Socialize

Facebook
Home » Noutati » POLITICA EDUCAŢIEI, ORIENTATĂ CĂTRE EFICIENTIZAREA SISTEMULUI ŞI RECUPERAREA STATUTULUI ŞCOLII ÎN SOCIETATE

POLITICA EDUCAŢIEI, ORIENTATĂ CĂTRE EFICIENTIZAREA SISTEMULUI ŞI RECUPERAREA STATUTULUI ŞCOLII ÎN SOCIETATE

3-2La sfârşit de an calendaristic, mai multe intervenţii în zona reglementării activităţii din sistemul educaţional pot oferi un prilej de retrospectivă, mai ales că aduc la zi legislaţia în punctele ei depăşite de realitatea grăbită. Schimbarea Legii nr. 1/ 2011 este văzută în sensul deblocării „unor situaţii din domeniul educaţiei şi cercetării şi creşterii calităţii în sistemul de învăţământ“. Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice subliniază că măsurile adoptate de Executiv „au incidenţă în funcţionarea învăţământului preuniversitar şi superior, fără a viza însă amendamente de reformă“.

Există viaţă şi după definitivat eşuat

La nivel preuniversitar, este creată posibilitatea susţinerii definiti­vatului şi după cele trei tentative posibile până acum, în sensul că mai departe „susţinerea examenului va fi condiţionată de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice“. Mai puţin băgată în seamă în primul moment după adoptare, dar esenţială, este prevederea ca fiecare nouă reluare a examenului să fie precedată de câte un stagiu de practică de un an şcolar.

Noul act normativ „reglementează şi forma de echivalare a gradului didactic I pentru personalul didactic care a obţinut titlul ştiinţific de doctor în domeniul în care poate fi încadrat sau în domeniul ştiinţelor educaţiei şi care îndeplineşte cumulativ condiţiile de formare iniţială şi condiţiile de vechime la catedră, de minimum patru ani de la obţinerea definitivării în învăţământ“.

Readusă în prim‑plan prin câteva situaţii abordate mai ales emoţional, tema copiilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale primeşte o soluţie echitabilă prin crearea cadrului de organizare a învăţământului special „prin cuprinderea fiecărui preşcolar şi elev în grupe, clase sau formaţiuni de studiu în învăţământul de masă“. Este făcut un pas important în direcţia individualizării, în sensul că „durata şcolarizării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale poate fi mai mare decât cea precizată prin lege şi se stabileşte în funcţie de nevoile individuale, de gradul şi tipul dizabilităţii, prin ordin de ministru“.

Doctoratul, în actualitatea învăţământului superior

Zona învăţământului superior este dominată, şi sub aspec­tul actualităţii legislative, de problematica doctorală. La această oră, toate şcolile doctorale beneficiază de o autori­zare temporară, pentru anul universitar în curs. Ulterior, va fi reglementată evaluarea externă. În aceeaşi ordine de idei, apare condiţionarea accesului la gradul de profesor universitar de obţinerea abilitării, deci a calităţii de conducător de doctorat. Rămâne de văzut cum va fi prevenită eventuala redirecţionare a goanei după titlul de doctor către abilitare. Poate va fi de folos în acest sens colaborarea, de asemenea reglementată acum, a Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice cu partenerii de dialog social, precum Consiliul Naţional al Rectorilor, alte structuri asociative ale universităţilor, autorităţi şi asociaţii profesionale şi ştiinţifice naţionale şi internaţionale reprezentative, federaţii sindicale reprezentative la nivel de sector învăţământ superior şi cercetare, federaţii studenţeşti legal constituite la nivel naţional.

Cât despre evaluarea universităţilor, este de apreciat obligativitatea depunerii unui dosar pentru reevaluare „în termen de doi ani de la data primei evaluări“, după două evaluări instituţionale consecutive eşuate survenind intrarea în lichidare.

Simplificarea angajării în proiecte de cercetare

În domeniul cercetării, cu speranţă de mai bine este primită simplificarea angajării în echipe de proiect, în sensul că „se poate face pe perioadă determinată, fără parcurgerea altor formalităţi prealabile, prin încheierea unui contract individual de muncă pentru personalul nominalizat în listele de personal ca membri în echipa proiectului“.

Continuă (chiar dacă formula e tocită) „ping‑pongul“ cu Institutul Naţional de Cercetare Cantacuzino, „care trece din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare în subor­dinea Ministerului Sănătăţii, cu patrimoniul şi personalul aferente“. De fapt, mişcarea e bugetară şi conţine în ea o sugestie legată de banii acordaţi în sens larg unor domenii fundamentale cum sunt Educaţia, Cercetarea, Sănătatea: „Finanţarea activităţilor desfăşurate de institut se va realiza din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii“.

Facerea şi desfacerea planului‑cadru

O recapitulare a peisajului 2016 în profil educaţional este firesc să reţină în primul rând realizarea planului‑cadru şi a programelor şcolare pentru învăţământul gimnazial. Dialogul public a fost larg şi aprins, cu tentative de exagerare în direcţia considerată a deschiderii spre integrare, spre interdisciplinar şi multidisciplinar şi a mereu căutatei descongestionări. Cum este obiceiul pe la noi, adoptarea şi intrarea în vigoare a noului plan‑cadru a coincis cu deschiderea discuţiei pentru revizuirea lui. Deocamdată, este în curs elaborarea programelor şcolare, prilej de afirmare, odată cu profesionalismul atestat de la nivel academic educaţional, a expertizei organizaţionale şi a experienţei personale cu pretenţie de impunere ca principiu. Sunt anunţate de pe acum, ca noutăţi, alocarea a 75% din programa fiecărei discipline „pentru procesul de predare şi evaluare“ şi lăsarea a 25% „la dispoziţia profesorului pentru recuperare, activităţi remediale sau consolidare, în funcţie de nevoile pe care le constată în lucrul la clasă (ceea ce deschide poarta spre inovare şi personalizare pentru fiecare materie)“. De fapt, nu este o noutate, împărţirea de acest fel existând şi până acum, şi în clasicele „planificări“, şi – mai ales – în practica firească a oricărui profesor, cunoscător de‑adevăratelea al disciplinei pe care o predă.

2017 – reîntoarcerea la demnitatea profesorului

Bilanţul anului care se încheie are ca punct de referinţă şi derularea concursului pentru funcţii manageriale în unităţi de învăţământ. A fost noutate în toată regula, din moment ce precedenta organizare fusese în 2008. Statistica finală arată că au fost scoase la concurs 6.549 de posturi pentru directori şi 2.505 pentru directori adjuncţi; au fost validate 6.502 candidaturi, respectiv 2.257; au concurat 7.758 de candidaţi, participanţi la proba scrisă, 7.197 fiind admişi în etapele următoare.

Actualul an şcolar a adus şi câteva ameliorări cu efect în plan social, cele mai importante fiind asigurarea de manuale gratuite pentru elevii din ciclul superior al liceului, „decontarea integrală a abonamentelor emise de operatorii de transport rutier pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu“, acordarea (deocamdată, printr‑un program‑pilot) „a unui suport alimentar constând într‑un pachet alimentar sau într‑o masă caldă pentru preşcolarii şi elevii din 50 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat“.

Dincolo de acte normative – de fapt, cu ele în faţă, citite „convenabil“ –, 2016 a marcat o accentuare a suspiciunii faţă de instituţia şcolară. Exteriorizarea s‑a făcut prin acuzaţii şi presiuni dinspre familii. Contextul favorizant a fost de natură activist‑mediatică. Din această perspectivă, 2017 este de dorit să reprezinte anul întoarcerii şcolii şi a societăţii către necesara demnitate a profesorului.

F.IONESCU