Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Programul de vacanţă

Programul de vacanţă

O idee larg împărtăşită la nivelul simţului comun este aceea conform căreia, dacă este o perioadă a vacanţei, atunci este una liberă de orice constrângere; nu există un program prestabilit, fiecare face aşa cum vrea, ce vrea, când vrea. Prin tradiţie, vacanţa este asociată libertăţii, bunului plac, comportamentelor dispoziţionale.

Profesorii sunt şi ei în vacanţă, părinţii fie îşi desfăşoară complicatul program de muncă la serviciu, fie se află, la rândul lor, în concediu şi se simt ca pe vremea când erau în vacanţele şcolare. Dacă acceptăm că vacanţa este un timp al odihnei, al refacerii forţelor după o perioadă îndelungată de efort susţinut, atunci nu există o oră precizată la care cel aflat în vacanţă să se trezească, o alta la care are de înfăptuit ceva anume şi aşa mai departe. Deci, pe nebăgate de seamă, adulţii pot fi cumva neatenţi la modul cum îşi petrec timpul copiii lor aflaţi într‑o perioadă considerată prin excelenţă de recreere.

Desigur, în aşteptare se află o listă de cărţi recomandate pentru lectură, în apropierea casei poate este un loc destinat sportului; cu puţină bunăvoinţă se pot îmbina diverse activităţi distractiv‑recreative, dar şi educativ‑formative, într‑o variantă de program de comun acord acceptată.

Însă, având în atenţie care sunt cheltuielile pe care le presupune o tabără, practicarea unui sport, accesul la o piscină etc., probabil că dificultăţile întâmpinate de mulţi dintre părinţi nu sunt doar unele care ţin de armonizarea activităţilor din timpul liber.

O observaţie se impune de la sine. Privind petrecerea timpului din vacanţă, costurile revin exclusiv părinţilor. Educaţia non‑formală implică costuri aferente, iar în cele mai multe cazuri acestea nu sunt mici.

În Raportul de ţară, din 2019, privind România, realizat la nivelul Comisiei Europene, se menţionează că rata sărăciei şi a inegalităţilor sociale rămâne ridicată, astfel încât unu din trei români continuă să fie expus riscului de sărăcie şi excluziune socială. Printre categoriile cele mai afectate sunt copiii, persoanele de etnie romă, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă (https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file import/2019 european semester country report romania_ro.pdf, p. 8).

Raportul menţionat arată că peste 1,5 milioane de persoane din ţara noastră câştigă sub 3 euro pe zi, iar 3,9 milioane se află într‑o situaţie de deprivare materială severă. Alarmant este că patru din 10 copii trăiesc în sărăcie şi excluziune socială. Concluzia este că „statutul socio‑economic afectează în mod semnificativ performanţele elevilor, descurajând creşterea durabilă pe termen lung“ (p.14). Acest fapt vizează, în primul rând, participarea la cursurile desfăşurate în cadrul formal, dar şi educaţia primită în perioada vacanţelor, ceea ce ar presupune petrecere timpului liber într‑un mod eficient pentru dezvoltare.

Ideea pe care o susţin este aceea după care timpul liber este deosebit de preţios pentru desfăşurarea activităţilor care duc la ceea ce psihologul Abraham Maslow numea trebuinţa de autoactualizare a sinelui: „Dorinţa de a‑şi atinge potenţialul maxim în conformitate cu predispoziţia naturală, dorinţa de a deveni tot mai mult ceea ce este persoana în toată specificitatea ei, de a deveni tot ceea ce poate deveni“. (Maslow Abraham, 2007, Motivaţie şi personalitate, Ed. Trei, Bucureşti, p. 93).

Timpul liber nu poate fi gândit ca unul pe care copiii îl pot pierde la întâmplare. Mulţi părinţi fac eforturi să organizeze un program de vacanţă copiilor lor. Doar că mai sunt încă destui adulţi care consideră vacanţa un timp lipsit de obligaţii. Eventual, faptul de a petrece timpul alături de prieteni li se pare că este suficient pentru crearea unei stări de bine pentru copilul lor. În vacanţa şcolară, se pot crea oportunităţi de identificare a dispoziţiilor, de cultivare a aptitudinilor, de a pune în practică anumite hobby‑uri.

Deschiderea pe care o oferă vacanţa sub aspectul timpului, dar şi al contextului socio‑geografic, pentru descoperirea de sine, ar trebui să fie din plin folosită de copii. Cel puţin două direcţii pot fi avute în atenţie: una care va pune bazele viitoarei profesii, pe care elevii de astăzi vor fi motivaţi să o practice în viitor, construindu‑şi o carieră solidă; alta privind împlinirea umană din perspectivă culturală.

Ca adulţi responsabili de susţinerea dezvoltării tinerelor generaţii, ştim că armonizarea sferei publice cu sfera privată este un demers complex, care implică numeroase nuanţe.

Presiunea socială pentru creşterea competitivităţii pe piaţa forţei de muncă este într‑o dinamică provocatoare, pe măsură ce procesele economice, politice, culturale se confruntă cu consecinţele globalizării şi tind să se adapteze într‑un fel sau altul pentru a face faţă progreselor realizate de ţările cele mai dezvoltate.

Abraham Maslow observa: „Viaţa omenească nu va fi niciodată înţeleasă dacă nu vor fi luate în considerare aspiraţiile sale cele mai înalte. Dezvoltarea, actualizarea sinelui, eforturile pentru păstrarea sănătăţii, căutarea identităţii şi autonomiei, dorinţa de excelenţă“. (p. 26).

Problematica pe care o implică petrecerea timpului de către elevii aflaţi în vacanţă este una de actualitate. Pentru a nu regreta mai târziu timpul pierdut, ar trebuie să fie una de reflecţie prioritară.

Prof. dr. Cristina ŞTEFAN,
Colegiul Naţional Spiru Haret, Bucureşti