Socialize

Facebook
Home » Noutati » Scandalul licitaţiei explodează-Editurile sesizează direcţia Naţională Anticorupţie

Scandalul licitaţiei explodează-Editurile sesizează direcţia Naţională Anticorupţie

1 pag 4Direcţia Naţională Anticorupţie a fost sesizată săptămâna trecută cu privire la modul în care s-a desfăşurat licitaţia pentru manuale digitale, a anunţat Federaţia Editorilor din România. În total, există 17 sesizări făcute de către editurile care nu au câştigat licitaţia, care au fost depuse la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, la Autoritatea pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice şi la DNA. Anunţul a fost făcut de către Federaţia Editorilor din România în cadrul unei conferinţe de presă, care a avut loc săptămâna trecută şi la care au luate parte editori importanţi, printre care Gabriel Liiceanu (Humanitas), Mihai Penescu (ALL), Ana Munteanu (Aramis), Cristian Greşanu (Corint), Dan Iacob (Art), Paul Balog (ReadForward), Cosmin Mălureanu (Ascendia) etc., autori de manuale, specialişti în educaţie, părinţi, formatori de opinie şi reprezentanţi mass-media.

Pe ordinea de zi a conferinţei de presă s-au aflat aspecte fierbinţi care stau la baza acestui scandal fără precedent în învăţământul românesc: „lovitura de graţie”, cum au numit-o editorii, dată de Ordinul de Ministru nr. 5559/20 noiembrie 2013, ascuns opiniei publice timp de aproape patru luni, declarat inutilizabil de către CNEE pe timpul licitaţiei, dar aplicat ca procedură de evaluare in extremis; viziunea „primitivă, arogantă, lipsa de dialog şi manipulările grosolane ale unei instituţii plătite din banii noştri” (cităm din comunicatul de presă al FER); rezultatele dezastruoase ale licitaţiei; eliminările dubioase, numeroasele discipline rămase fără manual, dar şi manuale declarate câştigătoare cu note mici la conţinut, nostalgia manualului unic, traseul şi finişul unei competiţii care, prin definiţie, ar trebuie să vizeze calitatea procesului de educaţie, „sub ochii îngăduitori ai organizatorilor”; nu în ultimul rând, solicitarea FER ca directorul CNEE, Silviu Mirescu, şi ministrul Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie, să demisioneze sau să fie demişi.

„Un grup de interese a dat un tun de 30-50 de milioane de euro, reprezentând valoarea auxiliarelor”
Referindu-se la legalitatea sau mai degrabă ilegalitatea modului în care s-a desfăşurat această licitaţie de manuale, preşedintele UER, Mihai Penescu, a reiterat o acuzaţie extrem de gravă, conform căreia un grup de interese a dat un tun de 30-50 de milioane de euro: „Un grup de interese a dat un tun de 30-50 de milioane de euro, reprezentând valoarea auxiliarelor. Licitanţii câştigători au oferit un preţ foarte mic. Profitul vine din monopolul asigurat de auxiliare. Un monopol instalat foarte clar, cu ostentaţie, împotriva legii”.

„Cel mai mic preţ poate fi, de multe ori, nu spun că întotdeauna, semnul celui mai prost produs sau al unui dumping sistematic”
La conferinţa de presă a participat şi Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas. Humanitas a luat parte la licitaţie alături de ReadForward. Aşa cum se ştie deja, nu a fost declarată câştigătoare. În intervenţia sa, Liiceanu a atras atenţia asupra unui aspect foarte grav cu care ne confruntăm noi, societatea românească postdecembristă, pentru care licitaţia de manuale de anul acesta este simptomatică. „Nu se poate face democraţie cu analfabeţi în general şi cu analfabeţi politici în special. Faptul că nu avem un învăţământ care să poate produce o masă electorală demnă de o democraţie matură cred că este răul răurilor din această ţară. (…) Faptul că nu a existat o politică pentru educaţie la nivelul de care avea nevoie România a dus la o superbă coerenţă negativă în învăţământ. Ai fi tentat în prima clipă să spui haos. Nu e niciun haos (în învăţământ), este o perfectă coerenţă negativă”, a afirmat directorul Humanitas.

Învăţământul e la pământ la noi, a mai spus acesta, „dar în mod coerent la pământ. Stă frumos pe jos. (…) În sistemul ăsta de coerenţă negativă intră lefurile mizere ale profesorilor, care lipsesc de prestigiul necesar meseria asta. În al treilea rând, profesorii foarte slabi, care nu sunt decât consecinţa învăţământului din aceşti 25 de ani. Majoritatea sunt cei care au absolvit învăţământul catastrofal din aceşti 25 de ani. În sfârşit, în al patrulea rând, în sistemul acesta de coerenţă negativă, manualele mizerabile, proaste, alese după un criteriu scandalos, nu al calităţii, ci al celui mai mic preţ. Cel mai mic preţ poate fi, de multe ori, nu spun că întotdeauna, semnul celui mai prost produs sau al unui dumping sistematic. Deci aici ne aflăm în momentul de faţă”.

„Să devenim conştienţi că jucăm cea mai importantă miză a acestei ţări”
Ultimul aspect asupra căruia Gabriel Liiceanu a ţinut să atragă atenţia a fost de natură să pună pe gânduri o întreagă societate, deoarece el este valabil pentru tot ceea ce se întâmplă în această ţară de un sfert de secol încoace: „Ultimul punct asupra căruia vreau să mai atrag atenţia cu privire la hermeneutica acestei superbe licitaţii este felul în care te simţi dispreţuit ca agent economic: trufia organizatorului care e trufia unui stat, cum spunea domnul Penescu, care are lucrurile în mână şi se joacă cu regulile cum vrea, pentru că ştie că nu are de dat socoteală nimănui, trufia organizatorului care îşi permite lucrurile pe care şi le-a permis şi dispreţul lui faţă de participanţi. Din multele lucruri care au fost încălcate în această licitaţie, cel care pe mine cel puţin m-a lezat cel mai tare a fost, pe linia dispreţului faţă de un om ca jucător, că ar fi trebuit să fim trataţi ca personaje extrem de importante, care construiesc mentalul ţării acesteia pe următoarele decenii. Nu, nici vorbă, nu se ştie cine ne evaluează, nu-i cunoaştem pe aceia care stau în culise şi ne dau note, nu ştim cine sunt, ce nume au, ce pregătire au, nu ştim nimic despre ei. În orice ţară civilizată din lume se dă seama de fiecare detaliu al unei comisii şi se ştie pe ce se cheltuieşte fiecare ban din bugetul Norvegiei sau Suediei. Noi nu ştim cine ne-a evaluat! Sunt aici oameni care au făcut aceste manuale cu o competenţă şi o dăruire ieşite din comun. Dar ei nu ştiu cine este de partea cealaltă. (…) A fost oribil, credeţi-mă. La noi, tot staful editurii era strâns lângă un computer să aştepte rezultatul. Au stat şi s-au uitat ca proştii în computer până la cinci după masă. A doua zi au luat-o de la capăt, a treia zi la fel. Apoi au lăsat-o baltă. Au zis că o să vină cândva rezultatul. Nici nu s-a spus când va veni, de ce s-a întârziat un termen de licitaţie… Acestea sunt lucrurile pe care eu cred că merită să le luăm în seamă. Şi în primul rând să devenim conştienţi că jucăm cea mai important miză a acestei ţări şi că, dacă cei care ne conduc socotesc că miza aceasta trebuie gestionată aşa, vă rog să nu ne lăsăm”.

„Îl acuz pe primul ministru că poate să tolereze păstrarea în funcţie a acestui ministru”
foto Ana_2
Ana Munteanu, reprezentanta Editurii Aramis, a anunţat la rândul său că sesizează DNA pentru vicierea rezultatelor licitaţiei şi pentru suspiciunea că dincolo de această licitaţie există interese mult mai mari. Referitor la adresa CNEE din 12 august adresată participanţilor la licitaţia de manuale, remisă abia în 20 ale lunii (o nouă întârziere neexplicată de MEN), şi prin care CNEE retransmitea editurilor ultima pagină din comunicarea rezultatului procedurii de evaluare, deoarece, cităm: „Dintr-o regretabilă eroare (transcriere de puncte eronate), punctajele finale nu erau cele rezultate în urma evaluării”, Ana Munteanu a spus: „Acest Centru de Examinare şi Evaluare, care este nu doar examinatorul licitaţiilor de manuale, ci şi al tuturor examenelor naţionale, fie că este vorba de testare, fie că este vorba de bacalaureat sau de titularizare, îşi permite să considere că a făcut o regretabilă eroare – deci dăm vina pe cea care culege sau pe secretară. Mai mult, a fost nevoie de opt zile ca CNEE să constate ceea ce noi spuneam din cea de-a doua zi, şi anume că `n acest document furnizat nouă `n data de 12 august există nişte erori. Deci cum putem să nu suspectăm că la mijloc există o afacere oneroasă? Este exclus ca DNA să nu sesizeze că aici este ceva murdar la mijloc, este exclus să nu înceapă aceste investigaţii”. Dacă există la CNEE, s-a întrebat directorul Aramis, o suită de oameni inconştienţi care conduc destinele a tot ceea ce înseamnă examen în România, pentru ce ministrul ar acoperi aceşti oameni? „Îl acuz pe primul ministru că poate să tolereze păstrarea mai departe în funcţie a acestui ministru”.

„Rezultatele din 4 august spun foarte clar că 100% din acele oferte respinse au fost respinse pe criteriul neconformităţii cu caietul de sarcini”
Către finalul conferinţei, a avut loc şi un schimb, destul de dur, de replici între câţiva dintre reprezentaţii editurilor care au fost eliminate din licitaţie şi Costin Diaconescu, directorul Editurii CD PRESS, unul dintre cei trei câştigători, prezent în mod surprinzător la această conferinţă. Spre deosebire de ceilalţi editori, şi într-un mod cu totul stupefiant, Diaconescu nu a văzut nimic în neregulă cu rezultatele licitaţiei: „Rezultatele din 4 august spun foarte clar că 100% din acele oferte respinse au fost respinse pe criteriul neconformităţii cu caietul de sarcini”. În replică, Paul Balogh (ReadForward) l-a întrebat pe Diaconescu de unde ştia, înainte de finalizarea licitaţiei, că se vor aplica criteriile din Ordinul de Ministru nr. 5559. „Este eroare, nu am declarat niciodată aşa ceva”, s-a apărat de mai multe ori Diaconescu, încercând să acopere astfel corul de proteste care s-au ridicat din sală în momentul în care a făcut această afirmaţie.

„Unii au câştigat, dar li s-a spus că au fost eliminaţi pentru că aveau pantoful un pic mai mare decât ce au cerut ei”
La licitaţie a fost prezent şi Claudiu Istrate, directorul executiv al FER. „Am asistat la un concurs de alergare, la care au fost invitaţi să participe cei mai frumoşi, mai bine pregătiţi, care sunt chemaţi în piaţa publică, după care aceştia află cu stupoare: pardon, iertaţi, dacă aveţi 1,80 puteţi să alergaţi. Noi ne-am trezit alergând alături de ceilalţi după criterii pe care le-am aflat după ce am trecut linia de sosire. Unii au câştigat, dar li s-a spus că au fost eliminaţi pentru că aveau pantoful un pic mai mare decât ce au cerut ei.” Istrate a pomenit şi de ancheta DNA asupra contractelor derulate de SIVECO cu Ministerul Educaţiei „pentru un tun de 60 de milioane de euro, ceea ce reprezintă, ca să vă faceţi o idee, costul tuturor manualelor pentru toţi copiii pe următorii 40 de ani. Dacă se va dovedi real, va fi probabil cel mai mare tun din istorie”.

Acuzaţiile editorilor. Pentru ce se cere sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie
Cosmin Mălureanu, directorul Ascendia, a sintetizat principalele acuzaţii ale editorilor pe tema licitaţiei, pentru care aceştia vor sesiza DNA:

1. Deschiderea ofertelor neconforme;

2. Folosirea unor instrumente de eva­luare în mod ilegal;

3. Acceptarea unor preţuri suspecte de dumping;

4. Descalificarea ofertelor pe criterii tehnice trivial;

„S-au cerut criterii tehnice pe care noi le-am îndeplinit cu brio, am fost descalificaţi pentru că am fost mai buni, am dat manual la standarde europene. Ceea ce nu era prevăzut în caietul de sarcini!”

5. Refuzul furnizării propriei fişe de evaluare a ofertelor: „Am cerut numele evaluatorilor, nu ni s-a spus”;

6. Modificarea rezultatelor publicate iniţial;

7. Nepublicarea ordinului de ministru privind manualele avizate.

Ministrul Educaţiei contraatacă şi acuză editurile de interese financiare
La închiderea ediţiei, Ministerul Educaţiei a remis presei un comunicat în care ministrul Remus Pricopie îşi precizează poziţia faţă de reacţia editorilor la rezultatele licitaţiei pentru manualele şcolare de clasele I şi a II-a. În termeni duri şi tranşanţi, ministrul acuză, la rândul său, editurile de interese financiare în contradicţie cu interesele elevilor şi afirmă textual că: „Nu voi pune niciodată interesele de afaceri ale editorilor înaintea interesului elevilor”. Reproducem din comunicat: „Constat zbaterea unor actori economici privaţi care au interese de business în legătură cu şcoala românească. Este dreptul lor să întreprindă orice acţiune, dar precizez încă o dată că nu voi pune niciodată interesele lor de afaceri înaintea interesului elevilor, care au nevoie de manuale noi, moderne, adaptate secolului XXI. Avem manuale în uz şi de 14 ani. Acest lucru este inadmisibil! Nu se mai poate aşa! Pe mine mă interesează soarta copiilor, nu acţiunile editorilor”.

OUG Nr. 49/2014 şi posibilitatea instituirii unui monopol asupra manualelor
În acelaşi comunicat, ministrul Educaţiei vorbeşte despre continuarea licitaţiei pentru clasele a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a, a IX-a şi a X-a, începând cu anul viitor, în cadrul procesului de reformă a manualelor. În context, acesta afirmă că „acolo unde nu sunt ofertanţi, vom însărcina, aşa cum prevede legea, instituţii publice, nu firme, să redacteze manualele”. În OUG 49/2014 se prevede, la art. 94, alin. 2, că lit. f se modifică şi va avea următorul cuprins: „f) elaborează, evaluează, aprobă şi achiziţionează, după caz, manuale şcolare şi asigură finanţarea conform legii şi, în acest sens, este singura autoritate cu competenţă în domeniu”. Avem de-a face cu o interpretare forţată a legii, care nu justifică intenţia ministrului reprodusă mai sus. Printre rândurile comunicatului s-ar putea citi posibilitatea creării unui monopol în producţia de manuale prin „însărcinarea” unor instituţii publice (ce fel de instituţii publice?; de unde rezultă acest lucru din textul OUG 49?) care ar urma să le „redacteze”.

Un nefericit şi ruşinos război
Licitaţia pentru manuale din această vară constituie cel mai mare scandal din istoria postdecembristă a şcolii româneşti. Nimeni nu contestă că suprem în toate acţiunile şi iniţiativele reformei este interesul elevilor, aşa cum subliniază în mod constant ministrul Educaţiei. Nimic nu este mai presus de acest interes. Dar pentru a aplica această axiomă a educaţiei, cu toţii – Ministerul Educaţiei, celelalte instituţii ale statului, editurile, toţi actorii implicaţi în actul de învăţământ – trebuie să aplice o altă regulă, de data aceasta un principiu constituţional: NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE! (art. 16, Constituţia României). Or, editorii şi avocaţii acestora acuză că, în cadrul licitaţiei 2014, tocmai acest principiu a fost încălcat, şi încă în cel mai grosolan mod cu putinţă, în dispreţul legii şi al statului de drept. Acest scandal a explodat zilele acestea şi în mass-media şi ameninţă să paralizeze începutul noului an şcolar. Este un război pe faţă între majoritatea editurilor relevante eliminate din licitaţie după criterii şi o procedură profund contestate cu argumente juridice şi Ministerul Educaţiei, care se apără atacând, dar cu argumente generale, irelevante în acest context. Nu ştim încă cine dintre cele două tabere va pierde sau va câştiga în acest nefericit şi ruşinos (pentru un stat de drept din UE) război. Dar un lucru ştim cu certitudine: cei care vor pierde sunt elevii!

Marcela GHEORGHIU