Socialize

Facebook
Home » Comunitate » Comunitate locala » Recurs la memorie

Recurs la memorie

Profesorul bârlădean Cristian Ghiță editează din 2012 Horincea, ,,revistă de cultură materială și spirituală a tuturor horincenilor, oriunde s-ar afla“ – un subtitlu cât se poate de elocvent din perspectiva substanței tematice a periodicului amintit. Din rațiuni lesne de înțeles, revista are o apariție anuală, iar acest ritm lent este compensat întrucâtva de miezul ei divers și incitant: istorie, arheologie, etnografie, viață spirituală, educație, cultură. Fondatorul a fost timp de 17 ani directorul Școlii nr. 4 din municipiul Bârlad, o unitate gimnazială de învățământ care, din temeiuri obiective și-a închis porțile (îmbătrânirea populației circumscripției școlare, reducerea drastică a numărului de elevi), iar clădirile găzduiesc astăzi Școala de muzică și arte plastice Nicolae Tonitza. Profesorul Cristian Ghiță s-a născut în satul Gănești, plasa Horincea – Prut, județul Covurlui în 1944.  Titlul revistei preia numele râului și al văii aferente, toponimul  Gănești aflându-se actualmente în județul Galați. Distinsul dascăl bârlădean este un sentimental incorigibil, atașat afectiv de locurile nașterii sale, de trecutul și tradițiile horincenilor, pe care le consemnează scrupulos în paginile revistei. Ca fondator editorialist și publicist infatigabil, a cercetat arhivele scoțând la iveală un bogat material documentar. Câmpul tematic vizează, între altele, probele arheologice ale zonei, tradiție și modernitate în satele de pe Valea Horincei, gospodăria tradițională din comuna Cavadinești, un proiect pentru viitorul muzeu etnografic al văii Horincei, ținutul Horincea în catagrafiile rusești din 1772 și 1774, harta Moldovei între 1365-1606 (după Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu), situația administrativ-teritorială din 1887, revolta țăranilor din 1907, eroi horinceni din Primul Război Mondial, evoluția diacronică a școlii din Gănești, viața religioasă, învățământul pe valea Horincei, adevăr și legendă în satele zonei. Numărul 4 este dedicat integral dascălilor acestei văi binecuvântate, medalioanele respective fiind structurate riguros prin concetrarea de date și informații privind nașterea, părinții, școlaritatea, studiile universitare, specializările, rudele colaterale, descendenții, opera științifică și culturală, avatarurile existenței. Periodicul face portretele morale ale unor deținuți  politici din perioada luptei anticomuniste, precizând anii de detenție și închisorile în care au suportat regimul carceral. Un medalion este dedicat profesorului și literatului Spiridon Popescu (1864-1933), matematician și autor al nuvelei ,,Moș Gheorghe la expoziție“, studiată odinioară în liceele românești.

Sumarul celor șase numere cuprinde, totodată, consemnări și fotografii de la întâlniri de generație, detalii despre troița de la Gănești, amintiri de front, evocări etc. Sensul strădaniilor profesorului Cristian Ghiță este transparent: să nu uităm oamenii care și-au înnobilat destinul participând activ la viața comunităților rurale de pe valea Horincei, au muncit, au iubit, s-au devotat profesiei, au educat generații tinere și au lăsat mărturii scrise despre devenirea lor peste timp. Toate aceste eforturi, înscrise într-un spațiu geografic relativ limitat trebuie judecate obiectiv și empatic, fiindcă în chip firesc se înscriu în uriașa matcă națională. Valea Horincei este similară în linii generale altor sute de văi de pe întinsul țării. Ele vor exista atât timp cât vom izbuti să ne păstrăm intactă memoria istorică.

Teodor PRACSIU