Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » Radiografia unei schimbări amânate

Radiografia unei schimbări amânate

Anunţarea unor schimbări în formatul subiectelor la bacalaureat şi evaluarea naţională a luat prin surprindere multă lume. Scriam într-un număr anterior ale Tribunei că vor avea loc schimbări în formatul subiectelor de examen şi că, de fapt, formatul actual al examenelor pare a fi ajuns la un capăt de ciclu chiar dacă în ultimii doi ani au existat tendinţe de ameliorare.

Multă lume nu ştia însă care vor fi noutăţile, iar apariţia efemeră pe site-ul ministerului a două modele a stârnit, mai ales pe reţelele de socializare, o veritabilă furtună. Modelele au fost însă rapid scoase la ordinul actualului ministru interimar al educaţiei, însă efectul acestora nu a putut fi anulat.

Pusă în faţa un situaţii cu potenţial de scandal, ministrul educaţiei a convocat vineri 2 noiembrie o consfătuire la Ministerul Educaţiei, invitaţi fiind profesori, părinţi, reprezentanţi ai sindicatelor. Trebuie spus de la început că întânirea s-a desfăşurat sub bune auspicii, acualul ministru interimar fiind dispus să audă opinii, argumente, pentru a se lua o decizie convenabilă. De altfel, măsura de a introduce la toate disciplinele de examen cel puţin 40% itemi obiectivi  pare să fi fost şi ea acompaniată de o întânire oarecum simulară, desfăşurată sub auspiciile ultimului ministru al educaţiei, în luna iulie a.c. Intervenţia în acest sens a secretarului de stat pentru preuniversitar Florian Lixandru a evocat vineri acest cadru, iar din spusele, cel puţin ale reprezentanţilor sindicatelor, lucrurile s-au confirmat. Pentru opinia publică însă esenţial era să se ştie de ce a fost nevoie de acest gen de „bulversare“, câtă vreme schimbarea ar fi putut fi şi ar putea fi încă făcută pentru evaluarea naţională, dar cu o mai atenţă pregătire şi pentru bacalaureat odată cu încheierea ciclului de implementare a noilor programe  la gimnaziu, adică peste exact peste doi ani. Iar răspunsul a fost dat tot de către secretarul de stat pentru preuniversitar. Un răspuns care dezvăluie, oricât am vrea să interpretăm lucrurile,  o situaţie extrem de complicată a şcolii preuniversitare. E o stare ce pare a întări nu atât ideea că actualul format al subiectelor şi-a trăit… traiul, ci mai degrabă faptul că în momentul de faţă problema resursei umane devine tot mai mult un element-cheie şi problematic în evaluare, în sistemul de învăţământ preuniversitar. Şi că se impune tot mai evident constituirea unui corp naţional de evaluatori. Concluzia e dată de statisticile din ultimul an şcolar, realizate în urma defăşurării celor două examene naţionale şi care indică grave disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte notarea lucrărilor, în condiţiile în care subiectele şi baremele nu s-au diferit substanţial de cele din ultimii ani. Este vorba mai precis despre creşterea alarmantă a numărului de contestaţii (peste 22.000 la română şi matematică, ceea ce înseamnă dublarea numărului faţă de anul trecut!), fapt ce relevă nu doar o vădită neîncredere în corpul profesoral, ci şi cheltuieli tot mai mari cu fiecare an de examene. Nu-i vorba aşadar, cel puţin la prima vedere, de introducerea unei  mode de evaluare (printre susţinătorii acesteia numărându-se totuşi reprezentanţii sindicatelor, dar şi ai părinţilor!), modă extrem de discutabilă, cel puţin la unele discipline de studiu – limba şi literatura română în primul rând – sau de  valorificarea în proporţie de 40% a itemilor de tip obiectiv (în special cu alegere multiplă) – ci de faptul alarmant că mai mult de 5% din notele obţinute la lucrările de limba şi literatura română, de exemplu,  au fost anul trecut contestate, într-o situaţie în care contestaţiile nu ar fi trebuit să depăşească un procentaj de 1-3%.

Întâlnirea de vineri 2 noiembrie nu a evidenţiat şi nici nu şi-a propus de evidenţieze cauzele de adâncime ale acestei situaţii „de contestare“ fără precedent. De altfel, nici atunci când s-a luat decizia schimbării formatului subiectelor, nu au fost cercetate cauzele, căutându-se mai degrabă un paliativ/o soluţie cumva de avarie pentru a se da un răspuns rapid unei problem grave. În acelaşi timp, în căutarea cauzelor, ar fi fost posibil, de exemplu, să se încerce a se arunca vina pe evaluatorii de la CNEE, reproşându-le-se acestora lipsa de rigoare a unor bareme, dar reproşul ar fi fost discutabil, fără o analiză a erorilor de corectare care nu s-a făcut. O  analiză prin care trebuia să se dea un răspuns cu privire la care  dintre subiectele de examen erorile de corectare au fost mai frecvente şi de ce. Neavând aceste date, nu se poate decât presupune că, de fapt,  cauza de fond a situaţiei create  priveşte chiar prestaţia miilor de evaluatori chemaţi să desfăşoare activitate la aceste examene naţionale  şi care a dezvăluit nu doar o prea mare şi „insuportabilă“ diversitate a abordărilor de evaluare, explicabile doar parţial la itemii/subiectele care privesc literatura română,  o slabă pregătire a acestora, cel puţin în zona evaluării, dacă nu cumva şi în ceea ce priveşte nivelul de pregătire ştiinţifică şi didactică al unei părţi a corpului profesoral participant la evaluare. De altfel, reprezentantul elevilor (şi nu altcineva!) amintea în contextul oferit de întâlnire că notele obţinute de către profesori la definitivat în ultimii ani nu sunt tocmai o carte de vizită demnă pentru aceştia şi pentru modul în care unii dintre ei sunt capabili a evalua.

Asistăm, astfel, la descifrarea unei probleme grave, şi sensibile în acelaşi timp, care ţine de resursa umană şi pentru care soluţiile Ministerului sunt azi cu totul insuficiente. Salarizarea de mizerie vreme de mai mulţi ani nu a fost deloc atractivă pentru o categorie de studenţi buni şi foarte buni care ar fi vrut să se dedice meseriei de profesor, iar legea cu privire la masteratul didactic a fost sabotată de universităţi. Ministerul însuşi ca instituţie-cheie a fost  mai degrabă preocupat, de-a lungul ultimilor ani, să evidenţieze hibele Legii Educaţiei decât să facă eforturi semnificative pentru aplicarea ei.

Dezbaterile au dus în cele din urmă la decizia amânării schimbării formatului subiectelor, lucru adus deja la cunoştinţa opiniei publice. În acelaşi cadru, trebuie consemnată însă riguroasa intervenţie a profesoarei Florina Rogalski, de la Școala Centrală din Bucureşti, care printr-o analiză a itemilor conţinuţi de variantelor puse pe site, şi retrase apoi, a demons­­-trat fără putinţă de tăgadă că în cazul unui text literar construirea unor itemi obiectivi cu alegere multiplă este o operaţiune extremă de fină, şi  dificilă în egală măsură, şi poate genera efecte nedorite. De altfel, Florina Rogalski a ridicat din nou la fileul ministerului probleme pe care birocraţia acestuia întârzie să le rezolve de ani  buni: situaţia inacceptabilă care trenează de mai mult de 10 ani cu privire la  intrarea unor elevi cu medii sub 5 la licee, sub pretextul unui învăţământ general-obligatoriu de 10 ani, reintroducerea eventuală a unui examen de admitere ca soluţie (şi constituirea unor clase complementare, cum sugeream într-un număr trecut al revistei!), situaţia de comedie bufă pe care ne-o oferă an de an aşa-zisa evaluare a competenţelor de comunicare la bacalaureat (în condiţiile în care aceste competenţe ar trebui evaluate firesc la sfârşitul ciclului şcolii obligatorii!), ca şi reintroducerea, tot firească, a unui examen oral la bacalaureat, la limba şi literatura română, atât timp cât procentul de „analfabeţi funcţionali“ rămâne în continuare extrem de ridicat.

P.S. E de consemnat aici dispoziţia pentru dialog a ministru interimar al educaţiei, Rovana Plumb. Să fie această disponibilitate pentru comunicare doar rezultatul unei situaţii lejere pe care o presupune postura de „interimar“?!… Sau Rovana Plumb simte că la Ministerul Educaţiei ar trebui instituit un alt „stil“ de comunicare şi dialog care să limiteze reacţii evidente de dezacord ale corpului profesoral, între altele tocmai  datorită unui prost management al comunicării şi al dialogului?!…

P.P.S. Se poate acorda o bilă albă şi CNEE, în ciuda ploii de critici dezlănţuite la adresa sa,  pentru faptul că a încercat printr-un document, să argumenteze că schimbarea acum a formatului nu ar fi benefică. Dar, aşa cum explica cineva din interiorul Centrului, ei şi echipele lor nu sunt doar profesionişti ai evaluării, ci şi funcţionari publici obligaţi prin lege să execute deciziile organelor administrative.