Socialize

Facebook
Home » Noutati » Rezultatele simulării – Semnal de alarmă pentru nivelul educației

Rezultatele simulării – Semnal de alarmă pentru nivelul educației

Simulari„Zona geografică descrisă este Maramureşul, adică ţinutul dintre Prut şi Nistru, unde se află şi oraşul Chişinău.”  (din cugetările unui copil la simularea Evaluării Naţionale 2013, Limba şi literatura română)

„Doar 48,8% dintre elevii prezenţi au obţinut medii peste 5 la examenele din cadrul simulării naţionale din acest an la clasa a VIII-a, respectiv 66,95% la Limba română şi doar 30,4% la Matematică. Ministerul Educaţiei a dispus implementarea mai multor măsuri pentru remedierea situaţiei. Simulările la clasa a VIII-a s-au vrut a fi o radiografie a nivelului actual al elevilor.” Iată un fragment al uneia dintre multele ştiri mai mult sau mai puţin fierbinţi ale ultimelor zile. Unii ar putea zice: Aşa, şi? De ce ar fi această ştire una ieşită din comun? Asta e realitatea. De ce ar trebui să fim miraţi? Sincer să fiu, şi eu aş fi fost tentat să pun astfel de întrebări. M-aş fi mirat foarte dacă procentul de promovabilitate ar fi fost 88,8% bunăoară. „Aşa ceva nu găsim nici în ţările mult mai avansate decât noi”, spunea anul trecut ministrul Educaţiei, comentând rezultatele obţinute de către elevi în urma unui examen naţional ne-simulat. Am găsit însă în fragmentul reprodus mai sus câteva cuvinte care m-au făcut să zâmbesc amar: Ministerul Educaţiei a dispus implementarea mai multor măsuri pentru remedierea situaţiei şi Simulările la clasa a VIII-a s-au vrut a fi o radiografie a nivelului actual al elevilor. Sistemul de învăţământ din ultimii ani este plin de radiografii. Radiografiem cam tot ce găsim: starea infrastructurii, starea corpului profesoral, starea elevilor, starea manualelor etc. Ca la medic: când nu ştim de ce suferă pacientul, îl punem să mai facă o radiografie, că poate îi trece. Pe când şi o radiografie privind starea factorilor decizionali? Ar fi interesant de ştiut unde şi cât de întregi sunt aceştia, câte şi care terminaţii neuronale le lipsesc, dacă şi cât înţeleg ei din propoziţia Sistemul de învăţământ este o componentă vitală a societăţii, pe care o rostesc dându-şi pioşi ochii peste cap chiar şi atunci când nu e nici momentul, nici locul. Bun! Ministerul citeşte acum radiografia simulării abia încheiate şi dispune măsuri de îndreptare. Ce poţi îndrepta în cele câteva luni rămase până la examenul pe bune? Cam de regulă ce poţi îndrepta la talia lui Ghiţă când te apucă febra Ignatului: îl îndopi chiar dacă e sastisit peste măsură. În timp ce cadrele didactice vorbesc despre rezultate dezastruoase, oficialii ministerului se acoperă cu voaluri sprinţare de optimism şi par fi gata de un cancan frenetic. Dar nici reacţia asta nu e nouă. Anul trecut s-a întâmplat altminteri? Rezultatele acestea ale elevilor vin după opt ani de şcoală. Ce poţi face în câteva luni pentru a remedia ce nu s-a făcut în atâta amar de vreme? Auzit-am că una dintre soluţiile-„minune” este aceea ca „lucrările să ajungă la fiecare elev, astfel încât să vadă unde a greşit, să poată să prezinte şi părintelui lucrarea” şi apoi ore suplimentare de pregătire în şcoală. Ce nu vă e clar? Noi pregătim copiii pentru examene, nu pentru viaţă. Cu alte cuvinte, le-am mai făcut o radiografie copiilor ăstora, ca să vedem cu câte cunoştinţe îi îndopăm înaintea examenului. Şi, odată îndopaţi, vor intra la liceu, către sfârşitul căruia le mai aplicăm o radiografie, înaintea bacalaureatului, urmată fără greş de o nouă sesiune de îndopare. Care este cauza pentru care un copil se poate exprima în lucrarea de examen la modul „trăsăturile locuitorilor din Maramureş sunt meşterimea şi şmecheria. Adică sunt secretoşi cu ce fac în ateliere, să nu facă şi restul ca ei, că n-ar mai avea ce să vândă la turişti”? Nu-i aşa că în puţinele luni rămase până la Evaluarea Naţională cu niţică „meşterime” şi „şmecherie” vom îndrepta rezultatele dezamăgitoare ale simulării?

La sfârşitul anului trecut au fost date publicităţii rezultatele studiului PISA 2012. Avem în faţă o altă radiografie (ca să folosim un cuvânt drag ministerului). Ţările din Asia au cea mai performantă educaţie din lume, potrivit acestui studiu. România ocupă locul 45 la matematică, din 65 de ţări şi economii studiate, în creştere cu aproape 5 puncte faţă de o evaluare anterioară. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a pus accentul pe matematică, precizând că toate competenţele din zona matematicii sunt un predictor puternic al rezultatelor pe care le vor înregistra elevii ca tineri adulţi. Cele mai bune rezultate le-au înregistrat elevii din China şi Singapore, urmaţi de cei din Hong Kong, Taipei, Coreea de Sud, Macao, Japonia, Liechtenstein, Elveţia şi Olanda. Sub România, cu scoruri mai mici la matematică se află, printre altele, Cipru, Bulgaria, Emiratele Arabe, Kazahstan şi Peru.

La Citire/Lectură, România se plasează pe locul 50 din 65 (cel mai bun scor l-a înregistrat tot China). Sub România se mai găsesc şi Bulgaria, Kazahstan, Malaiezia, Mexic, Muntenegru, Uruguay şi Albania. La Ştiinţe, România se află pe locul 49.

Studiul mai arată ca 73% dintre elevii români chestionaţi au răspuns Mă simt singur la şcoală, procentul fiind apropiat de cel înregistrat în Iordania şi Qatar, în timp ce rata cea mai mare a acestui răspuns se înregistrează în Liechtenstein, Olanda şi Elveţia. În ceea ce priveşte elevii care spun că sunt fericiţi la şcoală, şi aici România se află pe ultimele locuri, sub media OECD. Una dintre constatările studiului mai arată că elevii din ţara noastră sunt cel mai puţin motivaţi dintre copiii care au luat parte la cercetare, la mare distanţă faţă de ceilalţi.

Când vine vorba despre cadrele didactice, OECD precizează că ţările din Asia pun un accent important pe selectarea şi formarea profesorilor, în mod deosebit pe prioritizarea investiţiilor în calitatea cadrelor didactice. Aceste ţări impun ţinte clare pe care profesorii le au de îndeplinit şi le acordă autonomie sporită în sala de curs în vederea atingerii acestor ţinte.

Comisia Europeană avertizează că, pentru a fi eficiente, politicile educaţionale trebuie să se concentreze pe îmbunătăţirea învăţământului primar şi secundar. Dincolo de acest nivel, este în general prea târziu pentru a compensa ocaziile pierdute în timpul şcolii. Nu cred că în aceste demersuri propuse de Comisie încap măsuri de remediere bazate pe „meşterime” şi „şmecherie”, adică pe fuşereală.

Nicolae PLOSCARIU