Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Recurs la pedagogie – O reevaluare a evaluării

Recurs la pedagogie – O reevaluare a evaluării

Analiza evaluării din perspectiva paradigmei curriculumului impune: a) fixarea conceptului de evaluare la nivel de concept pedagogic fundamental, promovat în cadrul teoriei generale a instruirii (didacticii generale), dezvoltat la nivelul teoriei evaluării, subteorie a teoriei generale a instruirii; b) repoziţionarea metodologiei de evaluare în contextul valorificării raporturilor dintre strategiile de evaluare şi metodele de evaluare, dintre metodele de evaluare şi tehnicile sau procedeele docimologice preluate de la nivelul metodelor de instruire, interpretabile curricular ca metode de predare-învăţare/evaluare.

Definirea conceptului de evaluare din perspectiva paradigmei curriculumului impune la nivel normativ superior, axiomatic: a) clarificarea raportului logic şi pedagogic dintre evaluare şi instruire; b) fixarea funcţiilor generale ale acţiunii de evaluare, care au un caracter obiectiv, necesar în orice activitate de instruire; b) fixarea structurilor de bază, de natură operaţională, ale acţiunii de evaluare, determinate de funcţiile generale ale acesteia; c) clarificarea scopului pedagogic general al acţiunii de evaluare, angajat psihologic şi social în contextul oricărei activităţi de instruire.

  1. a) Evaluarea reprezintă o acţiune subordonată activităţii de instruire, obiectivelor generale şi specifice ale acesteia; la nivelul practicii instruirii este situată în acelaşi plan cu acţiunile de predare şi învăţare; paradigma curriculumului, confirmă, în plan normativ superior, axiomatic, necesitatea integrării depline a acţiunii de evaluare în structura oricărei activităţi de instruire.
  2. b) Funcţiile generale ale acţiunii de evaluare au un caracter obiectiv, evident în cadrul oricărei activităţi de instruire. Intervin la nivel de: b-1) funcţie centrală, de maximă generalitate, care implică verificarea gradului de îndeplinire a obiectivelor activităţii de instruire; b-2) funcţii principale care vizează: informarea asupra stării obiectului evaluat (lecţie, profesor etc.); diagnoza care fixează limitele calităţii rezultatelor consemnate şi interpretate pedagogic; prognoza care vizează decizia pedagogică necesară care anticipează îmbunătăţirea activităţii de instruire pe termen scurt, mediu şi lung.
  3. c) Structurile de bază ale acţiunii de evaluare sunt determinate de funcţiile principale evocate anterior. Implică operaţii necesare de: c-1) control, constatare, măsurare a rezultatelor, care asigură evaluare cantitativă, în raport de funcţia de informare; c-2) aprecierea pe criterii pedagogice (progres/regres, eficienţă, eficacitate) care asigură evaluarea calitativă în raport de funcţia de diagnoză; c-3) decizia care asigură evaluarea managerială, în raport de funcţia de prognoză pedagogică, elaborată special pentru îmbunătăţirea activităţii de instruire, cu asumarea unor măsuri de perfecţionare, corectare, ajustare, reformare etc.
  4. d) Scopul pedagogic general al acţiunii de evaluare este angajat special din perspectiva paradigmei curriculumului care impune normativ integrarea deplină, permanentă a oricărei acţiuni de evaluare în structura de funcţionare optimă a oricărei activităţi de instruire. Este asumat în mod explicit şi programatic la nivelul strategiei de evaluare continuă cu funcţie formativă/ autoformativă.

Repoziţionarea metodologiei acţiunii de evaluare, în contextul normativ al paradigmei curriculumului, impune promovarea strategiilor de evaluare angajate pe termen mediu şi lung în orice activitate de instruire. Strategiile de evaluare integrează în structura lor de funcţionare o metodă sau mai multe metode de evaluare, unele tehnici (procedee) docimologice preluate de la nivelul unor metode de instruire (dezvoltate curricular la nivel de metode de predare-învăţare-evaluare), unele forme de evaluare (formală, nonformală, orală, scrisă, practică, internă, externă etc.), unele stiluri docimologice (directive, nondirective etc.).

Este posibilă o poziţionare orientativă a metodelor de evaluare (clasice, alternative) realizabilă din perspectiva modului lor de raportare pedagogică la strategiile de evaluare iniţială/diagnostică şi predictivă; continuă/formatoare (autoformatoare), de progres; finală/cumulativă, sumativă, de bilanţ.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA