Paradigma curriculumului impune în plan normativ superior (la nivel axiomatic) proiectarea unei structuri de funcţionare a instruirii (auto)perfectibilă în cadrul dimensiunii sale de bază care angajează (re)construcţia permanentă a corelaţiei dintre profesor şi elev, necesară în condiţiile proprii fiecărei trepte şi discipline de învăţământ. Ca structură de bază a instruirii, această corelaţie este susţinută şi consolidată la nivel de organizare curriculară a resurselor pedagogice, de planificare curriculară a activităţii de referinţă (lecţie etc.), de realizare-dezvoltare curriculară a activităţii planificate – perfectibilă în context deschis.
1) Organizarea curriculară a activităţii de instruire implică două acţiuni complementare care au în vedere resursele pedagogice:
- a) evaluarea resurselor pedagogice existente în calitate de resurse informaţionale (identificate la nivel de plan, programe şi manuale şcolare etc.), umane (identificate la nivelul calităţii elevilor clasei), didactico-materiale (identificate la nivelul spaţiului şi timpului pedagogic şi al mijloacelor de învăţământ disponibile;
- b) distribuţia resurselor pedagogice existente la nivelul formelor de organizare a instruirii – generale (activitate formală / lecţie etc. – nonformală / cerc de specialitate etc.), particulare (activitate frontală, pe microgrupe, individuală), concrete (lecţia mixtă etc.).
2) Planificarea curriculară a activităţii de instruire (organizată formal, nonformal; frontal; prin lecţie mixtă etc.) este concepută la nivelul raporturilor pedagogice optime necesare între:
- a) obiectivele instruirii (generale, specifice, concrete), definite în termeni psihologici (de competenţe – de cunoaştere, de înţelegere, de aplicaţie; de analiză, de sinteză, de evaluare critică) şi sociali (ca performante proprii unor discipline de învăţământ, realizabile în cadrul unor lecţii, unităţi de instruire / învăţare, capitole, module de studiu;
- b) conţinuturile de bază, fixate prin plan de învăţământ, programe şcolare, proiecte de lecţie etc.; exprimate în termeni de cunoştinţe declarative (concepte, teorii, legi, principii, reguli, formule, date factuale) şi procedurale (deprinderi şi priceperi / strategii cognitive de rezolvare de probleme şi situaţii-problemă);
- c) metodele de instruire, centrate predominant pe acţiunea didactică de comunicare (expozitivă, dialogată; scrisă; autoreflexivă), de cercetare (directă, indirectă), de operare practică (reală, simulată), de instruire programată;
- d) strategiile de evaluare (iniţială, continuă, finală) care includ şi integrează în structura lor de funcţionare diferite metode, forme, stiluri – de evaluare.
3) Realizarea curriculară a activităţii de instruire (planificată anterior) are loc în context deschis, la nivelul raporturilor optime necesare între acţiunile de:
- a) predare – comunicare a mesajului didactic, construit şi finalizat pedagogic de profesor pe circuitul informare – formare-dezvoltare pozitivă);
- b) învăţare – iniţiată şi finalizată de elevi prin receptarea, interiorizarea şi valorificarea mesajului didactic predat, în timpul predării şi după terminarea predării, în clasă şi în afara clasei, pe termen scurt, dar mai ales mediu şi lung;
- c) evaluare – propusă strategic la începutul, pe parcursul şi la sfârşitul activităţii, cu funcţii docimologice specifice (diagostică-predictivă, formativă, sumativă-cumulativă), subordonate funcţiei centrale, de verificare a gradului de îndeplinire a obiectivelor proiectate (conform programelor şcolare curriculare) în vederea reglării-autoreglării permanente a activităţii de referinţă (lecţia mixtă) etc.
În perspectivă curriculară, desfăşurarea activităţii de instruire implică realizarea şi dezvoltarea sa permanentă în raport de schimbările inerente care apar, în mod obiectiv şi subiectiv, în context deschis. La acest nivel, trebuie identificate situaţiile concrete generate de relaţiile dintre activitatea de referinţă (lecţia mixtă etc.) şi condiţiile reale existente, pe fondul calităţii şi cantităţii resurselor pedagogice disponibile (vezi S. Cristea, Concepte fundamentale în pedagogie, vol. 6, Instruirea / Procesul de învăţământ, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2017).
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA
