Recurs la pedagogie – Strategiile de evaluare

 

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA

Conceptul de strategie, preluat de pedagogie din alte domenii (știința militară, management, politologie), definește un demers necesar pentru realizarea eficientă a unei activități sau acțiuni spe­cifice, demers elaborat în raport de două funcții generale:

  1. a) funcția de integrare a unor componente particulare subordonate obiectivelor specifice și generale ale activității sau acțiunii respective;
  2. b) funcția de decizie globală, angajată în context deschis, pe termen mediu și lung. Cele două funcții determină structura complexă a strategiei bazată pe corelațiile necesare între ele­men­tele componente, identificate la nivel de sistem și subsis­tem în cadrul activității de referință (în cazul nostru, educația sau instru­irea) sau al acțiunii de referință (vezi, în cazul nostru, evaluarea ca acțiune subordonată activității de instruire).

Strategia, adoptată în contextul oricărei activități sau acțiuni (subordonată unei activități), definește un ansamblu de metode (specifice activității sau acțiunii respective), forme de organizare, stiluri de realizare, integrate calitativ la nivelul tipului reprezentat (de activitatea/acțiunea respectivă), abordat global, conform obiectivelor specifice și generale, angajate pe termen mediu și lung.
Strategiile didactice, elaborate la nivelul teoriei generale a instruirii (didacticii generale), definesc demersurile pedagogice necesare pentru eficientizarea activității de instruire, a acțiunilor de predare – învățare – evaluare (subordonate activității de instruire), realizabile prin integrarea în structura lor de funcțio­nare a unui ansamblu de metode – procedee/tehnici – forme de organizare – stiluri didactice, angajate pe termen mediu și lung, conform obiectivelor specifice și generale, stabilite la nivelul curriculumului școlar/universitar.
Strategiile de evaluare, elaborate la nivelul teoriei evaluării, definesc demersurile didactice necesare pentru eficientizarea acțiunii de evaluare în context global și deschis, construite pedagogic în raport de anumite funcții specifice (diagnostică-predictivă; formativă-autoformativă; sumativă/cumulativă), realizabile la nivelul unei structuri care integrează mai multe metode de evaluare – procedee/tehnici de evaluare – forme de evaluare – stiluri de evaluare, angajate pe termen mediu și lung, conform obiectivelor specifice și generale ale activității de refe­rință (activitate didactică etc.).
La nivelul proiectării curriculare a activității de instruire, distincția necesară între strategiile de evaluare și metodele de eva­luare este realizabilă în raport de obiectivele asumate în context temporal determinat. Metodele de evaluare sunt propuse în raport de obiectivele concrete ale fiecărei activități de instruire (lecție etc.), realizabile pe termen scurt. Corespund unui tip de evaluare parțială, angajată în cadrul procesului de învățământ. Strategiile de evaluare sunt construite în raport de obiectivele specifice și generale ale activității de instruire, realizabile pe ter­men mediu și lung. Corespund unui tip de evaluare glo­bală angajată în contextul deschis al procesului și al sistemului de învățământ, inclusiv la nivelul oricărei activități concrete (lecție etc.).
Clasificarea strategiilor de evaluare este realizabilă pe baza a trei criterii complementare în dinamica interacțiunii lor:
1) Momentul temporal în care strategia de evaluare este integrată în structura activității de instruire: a) strategia de evaluare inițială; b) strategia de evaluare continuă; c) strategia de evaluare finală.
2) Funcția specifică promovată: a) strategia de evaluare diag­nost­ică și predictivă; b) strategia de evaluare formativă/auto­formativă; c) strategia de evaluare sumativă/cumulativă.
3) Factorul predominant, angajat în acțiunea de evaluare: a) strategia de evaluare normativă, centrată asupra standardelor generale, oficiale – cu funcție socială de comparare și de clas­i­fi­care a elevilor; b) strategia de evaluare centrată asupra pro­gresului individual al fiecărui elev – cu funcție psihologică de motivare internă a reușitei școlare a fiecărui elev.
Prof. univ. dr. Sorin Cristea