Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Problema cea mai gravă în sistem o constituie finanțarea per capita“

„Problema cea mai gravă în sistem o constituie finanțarea per capita“

Interviu cu prof. Virgil Popescu, președintele Sindicatului Independent al Învățământului Preuniversitar Timiș


Stimate domnule președinte, societatea românească trăiește intens acest început de an: un nou guvern, un nou ministru al educației, dar probleme vechi, cronicizate. Cum a început acest an pentru sindicatul pe care îl conduceți, pentru SIIP Timiș?

Începutul de an găsește învățământul românesc într-o perioadă extrem de gravă prin prevederile legii salarizării personalului din sectorul bugetar.

Mă refer aici în special la modul în care se calculează salariul pe perioada concediului medical. Conform OUG nr. 3/2018, salariații primesc cu cca 20% mai puțini bani, iar femeile aflate în concediu de creștere și îngrijire copil  și cele în concediul prenatal au veniturile diminuate și multe asemenea prevederi.

Evident că și oamenii de învățământ din județul Timiș au aceste probleme pe care noi, cei de la SIIP Timiș – Spiru Haret încercăm să le rezolvăm. Legea nr. 153  a salarizării personalului din sectorul bugetar este bună, în principiu, însă sunt foarte multe probleme pe care guvernanții le-au scăpat din vedere fie intenționat, fie nu.

Aceasta se datorează și faptului că salarizarea personalului din sectorul învățământ a fost atât de stufoasă încât cei care au lucrat la această nouă lege au scăpat din vedere multe aspecte importante ale salarizării.

Nemulțumirile sunt mari la nivelul întregii țări, sindicatele din educație au amenințat în mai multe rânduri cu proteste de amploare. În sindicatul timișorean care este atmosfera?

Având în vedere multitudinea de aspecte nesoluționate încă, în special pentru personalul nedidactic din școli și din inspectoratele școlare, starea de nemulțumire există și ei ni se adresează aproape zilnic cu aceste probleme. Însă oamenii noștri au încredere în noi și, cel puțin până la momentul acestui interviu, nu putem afirma că membrii noștri de sindicat sunt dispuși la proteste importante.

Apare din nou la orizont pericolul închiderii/comasării unui număr important de școli și de grădinițe. Cum de s-a ajuns, din nou, în această situație cu care credeam că nu ne vom mai întâlni după ministeriatul lui Daniel Funeriu, domnule profesor?

Evident că finanțarea extrem de redusă a învățământului duce la comasări de clase și grupe de elevi, la închiderea unor unități, structuri îndeosebi, dar și la desființarea de unități școlare mari ca de exemplu Colegiul Tehnic Ion Mincu, din Timișoara, care are peste 1.000 de elevi. Este adevărat că nici autoritățile locale nu s-au preocupat de construirea de
școli noi, la fel ca și Guvernul României. Avem foarte multe clădiri retrocedate și multe dintre ele stau goale, se deteriorează văzând cu ochii, autoritățile locale stau și așteaptă să le rezolve altcineva problemele.

Care considerați că este, în opinia dvs., problema cea mai gravă, aspectul cel mai dureros al educației naționale românești? 

Problema cea mai gravă în sistem o constituie finanțarea per capita absolut insuficientă, care nu permite îmbunătățirea condițiilor din sistemul de învățământ. Guvernanții noștri spun că educația este o prioritate națională, dar acestea sunt doar vorbe goale. Nu se poate face învățământ, educație de calitate și pregătirea tinerei generații cu o finanțare precară. Este necesară o mărire a finanțării per capita pentru a se putea ajunge la nivelul țărilor europene.

Care sunt principalele probleme cu care vă confruntați în județul Timiș?

În județul Timiș, majoritatea zdrobitoare a școlilor nu au bani pentru plata salariilor până la sfârșitul anului. Astfel, școlile din județul nostru își duc existența la nivelul minim, fără investiții, fără o salarizare corespunzătoare a personalului, fără posibilitatea instruirii acestuia; într-un cuvânt, ne situăm la nivelul cel mai de jos.

Așa cum spuneam, ne confruntăm zilnic cu probleme diverse, unele stau în putința noastră spre a fi rezolvate, altele însă nu.

Avem o problemă deosebită, aceea a plății indemnizației pentru titlul științific de doctor, la plata indemnizației de dirigenție, care, de fapt, s-a redus la 7,5%, a sporurilor personalului nedidactic, plata orelor suplimentare. Ne punem, pe bună dreptate, întrebarea: cum se vor plăti orele pe care le electuăm în locul celor care sunt bolnavi câteva zile? Facem contract de muncă pentru două-trei zile?

La ce să ne așteptăm în următoarea perioadă de timp?

La ce ne așteptăm de la guvernanții noștri pentru următoarea perioadă de timp? Sincer, nu știu. Știu însă ce ar trebui să facă. Să facă o lege a educației care să asigure tinerei generații un nivel de educație și instrucție în spiritul vremurilor actuale. Aștept o motivare importantă pentru cei implicați în această meserie nobilă în orice societate. Aștept o finanțare corectă a sistemului astfel încât să nu ne fie rușine că lucrăm în învățământ, să fim dedicați copiilor, să avem vocație, într-un cuvânt: să fim DASCĂLI!

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU