Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » RECURS LA PEDAGOGIE. Metodele sau tehnicile didactice speciale

RECURS LA PEDAGOGIE. Metodele sau tehnicile didactice speciale

Metodologia instruirii evoluează în contextul  afirmării unui model constructivist al învăţării care are ca scop general formarea şi dezvoltarea gândirii critice. Acest model psihologic a impus o variantă de abordare a proiectării activităţii de instruire (lecţiei etc.) bazată pe acţiunile de Evocare – Realizare a SensuluiReflecţie (ERF).

Modelul psihologic constructivist al învăţării, promovat în variantă structuralist-genetică (Piaget) sau socio-culturală (Vîgotski, Bruner), propune  o nouă viziune despre instruire,  fundamental diferită de abordarea behavioristă, bazată pe relaţia de condiţionare stimulrăspuns. Perspectiva constructivistă implică activarea cunoştinţelor acumulate şi restructurarea lor în contexte deschise, în situaţii de învăţare noi, existente sau create special de profesor.

Modelul pedagogic constructivist concepe ca activitate bazată pe articularea a trei acţiuni interdependente – evocarea, realizarea a sensului, reflecţia – subordonate unui scop general care angajează formarea şi dezvoltarea gândirii critice.

Cele trei acţiuni confirmă modelul proiectării curriculare centrat asupra interdependenţei predare – învăţare – evaluare. Evocarea cunoştinţelor anterioare şi restructurarea lor în raport de scopul general al activităţii de instruire susţine acţiunea predării care construieşte fundamentele învăţării/autoînvăţării. Realizarea sensului în procesul de receptare  şi asimilare a cunoştinţelor predate în condiţii de evocare (şi restructurare) a cunoştinţelor dobândite anterior susţine acţiunea de învăţare/autoînvăţare la nivel de interiorizare, respectiv de înţelegere (complexă, profundă, explicativă/interpretativă), perfectibilă prin evaluare continuă, formativă/autoformativă. Reflecţia asupra cunoştinţelor asimilate şi interiorizate susţine acţiunea de evaluare/autoevaluare finală care angajează resursele metacognitive ale elevilor.

În realizarea scopului general al activităţii de instruire, concepută în spirit constructivist – formarea şi dezvoltarea gândirii critice – un rol important revine metodelor sau tehnicilor didactice propuse pentru îndeplinirea obiectivelor concrete, definite de profesor, prin operaţionalizarea scopului general, în termeni de sarcini de învăţare/autoînvăţare observabile şi evaluabile/autoevaluabile pe tot parcursul activităţii/lecţiei etc.

Metodele sau tehnicile speciale, propuse de profesor, sunt validate pedagogic dacă stimulează, la scara întregii clase de elevi, valorificarea eficientă a cunoştinţelor acumulate, la nivel de cunoştinţe de bază (declarative/teoretice, procedurale şi condiţionale), interiorizate „cu sens“, aplicabile imediat, în condiţii de reflecţie/autoreflecţie, în contextul didactic existent, în diferite situaţii concrete. Reuşita lor depinde de capacitatea profesorului de: a) raportare a activităţii de instruire la o situaţie didactică (şi extradidactică) reală existentă sau creată de el pe fondul rersurselor şi condiţiilor concrete evaluate corect la nivelul clasei de elevi; b) reconstrucţie a corelaţiei profesorclasă de elevi în zona repertoriului pedagogic comun, susţinut în plan superior, cognitiv (la nivelul gândirii critice, divergente, inovatoare) şi noncognitiv (la nivelul motivaţiei interne pentru învăţare / autoînvăţare).

În selectarea şi utilizarea unor metode sau tehnici didactice speciale trebuie respectate următoarele principii ale instruirii angajate special în formarea-dezvoltarea gândirii critice:

1) Abordarea gândirii critice la nivel de competenţă cognitivă superioară;

2) Proiectarea activităţii pe baza unui model constructivist care include: a) evocarea (cunoştinţelor de bază anterioare); b) realizarea sensului (cunoştinţelor înţelese, interiorizate); c) reflecţia/autoreflecţia (asupra noilor cunoştinţe dobândite, evaluate/autoevaluate (continuu şi final);

3) Eficientizare învăţării/autoînvăţării în condiţii pedagogice speciale de cooperare în grup (clasa de elevi) şi în microgrup (perechi, 3-5, 5-7 elevi).

4) Convertirea pedagogică a rolului profesorului, de transmiţător al mesajului didactic, în organizator, manager şi facilitator al acţiunii elevilor de învăţare/autoînvăţare eficientă.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA