Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Experiente » Parteneriatul educaţional, Şcoală – Comunitate

Parteneriatul educaţional, Şcoală – Comunitate

 Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintre două sau mai multe părţi care acţionează împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri comune.

În practica şcolară există mai multe expresii destinate parteneriatului educaţional: acord de parteneriat, acord-cadru de parteneriat pentru educaţie, parteneriat de colaborare, protocol de colaborare, protocol de parteneriat, contract de parteneriat, convenţie de parteneriat, parteneriat de colaborare instituţională, proiect de parteneriat şi altele.

Termenul parteneriat este definit ca asocierea a doi sau mai mulţi parteneri, iar în literatura de specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.

Pentru realizarea unui parteneriat de succes sunt necesare parcurgerea unor „etape de explorare-evaluare-planificare-formare-iniţiere-realizare-verificare-reglementare-consolidare-acţionare-implementare-evaluare“. Astfel, este nevoie a fi respectate cele patru condiţii de realizare a acestui proces: comunicare, coordonare, cooperare şi parteneriat. Procesul de colaborare porneşte de la un nivel inferior, cel al comunicării pentru a ajunge la un nivel superior, cel al parteneriatului. Astfel, parteneriatul reprezintă o formă avansată a relaţiei dintre două sau mai multe părţi, cooperarea şi coordonarea sunt formele intermediare, cele care facilitează stabilirea unui parteneriat, iar comunicarea reprezintă punctul de plecare în vederea realizării parteneriatului între două sau mai multe părţi.

Un parteneriat reuşit implică: identificarea scopurilor, intereselor comune, utile partenerilor şi comunităţii;  găsirea modului optim pentru realizarea scopului propus; organizarea şi conducerea resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus; identificarea competenţelor persoanelor implicate în aceste proiecte pentru a le  putea folosi la maximum; combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilor şi tehnicilor diferite care se pot  aplica diferitelor sarcini; utilizarea cu succes a schimbării în folosul instituţiei.

Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educativ. Acesta presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni educative între factorii educaţionali. Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună cu actul educaţional. Se referă la proiectarea, decizia, acţiunea şi colaborarea dintre instituţii, influenţe şi agenţi educaţionali.

Parteneriatul educaţional  se realizează între: instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate; agenţii educaţionali: copii, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme educaţionale (psihologi, consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi etc.); membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici, factori de decizie, reprezentanţii bisericii, ai poliţiei etc.).

Parteneriatul educaţional se adresează în principal părinţilor şi profesorilor şi se referă la a acţiona în acelaşi sens. Ceea ce hotărăşte familia trebuie să fie în acord cu măsurile şcolare, şi ceea ce face un părinte, să nu fie negat de celălalt.

Se ştie că educaţia, ca acţiune socială organizată, presupune mai mulţi factori: familia, şcoala şi comunitatea. Democratizarea educaţiei face necesară deplasarea centrului de interes de pe cunoştinţe impuse – pe obiective, de pe programe abstracte – pe nevoile curente ale elevului, astfel încât acesta să fie centrul de interes al tuturor.

Orice program educativ poate deveni eficient în măsura angajării părţilor componente. În acest sens, vin în ajutor proiectele de  parteneriat educaţionale care vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi, dascăl şi comunitate, creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaţionali.

Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare, clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a personalităţii  elevului. Iniţierea diferitelor proiecte de parteneriat educaţionale sunt benefice atât pentru elevi, cât şi pentru toţi factorii implicaţi (şcoală, familie, comunitate).

Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de dezvoltare al elevului. Prin caracteristicile ei, poate susţine interesele şcolii.  Fiecare şcoală devine ,,o comunitate a celor care învaţă“, în condiţiile propriului său plan de îmbunătăţire continuă a predării, învăţării şi disciplinei. Toţi elevii săi se străduiesc şi fac progrese în direcţia atingerii standardelor dorite, fiind ajutaţi de părinţi, cadre didactice şi alţi parteneri implicaţi. Şcolile şi comunitatea îmbunătăţesc instrucţia, evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, implicarea părinţilor şi a oamenilor de afaceri, astfel încât fiecare aspect al educaţiei funcţionează ca parte a unui sistem, care sprijină toţi elevii pentru a-şi atinge obiectivele.

Reforma efectivă a învăţământului preuniversitar, ca învăţământ public, se poate realiza numai în interiorul spaţiului comunitar, ca rezultat al conlucrării şcolii cu mediul social, cultural şi economic. Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi dezvoltare a personalităţii, dus la îndeplinire de echipa didactică.   Învăţătorul trebuie să fie conştient de rolul şi contribuţia sa în formarea comportamentului democratic şi atitudinii disciplinare a elevilor săi. Şcoala nu poate să rămână izolată, ea trebuie să se integreze şi să pătrundă în spiritul comunitar, căci comunitatea nu înseamnă altceva decât să fii şi să te simţi în contact cu ceilalţi.

Învăţarea şcolară pune bazele învăţării pe durata întregii vieţi, astfel  cadrele didactice trebuie să urmărească modelarea copilului în conformitate cu obiectivele societăţii democratice, în vederea atingerii pe termen lung a idealului educaţional, care constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.

Cadrele didactice şi părinţii trebuie să lucreze împreună pentru a dezvolta o relaţie de cooperare în clasă. Centrul acestui parteneriat este copilul. Acest parteneriat între dascăl şi părinţi oferă copiilor un model asupra felului în care adulţii cooperează pentru a crea un mediu de învăţare stimulator. Este esenţială implicarea activă a părinţilor încă din primul an de şcoală.

În mod firesc, părinţii sunt primii educatori ai copilului. Vine apoi rândul profesioniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei comunităţi, este responsabilitatea întregii comunităţi. Ea este leagănul creşterii şi devenirii copiilor ca viitori adulţi responsabili de menirea lor în folosul întregii comunităţi.

Pentru realizarea unui parteneriat trebuie stabilite câteva forme de relaţionare necesare. Astfel, trebuie respectate cele patru condiţii de realizare ale acestui proces: comunicare, coordonare, cooperare şi, în final, parteneriat.

Aceste distincţii sunt importante pentru decizia privind tipul de relaţionare pe care se poate miza, pentru un anumit partener din cadrul comunităţii.

Învățătorii  trebuie să creeze o atmosferă deschisă prin implicarea şi încurajarea părinţilor: să vină la ore, să-şi împărtăşească interesele şi talentele, să pună întrebări. Pentru ca învăţătorii să fie cu adevărat deschişi părinţilor, ei trebuie să creadă cu adevărat în beneficiile prezenţei şi implicării celor din urmă.

Părinţii care vin regulat la şcoală pot aprecia mai realist felul în care copilul se adaptează şcolii. Copiii îşi văd părinţii într-o altă lumină. Un mare avantaj pentru dascăli este faptul că învaţă mai multe despre viaţa de familie şi comunitatea copiilor.

Prin aceste colaborări, elevii conştientizează că în fiecare grup sau comunitate, oamenii se deosebesc între ei prin trăsături fizice şi sufleteşti, că fiecare are propria lui fire şi se manifestă comportamental diferit unii de ceilalţi. În activitatea educativă trebuie doar să ne asumăm iniţiativa şi să conştientizăm faptul că parteneriatul educativ este benefic şi că toţi avem de câştigat.

Prof. Constantin OANCEA