și-a manifestat încă din 2010, printr-un comunicat, nemulțumirea față de Legea 1/2011 pentru aprobarea OG 22/2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de școlarizare, în valută, pentru cetățenii care studiază pe cont pro­priu în România, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum și din cele care nu fac parte din Spațiul Economic European și din Confederația Elvețiană.

UBB preciza faptul că atragerea străinilor (în licențiat, masterat și doctorat) este un indicator al competitivității în rândul universităților, precum și o sursă de finanțare.

Totodată, UBB și-a propus ca 10% dintre studenții săi să fie studenți internaționali, adică să atragă cel puțin 4.500 de studenți din afara UE.

Actualele prevederi ale legii învățământului în acest domeniu sunt contradictorii, deoarece, pe de o parte, precizează că senatele universităților sta­bilesc valoarea taxelor de școlarizare, în valută, cel puțin la nivelul cheltuielilor de școlarizare, precum și modalitatea de plată, integral sau în rate, dar pe de altă parte, impun un nivel minim al taxelor de școlarizare.

Taxele pentru studenții străini din afara UE sau Elveției la învățământul de licență, masterat și rezidențiat încep de la 220 de euro/lună în do­meniul economic, 320 de euro/lună la medicină și 950 de euro/lună la film. La doctorat taxele sunt mai mari cu 20 de euro/lună.

La taxele de mai sus se adaugă costul cazării și, respectiv, al mesei, în cazul în care se beneficiază de aceste servicii din partea instituției de învățământ.

Intervievați despre taxele de școlarizare din România, studenți din țări arabe au arătat că, față de nivelul de peste 2.000 de euro pe an solicitat de universitățile din România, preferă să meargă în Europa de Vest (Franța, Germania, Suedia, Austria etc.), unde plătesc doar 800 de euro pe an. La aceasta se adaugă și faptul că pot opta pentru cursuri în limba engleză, fără să mai fie nevoiți să piardă un an cu învățarea limbii locale.

– încheierea de parteneriate cu cât mai multe licee din marile orașe din China, Rusia, Kazahstan, India, Brazilia, Africa de Sud etc. În cadrul acestor parteneriate să se prevadă diverse activități cum sunt: două săptămâni de practică pe timp de vară, pentru un număr limitat de elevi din penultimul an de liceu din țările respective, la operatori econo­mici din România. Universitatea va asigura cazarea în căminele sale și costul meselor și va desemna personalul care să se ocupe de grupele respective de elevi străini; invitarea unor profesori din liceele cu care s-au încheiat parteneriate pentru a susține prelegeri la universități din România;

– difuzarea de materiale promoționale în limba engleză pe internet, ca și pe suport de hârtie, care să fie trimise pe adresa liceelor respective;

– recurgerea la serviciile unor recrutori locali, plătiți pe bază de comision;

– participarea mai multor universități din România la târguri educaționale în străinătate, direct sau prin intermediul unor firme de recrutare românești sau străine. Este de menționat faptul că unele universități practică de mai mulți ani această formă de promovare, recurgând la serviciile unor firme de recrutare care să le reprezinte la manifestări educaționale în țări din Asia, unde, după declarațiile acestor firme, există un real interes pentru studii în România (mai ales în țările din fosta Uniune Sovietică). Managerii acestor firme de recrutare sunt de părere că cea mai bună formă de promovare pentru România ar fi un demers de grup, unde să fie incluse 10-15 universități cu toate profilurile, de la medicină la învățământul economic.

În 2012, peste 10.000 de tineri din toată lumea (în afara celor din programul „Românii de pretu­tindeni”) au venit să studieze în facultățile românești, topul fiind condus de tinerii tunisieni, conform Mediafax. Astfel, în universitățile ro­mânești erau înscriși 1.164 de tineri din Tunisia. Pe locul doi în clasamentul studenților străini se aflau cei din Israel, cu 1.002 tineri. Urmau cei din Franța (967 de studenți), Italia (950 de studenți), Grecia (858 de studenți), Germania (488 de studenți) și Suedia (440 de studenți). Topul este încheiat de Maroc (431 de studenți), Turcia (369 de studenți) și Republica Serbia (361 de studenți). În România învață, de asemenea, și tineri din Bermude, Botswana, Benin, Etiopia, Oman, Nami­bia, Rwanda, Burundi, Nepal, Zambia, Guineea, Coreea de Nord și Madagascar. Cele mai căutate specializări sunt medicina, științe inginerești și științe economice, iar instituțiile de învățământ superior cu cei mai mulți studenți străini sunt Universitatea de Me­dicină și Farmacie Carol Davila, din București, UMF Iuliu Hațieganu, din Cluj-Napoca, UMF Timișoara, Politehnica București, ASE București și Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca.

Conform legislației în vigoare, cetățenii străini din state terțe UE sunt înscriși în învățământul universitar și postuniversitar doar după absolvirea cursului pregătitor, în cadrul căruia își însușesc cunoștințele necesare de limbă română, precum și cunoștințele specifice în corelare cu profilul viitoarei pregătiri (anatomie, chimie, desen tehnic etc.).

Durata cursului pregătitor pentru studii de licență este de un an academic, iar pentru studii de masterat, doctorat și studii postuniversitare de rezidențiat, de cel puțin șase luni.

Instituțiile de învățământ superior acreditate care organizează cursul pregătitor pentru învățarea limbii române sunt doar universități de stat.

• Iată cum procedează principalele universități din Franța pentru recrutarea de studenți din China și din alte țări asiatice: a) Recrutarea elevilor înainte de Bac prin parteneriate cu principalele licee locale, organizând acolo teste de admitere – în felul acesta se elimină temerea ca absolvenții să vină până în Europa sau SUA și să nu reușească la teste; b) Stabilirea unei legături permanente între universitățile respective și familiile studenților străini, care primesc lunar informații despre si­tuația școlară și de sănătate a copiilor lor care studiază în străinătate; c) Deschiderea de birouri permanente de informare prin intermediul re­crutorilor locali și cu sprijinul ambasadelor Franței în țările respective; d) Taxe mici (cele mai multe facultăți de stat și particulare din Franța solicită de la studenții chinezi 200 de euro pe lună, sumă care include și costul transportului dus-întors cu avion low cost).

• {i în Germania studenții străini beneficiază de sprijin, de la răspunsuri la întrebări legate de găsirea unei locuințe sau a unui loc de muncă până la consiliere juridică. Au fost dezvoltate programe speciale în scopul de a le facilita acestora acomo­darea. De pildă, prin intermediul programului „Familii pentru prieteni”, elevii și studenții de origine străină sunt ajutați să se integreze în familii germane. Fiecare universitate dispune de centre de consiliere pentru studenții străini.

Unul din scopurile politicii care reglementează învățământul superior este atragerea la studii în Germania a cât mai multor studenți străini. În pre­zent, procentul acestora este de doar 17%. Oferta de studii a numeroase facultăți se adresează cu precădere studenților din străinătate. Astfel, Ser­viciul German de Schimburi Academice (DAAD) finanțează circa 650 de programe inter­naționale de studii, derulate exclusiv în limba engleză prin universități de stat și particulare.

2. În ceea ce privește domeniul masteratului, se recomandă organizarea de masterate ID în limba engleză, promovate în țări cu potențial ridicat de viitori studenți și masteranzi, prin următoarele forme: creșterea numărului de parteneriate cu uni­versități din străinătate (există, de exemplu, 400 de acorduri de cooperare între universitățile din Franța și cele din China); invitarea de profesori de la aceste universități pentru susținerea de prelegeri; reclame în unul sau două ziare de circulație din țările respective; participarea la târguri educațio­nale; recurgerea la serviciile unor recrutori locali; oferirea de taxe scăzute, sub nivelul universităților din Europa de Est.

Coordonarea activităților menționate mai sus este de dorit să intre în sarcina unui colectiv condus de un cadru universitar sau din afara universității cu experiență în acest domeniu.

La atribuțiile acestui colectiv, pe lângă promo­varea ofertei educaționale la nivel internațional și dezvoltarea relațiilor de cooperare internațională pe plan academic și de cercetare științifică cu uni­versități partenere, organizații guvernamentale și neguvernamentale, centre de cercetare, com­panii și fundații internaționale, mai pot fi adăugate și următoarele activități legate de recrutarea stu­denților și masteranzilor interna­ționali: oferirea de informații cu privire la procesul de admitere la stu­dii pentru candidații străini; procesarea do­sarelor studenților și masteranzilor străini; sprijin în rezolvarea formalităților legate de obținerea per­misului de ședere, în cazul studen­ților și maste­ran­zilor străini veniți la studii în România; elaborarea și încheierea de Acorduri de Colaborare Inter­uni­versitare și Interinstituționale; gestionarea mo­bi­lității studențești; organizarea programului vizita­torilor străini (cazare, mese, vi­zite); corespon­dența oficială legată de procesul de colaborare cu universități și licee din străinătate.

3. Creșterea gradului de atractivitate al universității prin oferirea unor oportunități pentru găsirea unui loc de muncă pentru absolvenții din România.

Pentru sprijinirea studenților și masteranzilor în vederea găsirii unui loc de muncă în țară sau în străinătate ar fi oportune următoarele acțiuni: a) Un parteneriat cu Agenția Națională de Ocu­pare a Forței de Muncă (ANOFM), prin care, cu ocazia modificărilor legislative în acest domeniu, să fie invitați reprezentanți ai agenției (eventual contra cost) să susțină prelegeri. De asemenea, univer­sitățile să poată beneficia de informații la zi privind oportunitățile de angajare în țară și străinătate, primind în acest scop buletinul lunar editat de ANOFM. b) Creșterea numărului parte­neriatelor cu operatorii economici, care să fie, de asemenea, invitați să susțină prelegeri și care să primească la practică studenți și masteranzi, dintre care, even­tual, să și recruteze personalul necesar. În 2012, în Franța, 75% din reprezentanții mediului de afaceri colaborau cu universitățile în trei domenii: me­cenat, cercetare și dezvoltare și inserție pro­fe­sională (care deținea principala pondere în cadrul acestor colaborări).

4. O mai bună pregătire practică a absolvenților pentru a se putea integra rapid la locul de muncă.

Aceasta presupune: a) Restructurarea progra­mei analitice în favoarea unei ponderi cât mai mari a cunoștințelor practice pentru cursanți.

Un absolvent de facultate sau master trebuie să fie capabil să susțină cu succes un interviu pentru angajare în domeniul în care s-a pregătit, ceea ce, din păcate, la ora actuală este valabil doar în foarte puține sectoare. b) Un sistem adecvat de supra­veghere a stagiarului și a coordonatorului respon­sabil de stagiu din cadrul instituției respective, pe parcursul perioadei de practică de la sfârșitul cursurilor de master. c) Implicarea unui număr mai mare de studenți și masteranzi la scrierea programelor pentru accesarea fondurilor euro­pene. În același context, consider că ar fi oportună o ofertă specială adresată IMM-urilor pentru sprijin în scrierea proiectelor cu finanțare nerambursabilă (mai ales a celor de valori mici). Aceasta ar presupune implicarea universităților, prin studenții și masteranzii lor, în scrierea proiectelor pentru care aplică IMM-uri. Sprijinul și consultanța acordate vor fi gratuite, dar în cazul câștigării licitației de finanțare, operatorul economic va plăti universității un tarif minim. De menționat că aceste activități, alături de consilierea agenților economici, reprezintă 10-25% din veniturile universităților din Marea Britanie.

5. Identificarea unor surse supli­mentare de venit.

În acest scop consider că trebuie avute în vedere: a) Accesarea în continuare a finanțărilor din fonduri nerambursabile, domeniu în care sunt implicate aproape toate universitățile din Ro­mânia. b) Efectuarea de diverse lucrări (studii, analize, verificări etc.) pentru beneficiari din țară și străi­nătate, pentru diferite scopuri (investiții, fuziuni, achiziții etc.), eventual în parteneriat cu institute de cercetare. c) Organizarea de simpo­zioane, conferințe sau alte manifestări pentru care tarifele solicitate să fie atractive. d) Închirieri de spații la prețuri sub nivelul pieței.

Toate aceste propuneri pot contribui într-o oarecare măsură la „menținerea pe linia de plutire” a universităților o anumită perioadă de timp. Pe termen lung, soluția va fi, mai ales pentru univer­sitățile mici, fuziunea cu cele mari pentru a se crea astfel instituții de învățământ superior puternice, ca­pa­bile să concureze de la egal cu cele din străinătate. Va trebui însă să se treacă peste orgolii dacă se dorește un sistem de învățământ superior viabil, la un standard cu adevărat european.

Prof. univ. dr. Andrei Dobrescu