Socialize

Facebook
Home » Noutati » Problema manualelor şcolare

Problema manualelor şcolare

Problema manualelor şcolare este nerezolvată de mai bine de două decenii. Această situaţie reflectă ambiguitatea proiectului iniţial, forţat ideologic şi neargumentat pedagogic, care a impus lansarea necondiţionată a „manualelor alternative“, multiplicate continuu în variante care propun uneori/deseori conţinuturi de bază diferite sau nedelimitate în contradicţie cu datele ştiinţifice (de ordin conceptual, normativ, metodologic) confirmate istoric la nivelul paradigmei recunoscute la scară socială.

Calitatea manualelor şcolare este dependentă de calitatea programelor şcolare, dependentă, la rândul său, de calitatea planului de învăţământ, document curricular fundamental care fixează ariile curriculare şi disciplinele de învăţământ, pe fondul structurii de organizare a sistemului pe niveluri şi trepte de învăţământ. În acest context, problema pedagogică fundamentală este cea a duratei şcolii generale obligatorii, consolidată în sistemele contemporane de învăţământ între vârsta elevilor de 6(7)-16 ani. În funcţie de durata şcolii generale, de 9 (sau de 10) ani, este construit curriculumul comun ca expresie a „trunchiului“ sau a „soclului comun de cultură generală“, care include disciplinele de bază (susţinute de produsele superioare ale culturii) raportate la obiectivele/competenţele generale şi specifice necesare pentru formarea-dezvoltarea normală a elevului, în perspectiva educaţiei permanente şi a autoeducaţiei.

Manualele școlare reprezintă documentele curriculare operaţionale elaborate pe baza programelor școlare confirmate calitativ, în plan pedagogic, prin: a) selectarea cunoştinţelor de bază (concepte fundamentale, axiome, legi, principii, date esenţiale – proprii domeniului), realizată de autorităţile ştiinţifice (profesori universitari, cercetători) recunoscute social; b) prelucrarea pedagogică a cunoştinţelor de bază, în raport de particularităţile treptei şcolare şi ale vârstei elevilor, realizată de specialişti în proiectarea curriculară asociaţi cu profesori-practicieni, cu experienţă didactică reprezentativă. Cele două criterii valorice, stabilizate pedagogic la nivel de politică a educaţiei, trebuie respectate integral de autorii manualelor şi de membrii comisiei angajate în evaluarea şi promovarea manualelor şcolare.

Calitatea pedagogică reală a manualelor şcolare este concentrată în definirea operaţională a conceptului. Avem în vedere calitatea manualelor şcolare de documente curriculare destinate special elevilor pentru facilitarea și eficientizarea învățării formale, în clasă, dar mai ales a învățării/autoînvățării nonformale,  în afara clasei și a școlii.  În cadrul teoriei generale a instruirii (didacticii generale), manualul şcolar este abordat şi la nivel de metodologie a instruirii (ca mijloc didactic, procedeu didactic, metodă didacticămetoda muncii cu manualul şcolar).

Validarea socială a manualelor şcolare este asigurată în măsură în care aceste documente curriculare operaţionale, subordonate pedagogic programelor şcolare curriculare, îndeplinesc efectiv funcţiile lor generale, cu caracter obiectiv:

1) Funcţia centrală – formarea-dezvoltarea capacității elevilor de autoînvățare eficientă în clasă şi în afara clasei, necondiţionată de materialele auxiliare curriculare.

2) Funcţiile principale:

  1. a) informarea pedagogică pozitivă a elevilor – realizată prin selectarea conținuturilor de bază (concepte, idei-ancoră, legi principii, formule, personalităţi, evenimente, fapte; deprinderi și strategii cognitive – de bază) prezentate într-o formă didactică adecvată (acțională, iconică, verbală, computerială) în raport de stadiul învățării și de vârsta elevilor;
  2. b) formarea psihologică pozitivă a elevilor – realizată prin formarea-dezvoltarea prioritară a gândirii (abordată informaționaloperațional) – în raport cu memoria – și a motivației interne (sociale, pe termen mediu și lung), în raport cu motivaţia externă (individuală, pe termen scurt);
  3. c) antrenarea psihosocială pozitivă a elevului – realizată prin crearea unor condiții de învățare/autoînvățare eficientă, individuală, dar şi în (micro)grup, în mediul școlar și extrașcolar.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA