Recurs la pedagogie (Sorin Cristea)

Fundamentele pedagogice ale curriculumului.
Importanța scopurilor generale (III)
Scopurile generale ale educației, în calitate de finalități macrostructurale, constituie fundamentele solide ale sistemului de învățământ, rezistente, pe termen mediu și lung, la diferite condiții de schimbare politică (electorală, conjuncturală etc.) De aceea, proiectarea lor, la nivel de filozofie și de politică a educației, solicită o imaginație pedagogică superioară, situată la niveluri de creativitate inovatoare și chiar emergentă. Este o construcție teoretică deschisă care implică analiza prospectivă a tendințelor de evoluție a sistemului de învățământ determinate de raporturile dintre educație și principalele subsisteme ale siste­mului social global: politica, economia, cultura, comunitatea, natura.
Scopurile generale deduse vor fixa, din punct de vedere epistemologic și social, direcțiile majore de dezvoltare a educației/instruirii concentrate la nivelul unor criterii valorice de elaborare a structurii sistemului de învățământ și de proiectare pedagogică a noului plan de învățământ. Aceste principii sunt reflectate sau conținute implicit în formula obiectivelor generale ale procesului de învățământ.
Exercițiile de imaginație pedagogică, pe care le propu­nem, vizează construcția scopurilor generale ale sistemului de învățământ în context determinat din punct de vedere social (societatea informațională, bazată pe cunoaștere) și epistemo­logic (paradigma curriculumului). Raționamentele dezvoltate, deduc­tiv, analogic și mai ales creativ/inovator, emergent, proactiv, ne conduc spre următoarele scopuri generale ale educației:
1) Democratizarea sistemului și a procesului de învăță­mânt. Este un scop general, strategic, dedus în urma analizei prospective a raporturilor dintre educație și politică. Implică avansarea unei noi structuri de: a) organizare a sistemului de învățământ – un învățământ general obligatoriu, prelungit până la vârsta de 16 ani, pentru egalizarea șanselor de reușită școlară la scară socială; b) conducere, bazată pe selecția și promovarea managerilor școlari pe criterii specific pedagogice; c) relație deschisă cu societatea (vezi conceptele, propuse de sociologia educației, de „școală deschisă” sau de „organizație școlară care învață”).
2) Conducerea managerială a sistemului și a procesului de învățământ. Este un scop general, strategic, dedus în urma analizei prospective a raporturilor dintre educație și economie. Implică valorificarea la maximum a resurselor pedagogice existente (informaționale, umane, didactico-materiale, bugetare) în vederea realizării educației/instruirii de calitate în condiții optime.
3) Informatizarea sistemului și a procesului de învăță­mânt. Este un scop general, strategic, dedus în urma analizei prospective a raporturilor dintre educație și cultură. Implică selectarea resurselor informaționale esențiale și plasarea lor în rețea, în diferite raporturi logice și pedagogice; prezența acestora la nivel de plan de învățământ, programe și manuale școlare etc. permite receptarea, interiorizarea și valorificarea optimă a cunoștințelor, deprinderilor, strategiilor și atitudinilor cognitive dobândite la nivel de educație/instruire formală și nonformală, dar și informală.
4) Descentralizarea sistemului și a procesului de învățământ. Este un scop general, strategic, dedus în urma analizei prospective a raporturilor dintre educație și comunitate. Implică, în mod special, crearea unui cadru legislativ care să permită valorificarea resurselor pedagogice existente la nivelul fiecărei comunități locale interesată de creșterea calității educației/instruirii, a eficienței culturale și economice a școlii, în raport de obiective generale și specifice unitare.
5) Flexibilizarea spațiului și a timpului pedagogic. Este un scop general, strategic, dedus în urma analizei prospective a raporturilor dintre educație și natură. Implică posibilitatea realizării unor schimbări, adaptări, recondiționări ale calenda­rului școlar necesare pentru menținerea calității educației/ instruirii în raport de situații speciale care apar la nivelul subsistemului social natural, îndeosebi în ceea ce privește clima sau factorii demografici.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA