Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » RECURS LA PEDAGOGIE Metodele didactice în care predomină acţiunea de comunicare

RECURS LA PEDAGOGIE Metodele didactice în care predomină acţiunea de comunicare

 Sunt metodele didactice de bază cu aria cea mai extinsă de aplicabilitate în activităţile de instruire, organizate în contextul procesului de învăţământ. Ca metode didactice de bază, sunt promovate de profesori, în special, la nivelul disciplinelor de învăţământ din domeniul ştiinţelor socio-umane şi în cadrul activităţilor de instruire organizate în învăţământul primar. La toate celelalte trepte şi discipline de învăţământ, intervin la nivel de procedee didactice, integrate în structura de acţiune a altor metode didactice promovate predominant, în vederea sprijinirii metodei didactice respective sau pentru înlocuirea acesteia în condiţiile în care aceasta nu este preluată efectiv de clasa de elevi ca acţiune proprie de  învăţare/autoînvăţare.

Numărul relativ mare de metode didactice în care predomină acţiunea de comunicare impune clasificarea acestora pe baza unui crite­riu pedagogic unitar. Un astfel de criteriu este cel al naturii acţiunii de comunicare, promovată de profesor la nivelul clasei de elevi. Din această perspectivă, identificăm metodele didactice în care predomină comunicarea oralăexpozitivă (prin expunere, naraţiune, prelegere), şi dialogată (prin conversaţie euristică, dezbatere, asalt de idei), comunicarea scrisă (prin lectura textului scris şi lucrări scrise) şi comunicarea cu sine (prin reflecţie/autoreflecţie).

În toate situaţiile, în perspectiva proiectării curriculare, metodele didactice bazate predominant pe comunicare sunt: a) subordonate obiec­tivelor concrete ale lecţiei, definite în termeni de performanţe, elaborate de profesor prin operaţionalizarea obiectivelor specifice, definite în termeni de competenţe specifice; b) implicate în realizarea tuturor celor trei acţiuni integrate în activitatea de instruire: predarea–învăţarea–evaluarea; c) validate pedagogic în momentul în care metoda de comunicare propusă de profesor este preluată efectiv de clasa de elevi ca şi cale de învăţare/autoînvăţare eficientă, iniţiată din timpul predării, perfecţionată în contextul evaluării/autoevaluării continue, formative/autoformative.

Îndeplinirea acestor trei cerinţe normative, impuse de paradigma curriculumului, la nivelul proiectării curriculare, asigură eliminarea tendinţei, întreţinută în cadrul metodelor de comunicare, de implicare prioritară în acţiunea de predare, situaţie semnalată îndeosebi în cazul metodelor didactice expozitive. Pe de altă parte, trebuie recunoscut rolul unor metode de comunicare angajate special în acţiunea de evaluare. Avem în vedere metoda lucrărilor scrise sau metoda reflecţiei/autoreflecţiei, metode didactice de comunicare (scrisă sau cu sine) integrate, de altfel, şi în categoria metodelor/tehnicilor de evaluare clasice (vezi lucrările scrise) sau de evaluare alternative (vezi autoevaluarea, construită prin reflecţie/autoreflecţie).

Metodele de comunicare orală expozitivă sunt valorificate la toate nivelurile sistemului de învăţământ: primar (naraţiunea), secundar – gimnazial şi liceal (expunerea – narativă, demonstrativă, exeplicativă, interpretativă, magistrală) şi superior, universitar (prelegerea – demon­strativă, problematizată, asistată de calculator etc.).

Naraţiunea îndeplineşte funcţia specifică de transmitere specială a mesajului didactic la nivel frontal. Structura de acţiune include  procedee didactice realizabile în diferite forme: povestiri, basme, fabule, legende, mituri etc. Este subordonată unui scop general – dobândirea unor competenţe cognitive (înţelegerea faptelor şi desprinderea esenţialului) şi afective (participarea socio-afectivă intensă, susţinută motivaţional extern, dar şi intern).

Expunerea îndeplineşte funcţia specifică de transmitere/construire eficientă a mesajului didactic la nivel frontal. Structura de acţiune  include operaţii angajate ca procedee didactice adaptate la particularităţile treptei şi disciplinei de învăţământ şi la stadiul de învăţare atins de elevi).  Este subordonată unui scop general – receptarea şi asimilarea conţinuturilor de bază, transmise/construite pedagogic la nivel de mesaj didactic, propriu fiecărei discipline de învăţământ.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA