Socialize

Facebook
Home » Institutii » Sindicate » Scrisoare deschisă domnului Remus Pricopie, ministrul Educaţiei Naţionale

Scrisoare deschisă domnului Remus Pricopie, ministrul Educaţiei Naţionale

S-a terminat și sesiunea de toamnă a bacalaureatului 2013 și, după cum era de așteptat, și la sfârșitul acesteia s-au vărsat multe lacrimi, în special de către părinţi, iar majoritatea tinerilor care nu au promovat examenul vor păși în viaţă cu o neîncredere totală în viitorul lor. Pentru unii, și din păcate mulţi, începe calvarul, drumul în străinătate, unde foarte mulţi recurg la cele mai josnice practici de supravieţuire: prostituţie, atitudini de genul lui Mailat, trafic cu droguri, jafuri sau cerșetorie.

Oare nu este datoria statului să le asigure tutu­ror tinerilor deștepţi sau mai puţin deștepţi, frumoși sau mai puţin frumoși, bogaţi sau mai puţin bogaţi șanse de a se putea integra și a-și găsi un loc de muncă în propria lor ţară? Numai că ce speranţe să aibă ei când știu că oameni cu o pregătire profesională solidă, cum sunt: medicii, inginerii sau profesorii, sunt îndemnaţi să plece din ţară pentru a putea supravieţui, iar mulţi dintre cei ajunși la bătrâneţe trăiesc de la „cantina săracilor”.

De mai bine de 15 ani se tot vorbește despre un bacalaureat de tip A, B și C, în care să fie stipulat prin lege ce drepturi sau interdicţii au fiecare dintre cei care au promovat una dintre aceste variante și totodată pentru fiecare să existe forme de perfecţionare și integrare profesională. În acest sens, miniștrii de până acum ai Educaţiei nu au făcut nimic, în schimb au fost un fel de „doctor Ciomu”, fiecare urmărind, printre altele, să-i ciuntească predecesorului său parte dintre refor­mele implementate. Or, sper ca dumnea­voastră să nu suferiţi de această maladie și să tăiaţi tot ce s-a făcut bine până acum. Dimpotrivă, poate reușiţi să adoptaţi această variantă de bacalaureat despre care s-a tot vorbit. Vedeţi, refuzul unui număr mare de elevi de a se prezenta la acest examen este cea mai bună dovadă că ei sunt în măsură să se autoevalueze în raport cu setul de cerinţe și valori care li se impune, cerinţe care le depășesc posibilităţile intelectuale și, ca atare, se declară, pe bună dreptate, victimele sistemului de învăţământ, ale guvernelor și miniștrilor care l-au girat până acum.

De fapt, motivul principal pentru care vă adresez această scrisoare este altul, și anume introducerea din nou a educaţiei fizice la examenul de bacalaureat, activitate pentru care am văzut că aveţi toată deschiderea și chiar aţi stabilit măsuri concrete de creștere a numărului orelor la această disciplină, dar nu așa cum a încercat doamna ministru Ecaterina Andronescu să ne păcălească, iar acum, ca președinte al Comisiei de învăţământ din Senat, nu face nimic să-și repare greșeala. Pentru readucere aminte am să spun că o oră de educaţie fizică pe săptămână, așa cum a considerat domnia sa, a fost stabilită și prin „Legea asupra instrucţiunii Principatelor Unite Române”, a lui Al.I. Cuza, în 1864, iar în Transilvania, o lege din 1883 prevedea pentru educaţia fizică – gimnastică, așa s-a numit până în anul 1925 – două ore pe săptămână.

Domnule ministru, dacă la terminarea liceului verificăm competenţele lingvistice de comunicare orală în limba română, digitale sau de conversaţie într-o limbă de circulaţie internaţională studiată în liceu, de ce să nu verificăm anumite deprinderi și calităţi motrice ale tineretului, care vor reflecta starea de sănătate a societăţii de mâine. Așa cum evoluează lucrurile în prezent, concretizate printr-o lipsă acută de mișcare în favoarea navigaţiei pe internet, toate semnalele sunt îngrijorătoare. Uitaţi-vă din curiozitate pe stradă și, dacă totuși în rândul fetelor există o preocupare mai mare pentru un corp frumos, „Kalokagathia”, cum spuneau grecii antici – om frumos și bun –, în rândul băieţilor o să vedeţi tineri umflaţi în care parcă se văd „mișunând” steroizii androgenici – anabolizanţi folosiţi pentru creșterea artificială a masei musculare. Nu o să vedeţi tineri cu mușchi pectorali bine dezvoltaţi, ci cu „ţâţe”, fără gât, cu burtă și cu chelie timpurie. Or, aceste fenomene ar putea face ca mai târziu să nu mai poată fi controlate, iar cu timpul să asistăm neputincioși la modificări genetice ireversibile.

Vă mai sugerez ceva, domnule ministru, scoa­teţi din regulamentul școlar, din programele de edu­caţie fizică, din nomenclatorul Ministerului Sănătăţii și din normele metodologice de aplicare a acestora noţiunea de „scutit medical” la educaţie fizică. Este o măsură prin care acești elevi sunt „încadraţi” în rândul persoanelor cu handicap și în mod normal ar trebui să primească indemnizaţie. Indiferent de afecţiunile de care temporar sau per­ma­nent suferă un elev, activităţile pe care le desfă­șoară la orele de educaţie fizică și pe care profesorii de specialitate știu foarte bine să le diferenţieze, în funcţie de o serie de factori, nu trebuie să le dea acest statut. Mergeţi, domnule ministru, mai departe și schimbaţi metoda de calcul a mediei generale de admitere în licee, fiindcă multe scutiri se fac și din cauza acestei tâmpenii care persistă de mai mulţi ani. De ce media de admitere la liceu, fie el cu profil real sau umanist, trebuie să fie influenţată de media de la educaţie fizică, muzică, desen, religie sau purtare?

 

Prof. Eugen URSU,

Alba Iulia