Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » „ȘCOALA EUROPEANĂ“ ȘI O ÎNTREBARE PENTRU SISTEM: ESTE ȘCOALA ROMÂNEASCĂ O ȘCOALĂ CU ADEVĂRAT EUROPEANĂ?

„ȘCOALA EUROPEANĂ“ ȘI O ÎNTREBARE PENTRU SISTEM: ESTE ȘCOALA ROMÂNEASCĂ O ȘCOALĂ CU ADEVĂRAT EUROPEANĂ?

Ministerul Educaţiei Naționale a premiat, săptămâna trecută, 87 de unități de învățământ preuniversitar, câştigătoare ale Competiției Naționale „Şcoală Europeană“, ediția a XVI-a, în cadrul unei festivități care a avut loc sub generoasa cupola a Palatul Parlamentului.

La ediţia din 2019 s-au înscris 136 de unităţi de învăţământ preuniversitar din 37 de județe, plus Capitala. Primele trei locuri au fost cucerite de Colegiul Economic Anghel Rugină din Vaslui (196 de puncte), Colegiul Național Nicu Gane din Fălticeni (190 de puncte) și, din nou, tot din Vaslui, Liceul Ștefan Procopiu (187 de puncte).

Câștigătorilor le-a fost înmânat certificatul de „Şcoală Europeană 2019“, la care s-a adăugat un premiu în valoare de 5.000 lei pentru dotări. MEN va transfera sumele către inspectoratele școlare, care, la rândul lor, au obligaţia să le repartizeze unităţilor de învăţământ. Odată obţinut, certificatul „Şcoală Europeană“ este valabil pentru o perioadă de trei ani, după care şcoala trebuie să concureze din nou pentru a reconfirma titlul obținut.

Mai trebuie spus că pentru această competiție au fost luate în considerare activități, proiecte, programe derulate de şcoli, fie prin programele Comisiei Europene, ale Parlamentului European și ale altor instituții europene – Erasmus+ (2014-2020), eTwinning, Europa-casa noastră (Lider European și EuroQuiz), Școli-ambasador ale Parlamentului European, Euroscola etc. –, fie în parteneriat cu ambasade, universităţi şi şcoli din Uniunea Europeană, companii europene, asociaţii profesionale europene, ONG-uri cu scop educaţional/de formare profesională care activează la nivel european etc., fie cu finanțare din fonduri structurale, în care respectiva instituție de învățământ este  aplicant sau partener. 

În evaluarea candidaturilor, în comunicatul remis presei săptămâna trecută, de către Ministerul Educației, se mai precizează că s-a ținut cont și de coerenţa activităţilor derulate în cadrul proiectelor/programelor europene cu politica generală a instituţiei şcolare, de performanțele școlare reflectate în rezultatele elevilor la examenele naționale, olimpiade și concursuri școlare, de asigurarea egalităţii de şanse și facilitarea accesului la educație și, nu în cele din urmă,  de calitatea și coerența documentelor de candidatură.

Eu cred că toate școlile românești sunt școli europene“

Prezentă la Palatul Parlamentului pentru decernarea titlului de „Școala Europeană“, ministrul educației a încercat în discursul său să integreze școala românească în concertul școlilor din Uniunea Europeană, subliniind apartenența noastră la marea familie și la istoria europene. „De ce Școală Europeană?“, s-a întrebat ministrul. Pentru că „România este o țară europeană nu numai prin poziția geografică, ci și prin opțiune. O țară europeană și așa trebuie să rămână pentru că noi, toți românii, împărtășim valorile europene. Le împărtășim pentru că sunt și ale noastre. Și cum am putea să nu avem respect și prețuire pentru tot ceea ce au realizat generații și generații în cultura Uniunii Europene? Cum ar putea să nu ne îmbogățească și pe noi și cum s-ar putea ca ceea ce au creat generații și generații de români în cultura lumii să nu fie parte din cultura Uniunii Europene?“, a continuat ministrul educației naționale, Ecaterina Andronescu, în cadrul festivității de decernare a premiilor „Școală Europeană“, concluzionând în cele din urmă: „Eu cred că toate școlile românești sunt școli europene. Sunt prin poziția geografică a României, dar și prin opțiuni și valori deopotrivă. Și lucrurile acestea așa trebuie să rămână. (…) Iorga spunea că un neam se înalță prin școală și eu consider că fiecare dintre dumneavoastră, cu fiecare lecție, în fiecare clasă, asta face, înalță neamul. Și pentru aceasta vă mulțumesc cu prețuire și respect“.

Este școala românească una cu adevărat europeană?

Pe ce își bazează însă doamna ministru certitudinea cu care afirmă răspicat că toate școlile românești sunt europene? Pe faptul că acestea se înscriu la concursul „Școala Europeană“? S-a dus însă, în ultima vreme, ministrul educației să viziteze școlile rurale? Condițiile în care trăiesc vreme de câteva ore pe zi mulți elevi și cadre didactice din țara aceasta? Ministrul educației s-a adresat cu acele cuvinte pline de avânt unui segment din școala românească, în contextul încheierii unui concurs, ce și-ar dori  să ne plaseze, probabil, între școlile europene, să sincronizeze educația românească cu cea europeană. Concursul „Școală Europeană“ a fost lansat de Ministerul Educației Naționale în contextual aderării țării noastre la Uniunea Europeană. Dar este învățământul nostru, cu tot ceea ce implică el, unul de nivel european? Privind lucrurile din acest unghi, deci, cu ceva mai multă luciditate decât miniștrii educației din țara noastră (optimismul caracterizându-i, în egală măsură, pe toți cei care s-au perindat pe la MEN), școala românească vs școala europeană deschide o serie de discuții nu foarte confortabile pentru noi.

Astăzi, în calitate de membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene, ar trebui să facem un exercițiu și privind peste umăr, înspre cei 12 ani care s-au scurs de la istoricul 1 ianuarie 2007, să vedem unde ne aflăm? Ce am făcut pentru sincronizarea educației românești la Europa? Cât de mari, de concertate și de bine intenționate au fost eforturile depuse de țara noastră, pentru a edifica un sistem de educație coerent și modern, un parcurs educațional predictibil și, nu în ultimul rând, o infrastructură școlară decentă?

Un raport de țară care ne aduce cu picioarele pe pământ

Deși actuala putere nu încetează să ne amintească, aproape zilnic, cât de bine o duce sistemul de când a venit la putere, Raportul de țară privind România pe 2019 al Comisiei Europene arată că educația din țara noastră este încă subfinanțată, iar modernizarea sistemului nostru de învățământ merge foarte, foarte încet. Or, pentru asta este nevoie de fonduri masive care să meargă către educație. Dar ce înseamnă un învățământ modern, ancorat realităților momentului pe care îl trăim? Înseamnă un învățământ în care să nu mai vorbim de două școli în două Românii, una rurală, una urbană. Înseamnă unități de învățământ care să nu mai reprezinte un pericol pentru elevi și profesori. Înseamnă, de asemenea, un sistem de educație cu adevărat centrat pe elev și pe interesul acestuia – actual și viitor, dar și o școală în care profesorul este respectat, iar munca acestuia este remunerată la standardele europene. Dar cum s-ar putea realiza toate acestea când cheltuielile pentru educație se numără, încă, printre cele mai mici din UE?

Raportul de țară de la începutul anului ne mai spune că, de asemenea, măsurile legislative luate în ultima perioadă amână cu încă trei ani punerea în aplicare a cerinței specificate negru pe alb în Legea, încă în vigoare, a Educației Naționale, de alocare anuală a 6 procente din PIB pentru educație. Același raport, deloc măgulitor, subliniază și slaba performanță a sistemului nostru de învățământ, fapt care împiedică România să recupereze decalajul față de UE.

Să dăm și câteva date statistice pe care le oferă raportul: în timp ce 10% din școli sunt supraaglomerate, 58% din școli nu au capacități excedentare, 38% din unitățile școlare din mediul rural au toalete exterioare, fără apă curentă și canalizare, comparativ cu 7% în mediul urban. Doar 15,7% din copiii români cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani sunt înscriși la creșă, comparativ cu media din UE care este de 34% ș.a.m.d.

Ei bine, în ciuda tuturor acestor probleme de domeniul evidenței, Ministerul Educației, prin doamna Ecaterina Andronescu, își afirmă răspicat și cu tărie, convingerea că „toate școlile românești sunt școli europene“! Fără comentarii.

Marcela GHEORGHIU