Socialize

Facebook
Home » Reforma » Opinii si comentarii » Reforma ca autosuficienţă şi incompetenţă. Examenele naţionale: schimbarea schimbării, experimente pe seama elevilor

Reforma ca autosuficienţă şi incompetenţă. Examenele naţionale: schimbarea schimbării, experimente pe seama elevilor

Examenele naţionale au început atât ca desfăşurare propriu-zisă, cât şi ca forfotă în jurul unei reconstrucţii a lor. Se desfăşoară primele probe ale bacalaureatului din acest an şi s-au pornit discuţiile privind admiterea în clasa a IX-a din ani viitori, cine ştie cât de îndepărtaţi sau nu tocmai. În acelaşi timp, este adusă vorba despre schimbări de făcut asupra sistemului de notare. Într-un cuvânt, iar se prefigurează transformări declarate în numele „reformei“, dar dovedite până la urmă experimente făcute pe seama elevilor care trăiesc examenele, a cadrelor didactice care-i învaţă carte, a familiilor care le susţin devenirea în viaţă şi a societăţii care ar trebui să beneficieze de capacităţile lor productive şi creative. Ceva noutăţi referitoare la examenele naţionale sunt în curs, altele vor veni; cu ce motivaţie şi cu ce scop, nu se ştie. Este inutil de repetat că, din nou, intervenţii deja pornite sau imaginate în mersul sistemului educaţional nu au la bază niciun studiu de impact, niciun suport metodologic, nicio investigare a cadrului socio-economic. Hotărâtoare se dovedeşte a fi, ca în atâtea alte cazuri, decizia politică. Întrebările la ce bun şi cu ce consecinţe se confirmă că nu există pentru decidenţi. Ce există este dorinţa de a şterge ceva construit şi verificat anterior. Peste toate, se aşază autosuficienţa, bună mai ales pentru acoperirea incompetenţei.

La bacalaureat, soluţie de uşurare a programului, contestată de bine ce a fost găsită

În premieră la noi, bacalaureatul a început anul acesta devreme de tot, din mijlocul anului şcolar, odată cu susținerea probelor de competențe lingvistice și digitale. Găsirea unei soluţii pentru scurtarea şi uşurarea maratonului pe care-l presupune în fiecare vară bacalaureatul a tot fost cerută. Acum, de bine ce un pas a început să fie făcut, legalitatea îi este contestată. Esenţa contestării dintr-o oarecare diversitate de surse este sintetizată de prof. univ. dr. Marilen Pirtea, deputat, rectorul Universităţii de Vest din Timişoara: „Articolul 77,
alineatul 2, din Legea Educației Naționale prevede că «elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor susține examenul național de baca­laureat». Metodologia de organizare și desfășurare a exame­nului de baca­laureat prevede, de asemenea, că «dreptul de a susține bacalaureatul îl au elevii care au promovat învă­țământul liceal, indiferent de forma de învățământ». Ei bine, în acest moment, niciun elev din promoția 2018 nu a promovat clasa a XII-a“. Ministerul Educației Naționale răspunde că „desfășurarea probelor de competențe lingvistice și digitale este susținută din punct de vedere legal“, aducând ca argument articolul 78, alineatul 7, din aceeaşi Lege 1/2011: „Evaluările A, B, C și D prevăzute la art. 77 alin. (4) se organizează și se desfășoară la nivelul unității de învățământ, în timpul anului școlar, pe parcursul semestrului al II-lea“. Pe deasupra, ministerul face observaţia că la fel se susţin probe precum Cambridge Assessment English, ECDL etc. pentru certificări internaţionale cu care pot fi echivalate probele similare de la bacalaureat.

Referitor tot la bacalaureat, din câte se vede, rămâne „pe altă dată“ tema cu adevărat majoră a tinerilor care nu se prezintă deloc la bacalaureat sau nu îl trec, în condiţiile în care, practic, un om cu 12 clase duse la capăt însă lipsit de diplomă de bacalaureat este un exclus din mediul profesional.

Învârtirea-n loc pentru admitere în clasa a IX-a

Admiterea în clasa a IX-a este vizată, la rândul ei, de schimbare. Nu se anunţă ca imediată, însă atât de multe şi de inconsecvente au fost intervenţiile având ca obiect această admitere pe parcursul numai al câtorva promoţii, încât sensibilităţile s-au ascuţit şi au crescut suspiciunile şi neîncrederea. De data aceasta, ministrul educaţiei naţionale, Valentin Popa, propune ca la admitere să nu mai fie luată în calcul media mediilor generale din gimnaziu, pe clase, ci media unor teze: limba şi literatura română şi matematică din clasele a V-a, a VI-a, a VII-a, a VIII-a şi istorie sau geografie din clasa a VIII-a, iar ponderea acestei medii a tezelor să se menţină la 20% din media finală de admitere. Tezele în discuţie ar urma să fie date la nivel naţional, în același timp, cu subiect unic. Reprezentanţii părinţilor în dialogul cu autorităţile Educaţiei cer revenirea la admitere prin examen şi renunţarea la evaluarea naţională urmată de admitere computerizată.

Luarea în considerare a notelor de la unele teze curente de pe parcursul gimnaziului nu ar reprezenta o noutate. În urmă cu puţini ani, trecător, au fost luate în calcul note la teze din clasele a VII-a şi a VIII-a. A fost un eşec. Susţinute şi corectate în fiecare şcoală, chiar unice fiind, astfel de teze sunt afectate inevitabil de subiectivism; direct spus, le pândesc aranjamentele. Pe deasupra, luarea în considerare la media ultimă, decisivă, ridică probleme de obiectivitate şi, până la urmă, de tehnică, având în vedere că unele note nu vor fi de trecere, aşa cum unii elevi vor rămâne corigenţi chiar cu notă de trecere la teză, că unele note din teze, practic, vor fi anulate de o eventuală reuşită în toamnă a unor corigenţi la sfârşitul clasei etc.

În sens larg, este de luat în seamă cu toată seriozitatea faptul că, după repudierea în 1990 a unui sistem anormal pentru că dădea statut de elev la liceu oricui, inclusiv cu notă sub limita promovării, sistem care până la urmă opera o selecţie la sfârşitul clasei a X-a, s-a ajuns astăzi exact în aceeaşi situaţie, în care intrarea la liceu este permisă şi cu medii sub 5 (cinci). Ba, în mod obiectiv privind lucrurile, astăzi ne găsim în prezenţa unei retrogradări faţă de acum nişte zeci de ani, pentru că drumul de la un capăt la altul al liceului nu mai este atins de nicio formă de triere valorică. O idee vehiculată la un moment dat, aceea de interzicere a admiterii la liceu fără notă de trecere, a rămas acoperită de uitare.

Idee de renunţare la notarea elevilor prin calificative

Vizată de schimbare este şi notarea la nivelul incipient al şcolii. Actualul preşedinte al comisiei de specialitate din Senatul României, Liviu Marian Pop, ministru al educaţiei naţionale până de curând, propune renunţarea la calificative la clasele I-IV: „O să depun un proiect de lege prin care vreau să eliminăm calificativele în învăţământul primar. Să nu mai fie calificative pentru elevi. Deocamată, asta este părerea mea. Până nu o să discut în interiorul grupului parlamentar, nu o să pot să spun că depun iniţiativa legislativă. Evaluarea elevilor să se facă aşa cum există astăzi în unele ţări ale Uniunii Europene, pe alte criterii. E o discuţie mult mai amplă şi pentru asta trebuie schimbată legea educaţiei naţionale“.

Notarea prin calificative a reprezentat la vremea introducerii ei postdecembriste un act cu aer politizat: era vremea unor „recuperări“ istorice, cine ştie cine crezând că şi notarea de acest fel ţine de „întoarcerea la valorile autentice din epoca interbelică“; mai degrabă, prin notarea în patru trepte, era o întoarcere la anii ’50, ai comunismului incipient la noi, cu note până la 5 (cinci). La ora actuală, dacă notarea prin calificative este, într-adevăr, discutabilă, să nu cumva să fie găsită ca eficientă renunţarea la orice formă de notare.

F. IONESCU