Managementul educaţiei/organizaţiei şcolare/clasei de elevi angajează un model de conducere globală, optimă, strategică, inovatore a activităţilor pedagogice specifice, proiectate şi realizate în contextul sistemului şi al procesului de învăţământ. Un astfel de model managerial implică realizarea unor funcţii generale, cu caracter obiectiv, exprimate la nivel de: a) funcţie de organizare, care vizează valorificarea optimă a resurselor pedagogice existente sau disponibile; b) funcţie de planificare a activităţii de referinţă, care vizează valorificarea optimă a tuturor elementelor componente, stabilizate în zona obiectivelor şi a conţinuturilor de bază corespunzătoare acestora, flexibilizate în zona metodelor didactice şi a strategiilor de evaluare; c) funcţia de realizare a activităţii planificată, dezvoltată în context deschis, care vizează valorificarea optimă a relaţiilor dintre acţiunile de predare-învăţare-evaluare, subordonate obiectivelor generale şi specifice ale activităţii de instruire.
Organizarea instruirii, ca funcţie generală a managementului educaţiei, aplicat la nivelul lecţiei, angajează valorificarea optimă a tuturor resurselor pedagogice existente sau disponibile, în ordinea importanţei lor didactice şi psihosociale:
- a) resurse informaţionale, determinate în mod obiectiv la nivel de plan de învăţământ şi de programe şcolare, personalizate subiectiv de fiecare profesor, în acţiunea de operaţionalizare a obiectivelor specifice (ale capitolului, modulului de studiu, unităţii de instruire/învăţare), acţiune dependentă de situaţia concretă a clasei de elevi;
- b) resurse umane, (auto)evaluate de profesor în termeni de: b-1) capacitate proprie de proiectare şi realizare-dezvoltare curriculară a lecţiei; b-2) potenţial al elevilor, probat şcolar (rezultate anterioare obţinute în activitatea de instruire), social (în condiţii de învăţare şcolară – în clasă şi în microgrup – şi extraşcolară, acasă, în bibliotecă etc.), psihologic (aptitudini cognitive – atitudini afective, motivaţionale, volitive, caracteriale);
- c) resurse didactico-materiale, care conturează funcţionalitatea
pedagogică (favorabilă/nefavorabilă, în diferite grade) a spaţiului
pedagogic (clasa de elevi, laboratorul sau cabinetul şcolar etc.) şi a timpului pedagogic (perioada zilei şi ora la care se desfăşoară lecţia).
Am evocat lecţia, ca activitate de referinţă, în măsura în care aceasta este confirmată istoric, ca formă concretă principală de realizare a activităţii de instruire în contextul procesului de învăţământ.
Valorificarea optimă a resurselor pedagogice ale lecţiei solicită realizarea funcţiei de organizare la două niveluri de referinţă: a) un nivel administrativ, care asigură consemnarea resurselor pedagogice existente/disponibile, în mod obiectiv; b) un nivel pedagogic, care fixează premisele proiectării curriculare eficiente, necesare pentru conceperea corectă a planificării curriculare a lecţiei.
Organizarea administrativă a lecţiei solicită consemnarea datelor importante referitoare la: a) şcoală (tip, nivel, raportare la comunitatea locală); b) profesor (specialitate, grad didactic, experienţă didactică acumulată); c) clasă de elevi (număr de elevi, ponderea elevilor foarte buni, buni, cu rezultate medii, slabe şi foarte slabe; starea disciplinară; elevi-problemă; microgrupe constituite/care pot fi constituite; lideri formali – informali etc.); d) baza didactico-materială; e) ora de desfăşurare a lecţiei.
Organizarea pedagogică a lecţiei solicită consemnarea deciziilor manageriale necesare pentru planificarea şi realizarea optimă a lecţiei, referitoare la: a) tema lecţiei (raportată la scopul general al capitolului, modulului de studiu, unităţii de instruire/învăţare); subiectul lecţiei (raportat la „lecţia nouă“); b) forma de organizare a lecţiei: b-1) determinată social (instruire frontală); b-2) iniţiată
de profesor (instruire pe microgrupe, instruire individuală); c) tipul de lecţie, propus în raport de scopul general (vezi lecţia mixtă, lecţia de formare de deprinderi, lecţia de comunicare; lecţia de recapitulare etc.); d) variantă de lecţie, în cadrul tipului de lecţie (propusă în raport de obiectivele concrete).