Socialize

Facebook
Home » Invatamant » Gimnaziu » ,,Responsabilitate şi vocaţie, înţelegerea însemnătăţii destinului unui popor“

,,Responsabilitate şi vocaţie, înţelegerea însemnătăţii destinului unui popor“

Şcoala Gimnazială nr. 2 din Voluntari, judeţul Ilfov, a ales ca activităţile specifice Săptămânii ,,Să ştii mai multe, să fii mai bun!“ să fie organizate în săptămâna 15‑19 mai 2017.

Conducerea unităţii de învăţământ, în prezenţa dnei Daniela Mărăcine, şi responsabilul cu proiectele educative, reprezentat de dna Mariana Ioniţă, au propus un proiect educativ cu titlul ,,Responsabilitate şi vocaţie, înţelegerea însemnătăţii destinului unui popor“. Au fost selectaţi 41 dintre cei mai buni elevi din ciclul gimnazial şi nouă cadre didactice care au mers într‑o excursie de patru zile pe traseul Voluntari‑Buzău‑Tulcea‑Jurilovca‑Gura Portiţei‑Balcic şi retur.

În alegerea acestei teme s‑a avut în vedere interiorizarea conţi­nutului şi notelor definitorii ale patriotismului, transformarea lor în mobiluri interne şi manifestări comportamentale ale elevului în relaţiile sale cu mediul geografic, economic şi spiritual alpatriei sale.

Într‑o lume în care patriotismul a fost golit de sensul lui umanist, s‑a încercat prin acest proiect ca în inimile elevilor participanţi să fie stârnită sau sporită dragostea faţă de neamul în care s‑au născut, faţă de tradiţiile şi valorile lui, fidelitate faţă de credinţă bilenară a strămoşilor.

Anul acesta a fost ales spre a fi vizitat un vechi pământ românesc, dintre Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea.

În Dobrogea, regiune locuită de români, romi, turci, tătari, greci, lipoveni, ucraineni, italieni, evrei şi alţii, este bine cunoscut faptul că nu au existat de‑a lungul istoriei conflicte între etnii, de aceea se poate afirma că acest ţinut este raiul multiculturalismului. Faptul că între Dunăre şi Marea Neagră există această tendinţă spre cosmopolitism este întărit de întreaga istorie a acestui ţinut care a cunoscut diverse stăpâniri: cea geto‑dacă, cea grecească, cea română, cea bizantină, cea munteană, cea turcească.

Lumea în continuă mişcare caută un echilibru al bunei convie­ţuiri interetnice, bazată pe respectul reciproc dat de cunoaşterea tradiţiilor, a elementelor de cultură şi civilizaţie specifice, a notelor distinctive ale diferitelor colectivităţi umane contemporane. Cunoa­şterea celuilalt presupune o disponibilitate cognitivă şi afectivă, o dorinţă de colaborare bazată pe respect şi încredere, pe sentimente sincere de prietenie şi chiar de admiraţie faţă de modul propriu de a vedea lumea. Acesta a fost unul dintre obiectivele proiectului educativ. Elevii au conştientizat şi şi‑au însuşit faptul că oamenii trebuie să se înţeleagă între ei şi că fiecare clasă de elevi e ca o familie, toţi trebuie să colaboreze şi să comunice între ei, deşi sunt diferiţi.

Aici, în Dobrogea, a propovăduit Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul României. El a predicat în ţinutul Scythia Minor (Dobrogea), trăind pe teritoriul judeţului Constanţa de azi. A fost martirizat, la 30 noiembrie, anul 60, în timpul domniei împăratului Nero, fiind răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X, care de atunci este numită „Crucea Sfântului Andrei“. 30 noiembrie, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, are o semnificaţie deosebită pentru poporul român, deoarece Sfântul Andrei este cel care a adus creştinismul pe meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor şi ocrotitorul României.

Proiectul acesta s‑a vrut şi o lecţie de educaţie civică, desfăşurată pe teren, unde elevii pot înţelege mai bine dimensiunea spiritului civic. Educarea tinerilor în spiritul libertăţii înseamnă o mare răspundere, întrucât trebuie formate trăsături de caracter că, altruismul, responsabilitatea, solidaritatea pentru construirea unui mediu social armonios. Şcoala are, ca de fiecare dată, mijloacele şi pârghiile necesare formării acestor trăsături.

Această excursie s‑a vrut şi un mijloc important de a ne cunoaşte mai bine, de a aprecia corect situaţiile de viaţă. Trecerea de la egocentrismul copilăriei la înţelegerea şi colaborarea cu alţii, adică evoluţia de la egocentrismul înnăscut la altruismul dobândit, se face prin viaţă în comun, prin cooperare activă, în mod firesc, aşa cum fac cei mici în jocurile sau activităţile lor libere, activităţi care au fost prezente şi în proiectul nostru.

Un punct important în excursia noastră a constituit‑o Delta Dunării. Numită de specialişti drept una din comorile naturale ale Terrei, Delta Dunării este protejată prin lege. Chiar dacă această lege este uneori încălcată de cei care dezvoltă tot felul de proiecte imobiliare în zona, Delta Dunării rămâne în mare parte o voce sublimă a naturii.

Ne‑am gândit să descoperim câteva lucruri despre Delta Dunării, unele cunoscute şi altele suficient de delicate încât să captiveze atenţia elevilor. În primul rând, elevii au aflat că aici trăiesc în simbioză armonioasă plantele şi animalele. Întinderile mari de apă şi uscat din Delta Dunării au devenit casă pentru o gamă variată de păsări, rozătoare şi animale de mici dimensiuni. Cele mai populare specii de păsări care‑şi fac casă în această zonă sunt cormoranii şi pelicanii. Mulţi specialişti din domeniul biologiei şi geologiei au numit Delta drept un adevărat muzeu al biodiversităţi, fără egal în întreaga lume. În acelaşi timp, pentru patrimoniul natural universal, Delta Dunării ocupă un loc de cinste alături de Delta Nilului sau ecosistemele din Amazon.

Am trecut graniţa în Bulgaria, la Balcic, la castelul atât de iubit al reginei Maria. Poporul român a fost un popor pe care regina Maria l‑a iubit mai mult chiar decât pe al ei, despre acesta ea scriind în jurnal: ,,Ţării mele şi Poporului meu, când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi‑am purtat‑o, aş dori că vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniştea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate, m‑am străduit să devin o bună Româncă. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v‑am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. (…) Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le‑am cunoscut toate. Frumoasa ţara pe care am văzut‑o întregită, a cărei soartă mi‑a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.“

Un alt obiectiv al demersului nostru a fost importanţa artelor în dezvoltarea armonioasă a elevilor. Modelarea valorilor estetice, cunoaşterea şi înţelegerea lor, formarea unui simt critic, apreciativ, dar şi a capacităţii originale de a recepta creaţiile artistice reprezintă unul dintre obiectivele generale ale educaţiei actuale. Abilităţile creative, în toate domeniile, sunt considerate azi deosebit de importante şi prima formă de creativitate căreia un copil i se poate dedica cu uşurinţă şi cu plăcere este chiar creaţia artistică. Exprimarea prin artă (imagine, mişcare, cuvânt etc.) devine din ce în ce mai complexă şi începe să fie privită, în acelaşi timp, ca un mijloc indispensabil, de cunoaştere şi autocunoaştere, element ce contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor interumane şi la îmbogăţirea emoţională. Arta nu modelează doar conduitele, ci oferă şi o diversificare a trăirilor personale, stimulează dezvoltarea inteligenţei emoţionale, a empatiei şi abilităţilor de comunicare cu celălalt. Elevii au avut că temă să surprindă peisaje ce i‑au impresionat pe parcursul călătoriei.

Nutrim speranţa că proiectul nostru ne‑a învăţat, pe fiecare în parte, elev sau cadrul didactic participant, să învăţăm să redevenim patrioţi, să ne iubim credinţa, neamul, să ne jertfim, fiecare după puterile lui, pentru sângele din care am răsărit căci, aşa după cum spunea Lucian Blaga „nici un popor nu e atât de decăzut încât să nu merite să te jertfeşti pentru el, dacă îi aparţii“.

Director, Daniela Cristina Mărăcine