Socialize

Facebook
Home » Reforma » Proces » Salarizarea în învățământul preuniversitar este haotică și discriminatorie

Salarizarea în învățământul preuniversitar este haotică și discriminatorie

6-3Sunt un cititor atent al revistei, datorat abonamentului, singura revistă națională profesională în domeniul educației, care dă dreptul la „glas” celor care se preocupă de sistemul de educație pentru a-și exprima puncte de vedere într-un mod civilizat, pentru ca instituțiile specializate să cunoască modalitatea de aplicare a actelor normative în domeniu și eventualele disfuncționalități existente în sistemul de învățământ preuniversitar.

Având în vedere libertatea de a mă adresa entităților juridice care au tangențe cu disfuncționalitățile neremarcate, pe care le voi pre­zenta, argumentate juridic, din perspectiva actelor normative exis­tente și „acceptate” de reprezentanții care, conform legii, sunt con­sul­tați atunci când entitățile juridice în materie doresc o regle­mentare în domeniu, voi prezenta una dintre multe altele.

Acest aspect este reglementat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 49/2014 și aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 75/2015 și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 55/2015.

Doresc să aduc în atenția celor care se ocupă cu conceperea, elaborarea și redactarea actelor normative din domeniul sistemului de învățământ preuniversitar referitor la modul cum este conceput, elaborat și redactat textul actelor normative referitoare la salarizarea în sistemul de învățământ preuniversitar că au obligația să respecte prevederile Legii 24/2000.

Pentru a compara situația curentă cu situația din anul 1990, fără a avea vreun regret față de acea perioadă, dar nu pot să nu fac o compa­rație în „evoluția” salarizării în domeniul învățământului preuniversitar, constat, ca și reformele în educație, că se află pe o pantă descendentă și din această perspectivă.

Pentru a nu generaliza, mă voi referi la o situație particulară, care probabil nu este singulară, și anume la personalul didactic salarizat în sistemul de învățământ, prin conținutul Legii nr. 63/2011, grila de salarizare între 35 și 40 de ani, lege foarte mult comentată în mass-media, dar care a rezistat perioadei comentate și care mai rezită încă și în anul 2015 și chiar 2016, după anunțurile oficiale apărute în mass-media.

În anul 1990, când eram angajat, în sistemul de învățământ preuniversitar, doar la nivelul gradului didactic definitiv, aveam un salariu net de 2160 de lei. Pentru aducere aminte rog pe cei care sunt într-o astfel de situație să consulte carnetele de muncă, pe care sigur le au în proprietate și vor constata acest aspect fără tăgadă.

În anul 2015, după 25 de ani de post-comunism și două măriri succesive negociate, a câte 5% fiecare, și una primită de 15%, la salariul de bază sau salariul de încadrare, conform anexelor din Legea nr. 63/2011, acesta este în valoare tot de 2089 de lei, așa după cum reiese din programul electronic de salarizare EDUSAL al Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 de salarizare în domeniul învățământului, mult hulită de foarte multă lume din sis­tem și nu numai, a rămas în vigoare așa după cum a fost „con­cepută, elaborată, redactată și publicată” în anul 2011.

Articolul 2, aliniatul (2) din Legea nr. 63/2011 pentru salarizarea în domeniul învățământului menționează: „Salariul de bază este format din: A. Salariul de încadrare al funcției didactice prevăzut în anexele nr. 1 și 2 la lege, în care este inclus sporul de stabilitate numai pentru tranșele de vechime în învățământ de peste 10 ani, precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime în învățământ”.

Prevederile următoare ale aliniatului (2) reglementează sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale.

Aș dori să mă opresc la acest prim aspect reglementat la punctul A al aliniatului (2) al articolului 2 din Legea nr. 63/2011 de salarizare în domeniul învățământului.

Personal nu am regăsit în actele normative referitoare la salarizarea din celelalte domenii bugetare ca în salariul de bază să fie introduse două sporuri, așa cum se menționează în aliniatul (2) al articolului 2 din Legea nr. 63/2011 pentru salarizarea în domeniul învățământului preuniversitar.

Constat că acest act normativ, care reglementează salarizarea în domeniul învățământului preuniversitar, reglementează într-un mod interesant, ca să nu afirm discriminatoriu, salariul de bază.

Un calcul aritmetic simplu referitor la primul concept de reglementare „A. salariul de încadrare al funcției didactice prevăzut în anexele nr. 1 și 2 la lege, în care este inclus sporul de stabilitate numai pentru tranșele de vechime în învățământ de peste 10 ani, precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică…”, putem ajunge la concluzia că salariul de încadrare, așa după cum este scris chiar în rubrica tabelului cu tranșele de vechime din anexele nr. 1 și 2 la lege, este în valoare de 1211,62 de lei, sporul de stabilitate este în valoare de 313,39 de lei și sporul de suprasolicitare neuropsihică este în valoare de 564,03 de lei, la un salariu de bază, deci de încadrare, de 2089 de lei, regăsit în tranșa de vechime 35-40 de ani, studii de lungă durată, gradul didactic I, în conformitate cu prevederile din anexele nr. 1 și 2 din Legea nr. 63/2011.

Pot constata că valoarea salariului de încadrare în cuantum de 1211,62 de lei este mai mare cu 161,62 de lei decât salariul minim pe economie, aflat în plată de la începutul anului 2016.

Puteți consulta anexele nr. 1 și 2 din Legea nr. 63/2011, cu valorile specifice pentru fiecare dintre personalul didactic interesat, după studii și vechime.

Toți cei care vor avea curiozitatea să citească acest articol și în același timp să confrunte citatele ca prevederi legale din Legea nr. 63/2011, pentru salarizarea în sistemul de învățământ preuniversitar, vor putea concluziona că salarizarea în sistemul de învățământ preuniversitar se bucură de o apreciere a entităților juridice de specialitate, care evaluează activitățile desfășurate de către personalul didactic în sistemul de învățământ preuniversitar conform unor criterii specifice cunoscute numai de evaluatori.

În textul Legii nr. 63/2011 nu este menționată expres valoarea de 15%, care reprezintă sporul de stabilitate, și valoarea de 3% a sporului de suprasolicitarea neuropsihică pentru fiecare tranșă de vechime, așa după cum era menționat în legea salarizării precedentă.

Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate în Învățământul Preuniversitar menționează la art. 35, alin (1) „Personalul didactic și didactic auxiliar beneficiază la fiecare tranșă de vechime în învățământ/grad/treaptă profesională de un spor de 3%, pentru suprasolicitare neuropsihică, inclus în salariul de bază”. Art. 35, alin (2) menționează: „Personalul didactic și didactic auxiliar cu o vechime efectivă neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani beneficiază de un spor de 15% inclus în salariul de bază”.

Majorările de 5% din cele două tranșe acordate în lunile martie, respectiv septembrie și una finală de 15% din anul 2015, am putea să calculăm, pentru fiecare segment în parte, și ar putea să ne „îmbăr­băteze” să apreciem și o asemenea majorare procentuală.

În realitate, salariul de încadrare de 1211,62 de lei, majorat cu 25%, respectiv 302,90 de lei, ar putea ajunge la un salariu de încadrare de 1514,52 de lei, valoare mai mare cu 464,52 de lei decât salariul minim pe economie, pentru treapta de vechime de 35-40 de ani, studii de lungă durată și gradul didactic I, preconizat a fi aplicat de la 1 ianuarie 2016.

Pledez pentru un salariu de încadrare, așa după cum există prevederi legale în celelalte domenii bugetare de activitate, un salariu de încadrare, așa după cum există acest concept în sistemul de salarizare în domeniul muncii, care să fie aplicat și în domeniul învățământului preuniversitar.

Toate sporurile să fie reglementate în afara salariului de încadrare, așa cum au fost prevăzute în legislația salarizării în sistemul de învățământ preuniversitar anterioară Legii nr. 63/2011.

O astfel de modalitate de salarizare ar putea contribui la atragerea în sistemul de învățământ a personalului calificat, cu competențe reale în domeniul învățământului, chiar și în zona rurală, în care sunt angajați circa 5000 de persoane necalificate în anul școlar 2015-2016, ceea ce reprezintă aproximativ 5% din personalul angajat în sistemul de învățământ preuniversitar.

Legea nr. 221/2008, legea salarizării pentru sistemul de învățământ preuniversitar, aplicată doar prin hotărârile judecătorești rămase definitive, prevedea o majorare a coeficientului 1 de la un cuantum valoric de referință de 299,993 de lei la un cuantum valoric de 400 de lei, deci o majorare de circa 33,33%, și nu majorări de „50%”, procent foarte mult mediatizat sub acest cuantum de majo­rare pentru a denigra personalul didactic, nu a beneficiat decât o parte a personalului didactic, care a acționat în instanță și a primit în „rate” pe cinci ani, rate pe care nimeni nu le-a putut contabiliza, din partea beneficiarilor, pentru că din partea Guvernului au fost emise acte normative de aplicare, dar fără sancțiuni pentru cei care aveau obligația să le aplice.

Mai mult decât atât, personalul didactic și didactic auxiliar nu a beneficiat de modificarea încadrării în statele de funcții, respectiv de modificarea salariului de bază prin Legea nr. 221/2008 și, ca atare, să beneficieze de majorarea salariului de încadrare, deși a primit acele drepturi conform hotărârilor judecătorești.

Drepturile câștigate în instanță prin neaplicarea dispozițiilor acestei legi au condus la o stare de haos contabil, Primăriile din București au dat cât au vrut, cum au vrut, chiar și după Ordonanțe de Urgență ale Guvernului, acte normative imperative.

Pentru persoanele care consideră afirmațiile mele ca fiind subiec­tive să verifice „fluturașul” de salarii și să constate dacă procentele de acordare a drepturilor câștigate în instanță au fost respectate.

De salarizarea conform Legii nr. 221/2008 a beneficiat doar o parte a personalului didactic și nici acela nu a beneficiat de acel spor real de 33,33%, mai exact de majorarea coeficientului de salarizare

1 (unu) în valoare de 299,993 lei, coeficient anterior Legii nr. 221/2008, la coeficientul 1 (unu) de salarizare de 400 de lei, prevăzut în Legea nr. 221/2008.

Legea nr. 63/2011 nu mai prevede coeficientul de salarizare 1, așa după cum era prevăzut în reglementarea de salarizare anterioară.

Coeficientul de salarizare a rămas valabil pentru celelalte domenii bugetare, acesta având valoarea de 600 de lei prin Ordo­nanțele Guvernului din anii 2013, 2014 și 2015.

Se poate spune că salarizarea în sistemul de învățământ preuniversitar este în prezent haotică și în evidentă discriminare profesională, din simplul motiv, poate 100% subiectiv, că numai o parte a personalului didactic și didactic auxiliar a beneficiat de drepturile salariale câștigate prin hotărârile judecătorești.

În mass-media momentului se amintește că angajatele femei din România sunt discriminate față de angajații bărbați cu un procent semnificativ la salarizare.

Atunci personalul didactic din sistemul de învățământ pre­universitar cu câte procente este discriminat profesional față de celelalte categorii profesionale din sistemul bugetar, la care se aplică coeficientul de ierarhizare 1 (unu) având o valoare de 600 de lei, conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 pentru anul 2015 și conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 55/2015 pentru anul 2016?

Prin prezentul articol doresc să aduc în atenția colegilor de breaslă să nu se mai lase impresionați de unele cuvântări, indiferent din partea cărei entități juridice sunt făcute, și să-și calculeze drep­turile până la ultimul drept, pentru că la pensie va fi poate prea târziu să-și mai ceară drepturile, dacă nu imposibil.

În contextul dat de amânarea aplicării legii unitare a salarizării în sistemul bugetar, sper ca cineva cu expertiză în domeniu să realizeze această discriminare profesională între categorii profesionale similare, cu pregătire universitară de lungă sau de scurtă durată, și să corecteze aceste disfuncționalități neremarcate până în prezent.

Intenția declarată a acestui articol este de a releva o situație din sistemul de învățământ preuniversitar, care sunt convins că se cunoaște și la nivelul Ministerului Educației, dar din motive care îmi scapă nu sunt evidențiate în discursurile reprezentanților entităților juridice reprezentante ale intereselor profesionale, economice și sociale ale angajaților din sistemul educațional, ai căror membri se regăsesc.

Prof. Adrian Mihai ACOSTĂCHIOAE,
Școala Gimnazială Regele Mihai I,
București, Sector 6