Socialize

Facebook
Home » Educatie » Gimnaziu » Să vorbim şi să scriem corect. Realităţi sau doar… mituri?

Să vorbim şi să scriem corect. Realităţi sau doar… mituri?

Sa vorbim si sa scriem corectNe întâlnim adesea pe stradă, la şcoală, la cumpărături, în parcuri, la diverse evenimente mondene, împărtăşim opinii, discutăm subiecte la modă. Acasă, de cele mai multe ori din lipsă de ocupaţie sau din plăcere, folosim drept mijloc de comunicare reţelele de socializare, devenite azi indispensabile pentru cei mai mulţi dintre noi. Prin urmare, scriem, ore în şir chiar, atunci când nu vrem să ieşim din casă, dar nu dorim totuşi să ne privăm de compania prietenilor noştri. Iată două dintre cele mai banale şi vechi caracteristici ale omului: vorbirea şi scrierea, considerate a fi prea cunoscute şi prea banale pentru a constitui un subiect vrednic să fie dezbătut.

Trebuie să mărturisesc faptul că eu am o opinie puţin diferită, în sensul că, dacă vorbirea şi scrierea în sine nu mai prezintă un interes deosebit, totuşi felul în care vorbim şi scriem în societatea de azi cred că reprezintă un subiect care merită să fie luat în considerare. Mă întreb: vorbim şi scriem conform regulilor gramaticale? Sau măcar într-un mod cât de cât acceptat de normele bunului simţ? Pun aceste întrebări deoarece „schingiuirea” tot mai frecventă a limbii române atât de către elevi, cât şi de către adulţi mi se pare un act absolut inadmisibil şi deosebit de relevant atunci când se vorbeşte despre cultura unui popor.

În mod evident, nu. Nu mai vorbim şi nu mai scriem corect. Vorbim şi scriem într-un mod aproape indescifrabil, prezentând doar o urmă tristă şi ştearsă a frumuseţii de odinioară a limbii române.

În încercarea de a oferi un răspuns cât mai complet cititorului, cred că aceste deficienţe îşi au rădăcinile adânc înfipte în educaţia şi concepţia despre cultură a fiecărui om, în accentul care se pune în familie pe aceste calităţi şi în capacitatea părinţilor de a-şi educa copiii în aşa fel încât să vorbească şi să scrie corect. Prin urmare, dacă în familie vorbirea corectă şi elevată lasă de dorit, şi felul în care vorbeşte copilul crescut într-un astfel de mediu va fi unul incorect şi poate inadecvat vârstei.

În egală măsură, o deosebită importanţă o prezintă ceea ce noi numim grupul de prieteni. Se întâmplă uneori ca un copil bine educat să aleagă un anturaj ai cărui membri lasă de dorit în ceea ce priveşte educaţia, preferând să abandoneze vorbirea corectă în favoarea unor forme de jargon considerate ca făcând parte din tendinţele actuale. În acest fel, chiar şi pentru cineva care a beneficiat de o bună educaţie formele de jargon pot părea deosebit de atractive, persoana în cauză fiind tentată să le încerce. Dat fiind faptul că de multe ori lucrurile rele se învaţă mult mai repede şi sunt mult mai atractive decât cele bune, este posibil ca simpla încercare, în scopul de a fi primit în grup ca un egal, să devină obişnuinţă. Evident că formele de jargon nu reprezintă singurele abateri de la normele gramaticale, acestea fiind cel mai adesea însoţite de prescurtări inadecvate ale cuvintelor, cât şi de cuvinte din limbi străine folosite în propoziţii româneşti doar pentru a atrage atenţia şi pentru a crea o imagine de „şmecher”. (ex.: geanta asta e full, locul ăsta e crazy, Maria, dear, ce mai faci? etc.). Da, iată una dintre cele mai grave urmări ale acestei lacune: îngreunarea capacităţii de a vorbi, incapacitatea de a reproduce o frază în mod corect, de a ţine un discurs, de a scrie un eseu etc.

Din păcate pentru noi, sistemul actual este prea puţin preocupat de astfel de lucruri. Viteza care manipulează întreaga societate a secolului XXI ne împiedică să acordăm o cât de mică importanţă aspectelor esenţiale în desăvârşirea spirituală a unui om.

Prof. drd. Raluca COVACI,

Şcoala Gimnazială Anghel Saligny, Banloc,

Şcoala Gimnazială Livezile