Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Pentru a supune un popor, este suficient să-i lovești sistemul de învățământ“

„Pentru a supune un popor, este suficient să-i lovești sistemul de învățământ“

Interviu cu prof. Șerban Chiosan, președintele SLI Caracal, Olt

Care este situația plății sumelor rezultate din sentințele judecătorești definitive la nivelul județului? Sindicatele din țară sunt extrem de nemulțumite de lentoarea cu care se petrece acest lucru.

Folosind o expresie la modă, voi descrie situația existentă în momentul de față, în ceea ce privește plata sumelor rezultate din sentințele judecătorești, așa: unitate în diversitate. Spectrul este larg, existând toată gama de situații, în general cu întârzieri cauzate de birocrație și temerile departamentelor contabilicești de a nu greși din nou, dar și unei insatisfacții de muncă în zadar trăite de colegii care au alocat un calcul de câteva zeci de minute pentru a ajunge la o sumă ridicolă, de ordinul câtorva lei, drept plată pentru o tranșă la dobândă.

Vă adresez și dumneavoastră o întrebare pe care o adresez, în ultima perioadă, tuturor actorilor din învățământul preuniversitar. Ministrul educației, doamna Ecaterina Andronescu, și-a exprimat, în mai multe rânduri, intenția de a introduce uniforma școlară obligatorie și să interzică telefoanele mobile în timpul orelor. Cum vi se pare acest lucru?

Unul dintre aspectele cu care se confruntă sistemul de învățământ este lipsa coerenței și a continuității atât în privința conținuturilor, cât și a imaginii. Fiecare nou sau mai puțin nou ministru avea parcă datoria impunerii unei schimbări (ici, colo, vorba lui nenea Iancu), în cele mai multe cazuri cel puțin  neinspirate. În ceea ce privește obligativitatea uniformelor și  interzicerea telefoanelor mobile, s-au mai agitat niște ape și s-au mai iscat niște valuri de-a lungul timpului. Fără efecte însă.

Mi se pare nimic altceva decât un joc de glezne. Că ar fi necesară o astfel de impunere, s-a mai discutat și concluzionat că da. Întrebarea este când și cum se va implementa?

Retitularizare din trei în trei ani, pentru verificarea cunoștințelor. Cum vi se pare această posiblitate?

În prima frază a paragrafului anterior am invocat continuitatea. Acum țin să adaug și stabilitatea. Încotro ne îndreptăm? Probabil se dorește să se reinventeze pendulul lui Foucault! Sau să se  actualizeze într-o manieră inedită cunoscuta huța-huța! Ar fi bine să știm și noi.

Consilierii școlari și psihologii vor și ei spor de stres. Este îndreptățită cerința lor?

Unitatea și solidaritatea ar trebui să caracterizeze orice acțiune și atitudine sindicală. Puterea se străduiește să divizeze și să fărâmițeze structurile sindicale, cu obiectivul foarte clar de a-și impune politicile fără vreo opoziție întemeiată. Consilierii școlari și psihologii nu ne  sunt doar membri de sindicat, ci și colegi cu care suntem solidari. Aflându-ne pe aceeași corabie, care este școala, toți, fără excepție, îi asigurăm acesteia înaintarea prin valuri!

Educația a primit pentru 2019 3,02% din PIB. Adică jumătate din procentul stipulat în actuala lege a educației naționale. Reprezintă cei 6% un ideal, care, ca orice ideal, nu va fi atins niciodată?

Am consultat de curând o statistică a alocării resurselor  bugetare pentru  învățământ în ultimii ani și am avut senzația că am mâncat fiere. Este dovada aplicării consecvente (iată că se poate!) a politicii pașilor mărunți, dar siguri către un obiectiv planificat și așteptat. Un antic (chinez parcă) spunea că pentru a supune un popor este suficient să îi lovești sistemul de învățământ.

Ministrul Ecaterina Andronescu se pregătește să modifice Legea Nr. 1/2011, venind cu niște modificări care i-au revoltat și pe deputați, cum ar fi trecerea clasei a IX-a, din nou, la gimnaziu, învățământul obligatoriu de 15 ani etc. Plus că nu vom mai avea o singură lege, ci mai multe. Ce părere aveți despre toate aceste modificări, dle președinte?

Cațavencu afirma în tirada de la întrunirea electorală din „O scrisoare pierdută“, citez aproximativ: „Să se revizuiască, primesc, dar din această dilemă nu puteți ieși, am zis!“ Nene Iancule, ce ne făcuși de suntem tot acolo și aceiași? Coerență, consecvență, continuitate, sta­bilitate, conectivitate, ce or fi astea și pentru ce?

De ce nu putem avea stabilitate și predictibilitate în parcursul educațional preuniversitar?  

 De ce nu putem avea stabilitate și predicti­bilitate? Motivele le găsiți mai sus, tocmai le-am expus!

Interviu realizat de Oana PANAIT