Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » Piaţa editorială, o competiţie a calităţii, nu a intereselor instituţionale

Piaţa editorială, o competiţie a calităţii, nu a intereselor instituţionale

O perspectivă asupra crizei la zi şi a prefigurărilor din domeniul manualelor a oferit conferinţa pusă de iniţiatori – Asociaţia Headsome Communication, Asociaţia Editorilor din România, Uniunea Editorilor din România, Asociaţia Cartea Şcolară, CD Press (reaprezentanta editurilor neafiliate în asociaţii) – sub genericul „Dictatura manualului unic – reacţia editorilor şi a societăţii civile la criza manualelor şcolare“. Au participat editori, autori, profesori din învăţământul preuniversitar şi din cel superior, exponenţi ai mass-media. „Cui «foloseşte» întoarcerea la manualul unic propusă de actualul ministru al educaţiei naţionale? Este benefică şi de actualitate revenirea la discursul didactic unic, în secolul XXI, într-o ţară membră a Uniunii Europene? Este sănătos ca manualul unic să fie realizat de o instituţie unică, subordonată politic?“ sunt reperele dialogului moderat de conf. univ. dr. Mircea Vasilescu (Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti).

Domeniul editorial e parte a economiei naţionale

Observând că „primul beneficiar al manualelor produse de edituri este ministerul, iar beneficiarii finali sunt edu­catorii şi elevii“, preşedintele Asociaţiei Editorilor din România, Grigore Arsene, a apreciat că „ministerul e speriat că are prea multe oferte şi că ofertanţii, adică editorii, sunt gălăgioşi. Păi, asta e piaţa liberă! Bineînţeles că cel care produce vrea să vândă. Beneficiarul să stabilească nişte reguli prin care să răspundă şi el şi care să fie respectate“.

La rândul său, Cristian Greşeanu (Uniunea Editorilor din Romania) a caracterizat revenirea la manualul unic drept „o mare eroare“, pronunţându‑se ferm: „Ne opunem cu toată tăria manua­lului unic“.

Cu argumentele confirmate de piaţă ale unei prezenţe editoriale solide, Ana Munteanu (Asociaţia Cartea Şcolară) a deschis o perspectivă nouă a dialogului, reamintind că „domeniul editorial este parte a sistemului economic al ţării şi funcţionează ca atare“. Pe această bază, a reiterat obiectivul asumat editorial de a realiza manuale care să fie şi bune, şi puse la timp la dispoziţia beneficiarilor.

La realizarea manualelor în primul rând cu gândul la elevi s-a referit şi Dan Iacob (Grupul Editorial Art).

Date de ultimă oră din piaţa editorială a oferit Costin Diaconu (CD Press), anunţând că din 27 de contestaţii depuse asupra manualelor, au fost admise 20.

O problemă nu numai de educaţie, ci a sistemului de învăţământ

Cu amendamentul că „manualele alternative ar trebui să se numească manuale pur şi simplu“, prof. univ. dr. Liviu Papadima (Facultatea de Litere, prorector al Universităţii din Bucureşti) a argumentat prin aceea că manualul unic înseamnă ceva excepţional, cum ar fi „în vreme de război, în dictatură, în ţările din lumea a treia, care nu sunt în stare să asigure un minimum de resurse educaţionale“. Fiind unic, „din instrument educaţional, manualul devine scop educaţional“, în sensul că toţi elevii îl au de învăţat aşa cum le este livrat, iar toţi profesorii îl vor preda ca atare, a semnalat profesorul Papadima.

Un manual unic poate ar fi acceptabil dacă ar fi pentru o disciplină cu un număr foarte mic de specialişti, dintre care cineva să fie cu adevărat situat deasupra din punctul de vedere al ştiinţei în domeniu şi al scrierii adecvate, a fost de părere prof. univ. dr. Liviu Ornea (Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti).

Un echilibru între critică şi construcţie a propus prof. univ. dr. Ioan Neacşu (Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din Bucureşti), considerând necesară „o competiţie a calităţii, nu a intereselor instituţionale“. Totodată, a lansat provocarea editurilor de a construi ele înseşi „o metodologie cu minimum de criterii pentru evaluarea manualelor“. Aprecierea sa, ca expert în domeniu, a fost că viaţa unui manual ar fi acceptabil să ţină la noi cel puţin patru ani, în condiţiile în care „durata normală a unui manual este între opt şi 18 ani“. De asemenea, a sugerat lăsarea unui timp mai lung între apariţia programei şi cea a manualului.

Experienţe proprii din lucrul cu manuale şi auxiliare şi din receptarea acestora de către elevi au adus dr. Florina Rogalski (profesor la Şcoala Centrală din Bucureşti) şi Roxana Gheorghe (profesor pentru învăţământul primar la Şcoala Gimnazială Nr. 190 din Bucureşti).

În ansamblu, dialogul a evidenţiat cerinţa situării în prim-plan a interesului elevilor, observaţia inevitabilă fiind că, deocamdată, blocajele, amânările şi până la urmă deficienţele reflectă dominant interese care-i trimit pe beneficiarii manualelor într-o inferioritate ale cărei efecte e posibil să se vadă în timp.

Florin ANTONESCU