Socialize

Facebook
Home » Noutati » Politici ministeriale şi suflatul în iaurt

Politici ministeriale şi suflatul în iaurt

 Politici  ministerialeÎngrijorat, se pare, de spectacolul pe care-l oferă şcoala preuniversitară de azi pe care domnia sa o patronează de ceva timp, ministrul Remus Pricopie se lasă prins uneori de val şi promite, exprimă puncte de vedere, caută, chipurile, soluţii. Dacă aproape tot ceea ce propune ministrul n-ar purta în bună în parte amprenta utopiei sau a demagogiei, ca şi pe aceea a unui management aproximativ al sistemului, n-am avea de făcut altceva decât să-l ascultăm pe ministru şi să aşteptăm plini de încredere viitorul. Numai că spusele, ca şi măsurile în sine promise, nu ne oferă niciun fel de încredere că lucrurile s-ar putea stabiliza cumva. După ce, în cazul Şcolii Nr. 10, multă vreme ministrul a tăcut, scuza fiind că nu-i o problemă de interes general, domnia sa a ieşit apoi public şi a salutat măsura Consiliului de Administraţie al Şcolii Nr. 10 de a o exclude din învăţământ pe învăţătoarea Blându… Făcând adică exces de zel!… Căci măsura luată, discutabilă, s-ar putea să fie invalidată de un tribunal (posibilitatea acestei invalidări este foarte mare!) şi atunci ar reieşi că ministrul s-a băgat acolo unde nu trebuia… Sau nu i-ar mai rămâne ministrului decât, eventual, să declare că justiţia din România nu-şi face treaba, declaraţie care n-ar fi decât în bună tradiţie cu altele de acest fel… (În paranteză fie spus, măsura optimă şi corectă în cazul învăţătoarei Blându ar fi fost, probabil, mutarea disciplinară la o „şcoală de cartier!”)…

Cuprins de entuziasmul rezolvărilor, domnul ministru ne-a amintit recent, între multe altele şi din nou, că nimeni n-are voie să aducă sau să vândă în şcoală cărţi, să organizeze concursuri cu bani etc., etc… Deducem de aici că nici măcar ma­nualele pentru clasele a XI-a şi a XII-a nu mai pot fi comandate de către profesor, aduse şi vândute şcoli… şi că elevul trebuie să alerge prin librării şi să-şi caute manuale… Numai că elevul a „rezolvat” problema în bună măsură de ceva vreme. Scârbiţi de fel de fel de acuzaţii şi manevre, profesorii au refuzat să mai comande manuale pentru elevi, e vorba, repet, de clasele a XI-a şi a XII-a!… Nu se ştie în momentul de faţă numărul elevilor care nu au, nu cumpără manuale, dar numărul este, mai mult ca sigur, impresionant!… Acum domnul ministru va da probabil un (nou?!…) Ordin în acest sens… şi va „rezolva” de tot problema!…

Nu ne-ar fi atras subiectul dacă nu am mai fi publicat, nu de foarte mult timp, o opinie pe marginea acestui subiect şi a altora adiacente (une­le concursuri şcolare, de exemplu!) în care încer­cam să demonstrăm că ministrul şi ministerul scumpesc, „voit” sau din incompetenţă, costurile şcolii…

În cazul manualelor, de exemplu, se ştie foarte bine că diferenţa dintre un manual adus şi vândut în şcoală (chiar cu un comision, reglementat, printr-un parteneriat consiliu de administraţie-editură/edituri!) şi unul achiziţionat de pe piaţă este, evident, în favoarea celui adus în şcoală, comisionul de piaţă ajungând în momentul de faţă, în unele cazuri, la 53% din preţul ma­nualului… În loc ca ministerul să lase consiliile de administraţie ca, în mod legal şi potrivit unui calendar, să decidă ce cărţi pot fi aduse şi vândute în şcoală sau ce concursuri, în afara celor organizate de MEN, pot fi organizate, Remus Pricopie nu face nimic altceva decât să supra­reglementeze… Adică să centralizeze, aceasta fiind filozofia actualei Puteri!… Straniu este că acesta s-a dovedit şi se dovedeşte a fi cel mai ine­ficient mod de a rezolva o problemă. Şi cu toate astea, nici ministrul şi nici alţi lideri nu se lasă impresionaţi de efectele secundare… De altfel, sunt convins că nici pe ministru şi nici pe consilierii formali sau informali ai domniei sale nu-i interesează vreo opinie venită din spaţiul public… E multă vreme de când nimeni, nici măcar Biroul de Presă a MEN, nu mai urmăreşte aceste opinii şi nu exprimă un punct de vedere când este cazul!… Autismul e complet!…

Decis să sufle şi în iaurt, domnul ministru ne anunţă că până în iunie va fi elaborat „Codul Eticii” pentru preuniversitar… Sugerez domnului minis­tru să aibă ca punct de reper „Codul eticii şi echi­tăţii socialiste”!… Colaboratorii domniei sale vor găsi acolo multe sugestii, o adevărată mină de aur chiar, nu doar pentru a înşira „ce nu e voie!” (a se vedea, de altfel, Proiectul!), ci şi pentru a prelua ad litteram reguli şi norme…

E adevărat că în şcoala românească de azi unii au sărit peste cal… Dar s-a întâmplat asta, între altele, din cauza înţepenirii în proiect a MEN!… Cum, de altfel, se vede şi acum!… Aşadar, în loc de soluţii raţionale, de stabilizarea sistemului prin a organiza, între altele, anunţatele concursuri de directori şi manageri şcolari, care să readucă, în fine, responsabilitatea în sistem, atâta câtă a mai rămas, şi să oprească astfel destructurarea acestuia, MEN nu face altceva decât să suprareglementeze, tulburând astfel funcţionarea cumva naturală a sistemului… În loc să se ocupe de cazuri punc­tuale, MEN a trecut la organizarea unei „cruciade a purităţii”. Tocmai de asta avea nevoie acum şcoala. Şi, fireşte, de „Codul etic!”… Da-ţi-le, aşadar „codul” profesorilor şi veţi face şcoala „fericită”!…

Auzim destul de des vorbindu-se în ultimii ani despre incompetenţa guvernanţilor. Multă vreme mi s-a părut că acest mod de a pune problema făcea parte, în bună măsură, dintr-o „demagogie” a adversarului!… Al cărui scop era să „prostească” cetăţeanul neinformat şi, fireşte, needucat… Între timp, constat cu stupefacţie că fenomenele negative din societate se amplifică, iar corpul social şi profesional al acestei ţări devine pe zi ce trece tot mai afectat şi tot mai vulnerabil… Manipulări şi demagogii ordinare par să funcţioneze fără greş… Grupurile sociale sau profesionale sunt nu doar dezbinate, ci şi haotice, incapabile a-şi găsi o linie rezonabilă de conduită. Cazul recent de la Şcoala Nr. 10 a arătat cât de greu şi uneori în exces se conturează opinii, ceea ce înseamnă că exerciţiul civic este în mare suferinţă… Politicienii se alătură rapid unei opinii publice adesea inflamată, în locul analizelor lucide, urmate de reflecţie şi de măsuri. Dar dacă omul obişnuit poate fi înţeles, dar nu şi scuzat, când atitudinile sale exced regulile, în cazul politicienilor, asemenea atitudini precum… sufla­tul şi în iaurt sunt de neacceptat, fiindcă sunt expresia unui infantilism managerial…

Adrian COSTACHE

P.S. Exerciţiul elementar asociat unui proiect, ordin, decizii sau ce-or mai fi te obligă să stabileşti pe două coloane posibilele efecte, pozitive şi negative. Acest exerciţiu lipseşte vădit astăzi MEN… Aşa se face că nu putem să nu constatăm din nou şi din nou aceeaşi improvizaţie de viziune şi strategie în privinţa şcolii preuniversitare. Nu există în momentul de faţă un proiect real şi de perspectivă în legătură cu şcoala, instituţia ne­făcând altceva decât să trăiască de pe o zi pe alta şi din criză în criză…

Cât despre întrebarea „Ce-i de făcut?”, nici măcar nu se mai poate răspunde cu înţelepciune: „Stimaţi profesori, vedeţi-vă cât mai puteţi de trea­bă!…” Căci nici asta nu se mai poate cu actualele politici ale MEN!…