Socialize

Facebook
Home » Univers editorial » Noutati editoriale » Școala și viața, ca destin

Școala și viața, ca destin

Profesorul bârlădean Ghiță Cristian (n. 28 mai 1944, la Gănești – Galați) le propune cititorilor săi o carte plurisemantică, a cărei arhitectură este întru câtva derutantă: carte autobiografică și concomitent carte-confesiune, carte documentară, colaj amplu de articole, medalioane, evocări, cronici, consemnări publicistice, minuțioase ori lapidare, minireportaje și note ș.a., reunite sub un titlu antonpannesc – Adunate și redate (Editura Sfera, Bârlad, 2018). Pe pagina de gardă autorul consemnează cu pedanterie: „Antecedente culturale, trecute și actuale…“, „Texte publicate, adunate și redate, cu și despre Ghiță Cristian la 75 de ani“. Tonul ușor șăgalnic ascunde o mică provocare, știut fiind că va împlini 15 luștri de viață peste mai multe luni, în primăvara anului viitor.

Ghiță Cristian efectuează stagiul militar la o unitate de pompieri din Suceava, iar un articol apărut în 1963 în ziarul „În slujba patriei“ evidențiază calitățile caporalului Gheorghe Cristian ca „șef de țeavă“ și ca bibliotecar, grație căruia tot mai mulți colegi de armată poartă insigna de „Prieten al cărții“. Este pe rând pedagog la liceul din Tg. Bujor (1964-1967), student al Institutului Pedagogic de trei ani din Iași, Facultatea de arte plastice (1967-1970), absolvent al Institutului „Nicolae Grigorescu“ din București, Facultatea de muzeologie (1982), profesor la Școala Perieni (1970-1974), profesor la Berești – Galați (1974-1989), iar de la 1 septembrie 1989 și până în 2007 profesor și director al Școlii Nr. 4 din Bârlad, al cărei patron spiritual va deveni după revoluție folcloristul Tudor Pamfile.

Cu o scrupulozitate mai rar întâlnită, profesorul Ghiță Cristian a strâns mai toate mărturiile scrise, fie personale, fie ale altora, despre sine și despre unitățile de învățământ pe care le-a slujit, a consemnat evenimente festive, aniversări, spectacole și concursuri, a evocat mari personalități artistice congenere (Nicolae Tonitza, Ioan C. Dimitriu, Constantin Brâncuși, Ștefan Luchian ș.a.) a scris comprehensiv despre Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, G. Tutoveanu, a vernisat și a lăsat mărturii despre expozițiile confraților săi (Anda Varlam, Elena Pântea, Dan Horgan, Nicu Brașoveanu, Eugen Iftene, Dionisie Gradu ș.a.). Autorul urmează un fir cronologic și, într-un fel personal, face o călătorie în memorie pentru a-și justifica o viață dedicată școlii și artei. E ca un „cântec de lebădă“, deși – dacă soarta va fi generoasă cu el – va putea să ne împărtășească multe, în scris, de acum înainte. Ghiță Cristian a colaborat la publicații diverse în arie zonală, unele longevive, altele efemere, și ne propune numeroase decupaje de presă ce-i ilustrează preocupările și pasiunile: „Vremea nouă“, cotidianul (1968-1974) și apoi hebdomadarul social-politic al județului Vaslui (1974-1989), înființat în februarie 1968, odată cu noua împărțire administrativ-teritorială, și care, sub aceeași titulatură, apare și astăzi, „Păreri tutovene“, gazetă bârlădeană ce continua tradiția unei publicații omonime, „În slujba patriei“, ziarul armatei, „Ethos“, revistă editată în intervalul 1995-1996 de către Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, Casa Corpului Didactic și Fundația culturală „Ștefan Bârsănescu“, „Viață nouă“, ziarul județului Galați, „Monitorul“ de Vaslui, „Bârladul“, săptămânal de opinie, informație și cultură, „Baaadul literar“, revistă literară întemeiată la Bârlad de Cezar Ivănescu și coordonată de prof. Gruia Novac, „Viața liberă“, „Vocea tineretului“, „Tribuna învățământului“ (săptămânal național), „Viața noastră“, revistă a Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Bârlad, „Primii pași“, revista Școlii „Tudor Pamfile“ ș.a.

Autorul este sensibil și simte cursul evenimentelor. În consecință, înregistrează atent cifrele rotunde din viața școlii pe care a condus-o mai bine de 17 ani și le notează în calendarul său sentimental. Înființată în 1956, viitoarea școală „Tudor Pamfile“ împlinește în 2006 exact 150 de ani de existență. Cu această ocazie, profesorul Ghiță Cristian publică un studiu monografic în care face un bilanț al devenirii istorice a unității de învățământ și primește cu solemnitate și emoție vizita principesei Margareta și a principelui Radu Duda. Personalitățile care au învățat aici – consideră monografistul – aparțin unui tezaur spiritual inalterabil: Alexandru Vlahuță, Zoe Frasin Tutoveanu, Virgil Duda, Lucian Raicu, C. D. Zeletin, Mircea Coloșenco, Cezar Stegaru, Serghei Coloșenco – cărturari și literați de notorietate, pictorul Corneliu Vasilescu ș.a. În contemporaneitate, o serie de intelectuali au înnobilat de asemenea destinul școlii: Elena Monu, Oltea Rășcanu-Gramaticu, Nicoleta Arnăutu, Ioan Mancaș, Mihaela Păiș, Toni Iosipescu ș.a.

În noianul de date și informații cuprinse în acest volum eteroclit sunt de reținut alte câteva, întru totul semnificative: o dezbatere amplă pe marginea spiritului creștin, un studiu substanțial consacrat nunții la români, răscoala din 1907 pe Valea Horincei (ținutul natal al autorului), doi literați ce aparțin prin rădăcini și operă spiritului bârlădean (George Tutoveanu și Emil Gârleanu – medalioane evocatoare), orecenzie la cartea istoricului și cercetătorului Gheorghe Gherghe („Târgul Bârladului. Geneză și hotare“), omagiu cald adus limbii române, sărbătorirea criticului literar și publicistului Gruia Novac la împlinirea vârstei de 80 de ani (22 noiembrie 2015), medalioane Gh. Alupoaei și Ioan Petcu, tabăra de creație de la Bucium, Iași, ediția a II-a, 2016 ș.a.

Volumul reproduce documentul care atestă înființarea școlii în 1856, având așadar astăzi vârsta venerabilă de 162 de ani (actul este datat 7 noiembrie 1856). Este reprodusă de asemenea din arhive o Circulară a Ministerului Cultelor și al Instrucțiunii Publice către Corpul Profesorilor și Învățătorului Publici din Moldova, emisă la Iași în 14 mai 1860 și semnată de ministrul ad interim Mihail Kogălniceanu, în care este subliniată importanța covârșitoare a instrucției și educației și se recomandă „înmulțirea“ școlilor sătești. Civilizația – observă ilustrul cărturar – presupune „libertate bazată pe știință, pe morală și pe dreptate…“ Cât de adevărate sunt vorbele marelui om politic și cât de valabile astăzi!…

Cititorul atent va detecta în substanța volumului detalii semnificative despre colinde, ca expresii ale spiritualității românești vechi, despre troița de la Gănești, mărturisiri de credință cuprinse în interviuri ce l-au avut ca interlocutor pe Ghiță Cristian. În fața Școlii „Tudor Pamfile“ este amplasat un monument realizat de autor (reprodus foto), intitulat Dualitate, cu adaosul elocvent „Ergo sum“. Cartea conține și un număr important de fotografii și ilustrații ce imortalizează imagini din viața școlii bârlădene, precum și din existența plină și generoasă a monografistului. La sfârșit sunt adăugate copii ale diplomelor și distincțiilor primite de profesorul Ghiță Cristian de-a lungul timpului. Galant și îndatoritor, autorul mi-a încredințat cartea în manuscris, pentru ca ulterior s-o tipărească la Editura „Sfera“. Avem în față un op atrăgător și sprinten ca alcătuire, care aglutinează materiale publicistice diverse, iar acestea dobândesc expresivitate și coerență grație vocii auctoriale. Este o mărturie ce ambiționează să înfrunte impasibilul și inexorabilul zeu Cronos. „

P. Teodor