Socialize

Facebook
Home » Univers editorial » Manuale si auxiliare scolare » Școli fără cărți, orașe fără librării, biblioteci fără cititori

Școli fără cărți, orașe fără librării, biblioteci fără cititori

Scoli fara carti

Ca să afli care este potențialul intelectual, de viitor, al unui popor trebuie să vezi cât preț pune pe educație.Dacă ar fi să luăm în considerare doar declarațiile factorilor de decizie din Ministerul Educației Naționale, atunci am crede că stăm extraordinar la acest capitol. Domnul ministru dorește să atragă în școli scriitorii și să facă astfel mai atractive orele de literatură, mai mult, a contactat Uniunile de Creație în vederea implementării proiectului său.

Același ministru însă interzice editorilor și cărților să treacă pragul școlii, acuzând că în acest fel se practică un comerț ilicit, că profesorii și editorii fac afaceri necurate, care scapă de sub umbrela fiscalității.

Nu contest că este posibil să se petreacă sub cupola învățământului și afaceri oneroase, dar una este să interzici cumpărarea unor cărți inutile sau achizițiile fără factură și cu totul altceva este să stopezi accesul cărților menite să servească scopul final al școlii, învățarea/instruirea prin mijloace care ușurează și munca dascălilor, și fac cât mai plăcut efortul învățăceilor.

Cu siguranță, ar fi interesant pentru elevi să primească vizita unui scriitor care să le vorbească despre Eminescu, Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu ș.a. și despre întâlnirea cu operele acestora ori chiar despre orele petrecute în compania unora dintre aceste personalități. Scriitorul invitat va veni însă preponderent pentru a se prezenta pe sine și cărțile sale. Elevii vor dori cel mai probabil să păstreze amintirea acelei întâlniri. Scriitorii nu sunt vedete hollywoodiene care vin cu un teanc de fotografii în buzunar, pe care semnează autografe, ci oameni care vor să-și promoveze cărțile personale, să scrie dedicații pe paginile de gardă ale propriilor volume.

Își imaginează cineva un scriitor cu nume rezonant vânzând cărți fără factură aduse într-o sacoșă de 50 de bani? Eu nu!

Scriitorii din toată lumea merg la întâlniri cu cititorii însoțiți de editorii lor, care vând cu această ocazie cărțile acelui scriitor. Tot editorii sunt cei care la târgurile de carte și/sau în librării organizează lansări și sesiuni de autografe. Târguri și saloane de carte se organizează în București și în orașele mari, dar elevi sunt și în orașele mici, și în comune, acolo unde nu există nici măcar librării, nici biblioteci publice.

S-a încheiat de puțină vreme Târgul de carte de la Göteborg, al doilea ca mărime și importanță după cel de la Frankfurt, un târg care urmează să-și deschidă porțile. Ecourile primului încă plutesc peste media on-line și scrisă. În cadrul campaniei „Europei îi place să citească”, ce se desfășoară sub patronajul programului european pentru cultură, au avut loc întâlniri cu elevii unei școli care au citit din cărțile preferate.

Europa este tot mai preocupată de alfabetizare și din acest motiv sprijină astfel de proiecte.

România clamează faptul că este parte activă a Europei, că își dorește să-i atragă pe toate căile pe elevi să citească tot mai multe cărți iar lectura să fie de bună calitate, dar Ministerul Educației Naționale pare să facă orice-i stă în putere să nu pătrundă cărțile în școli.

Bani pentru fondul de carte al bibliotecilor nu s-au mai dat de la debutul crizei economice, deși tocmai criza care a micșorat bugetul familiilor ar fi trebuit contracarată prin alocarea unor sume destinate achizițiilor de carte pentru biblioteci.

Ca urmare a micșorării bugetului familiilor și a restrângerii coșului zilnic, oamenii au trecut investiția în cărți pe ultimul plan și multe librării au dat faliment sau și-au orientat afacerile în alte direcții.

Bibliotecile școlilor dispun de fonduri de carte insuficiente, de ediții jerpelite ca urmare a îndelungatei folosiri, iar volumele nou-apărute ale unor scriitori lipsesc cu desăvârșire, de parcă timpul s-ar fi oprit în loc.

În acest context, fac apel la scriitori, editori, profesori și părinți pentru a ajuta Ministerul să intre în normalitate. Să încurajeze lectura lăsând scriitorii și editorii să intre în contact cu profesorii și elevii, lăsând cărțile să ajungă în școli.

Lăsați copiii din clasele primare să folosească auxiliarele aferente manualelor după care învață, pentru că doar așa vor învăța să conlucreze cu o carte.

Ana MUNTEANU