Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Se aglomerează problemele şi riscăm să le scăpăm de sub control“

„Se aglomerează problemele şi riscăm să le scăpăm de sub control“

Interviu cu prof. Ioan Săcărea, preşedintele Sindicatului din Învăţământ ,,Spiru Haret“, Mureş


Stimate domnule preşedinte, societatea românească trăieşte intens acest început de an: un nou guvern, un nou ministru al educaţiei, dar cu aceleaşi probleme vechi, cronicizate. Cum a început acest an pentru sindicatul pe care îl conduceţi, pentru învăţământul judeţului Mureş?

Se pare că la noi, în Tg. Mureş, e ultimul drum al multor miniştri ai educaţiei. Aşa au păţit-o Liviu Pop, Remus Pricopie, Hărdău şi alţi câţiva, care până au ajuns la Bucureşti au fost schimbaţi.

Mergem din rău în mai rău, contabilizăm defecţiunile din sistem, culegem din teritoriu propunerile profesionale şi sociale, dar nu se întâmplă nimic. Doar se mai adaugă câte o poză pe peretele MEN, se bifează persoana şi urmează altul.

Strategia pe termen scurt, mediu şi lung privind dezvoltarea învăţământului lipseşte de la nivel de unitate şi până la minister. Norocul e că lucrătorii din învăţământ sunt conştienţi de menirea lor şi lucrează non-stop pentru că au familii de întreţinut, au responsabilităţi faţă de comunitate.

Pe linie sindicală putem spune că suntem mulţumiţi, am moni­torizat ca finalul de an să fie cel aşteptat; achitându-se hotărârile judecătoreşti şi salariile la timp.

Nemulţumirile sunt mari la nivelul întregii ţări şi, iată, săptămâna aceasta, FSE „SPIRU HARET“ s-a retras din toate structurile de dialog social de la nivelul MEN până în momentul în care instituţia va înţelege că un dialog social real presupune transparenţă, comunicare, discuţii de pe poziţii de egalitate. Cât de gravă este această hotărâre şi ce trebuie să înţeleagă cei direct implicaţi?

Retragerea din structurile de dialog social de la nivelul MEN s-a hotărât în cadrul Consiliului Naţional din 24 ianuarie, de la Sinaia. Măsura e corectă, pentru că ministrul s-a baricadat refuzând orice dialog pe problemele calde ale învăţământului; astfel că de acolo a ordonat comasări, desfiinţări de clase etc.

Deşi în fruntea MEN era un om care a luptat cu îndârjire pentru dialog social, el a fost primul care a abandonat această cauză, se pare că numai în ceea ce priveşte Federaţia Sindicatelor din Educaţie ,,Spiru Haret“.

Ne vom întoarce atunci când considerăm că vom fi trataţi ca parteneri sinceri şi pregătiţi, pentru că se aglomerează problemele şi riscăm să le scăpăm de sub control, mai ales că această  atitudine nu a mai fost adoptată decât în epoca defunctă a ministrului Funeriu.

Ce implică totuşi această hotărâre pentru organizaţiile sindicale din teritoriu? Pentru organizaţia pe o conduceţi?

Pentru noi, hotărârea e lege. Am participat direct la adoptarea ei şi este un prim semnal că nu numai aplicarea Programului de guvernare privind învăţământul ne interesează, ci şi mecanismele interioare ale instituţiei, iar fără dialog riscăm să ne trezim cu decizii în afara cadrului legal ce guvernează învăţământul.

Problema salarizării este una acută şi nemulţumirile au crescut odată cu întârzierea plăţii salariilor în multe zone din ţară. Mai mult, există pericolul ca, până la sfârşitul anului, să nu existe banii necesari plăţii profesorilor. Ce veţi face în această situaţie?

Problema salarizării face parte din portofoliul activităţii noastre zilnice. Aici s-au depus eforturi enorme şi avem tot respectul pentru cei care s-au implicat de la nivelul ministerelor.

Acum trebuie puţină înţelegere, deoarece odată cu trecerea la ISJ a salarizării, unii colegi nu suportă o decalare de câteva zile a plăţilor, pentru că ele vor fi făcute unitar într-o anumită zi.

Dacă aici nu vor fi probleme, oamenii vor înţelege, dificultatea va fi odată cu trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat, pentru că este o noutate. Să vedem dacă vor fi colegi defavorizaţi din punct de vedere salarial. Vom monitoriza atent fiecare caz în parte. Apoi apare Legea sporurilor, care va trebui interpretată corect şi tot corect aplicată. Vor fi nemulţumiri pentru că majorarea din martie se referă doar la personalul de predare, nu şi cel auxiliar sau nedidactic.

Până în prezent nu avem emoţii; din datele pe care le avem, nu vor fi probleme cu salariile şi nici cu celelalte drepturi băneşti. De altfel, printr-o colaborare permanentă cu ISJ Mureş, prevenim evenimentele neplăcute şi, prin întâlnirile plenare sau individuale, informăm corect colegii pentru a lucra în linişte, în armonie în cadrul colectivelor. Ei ştiu că are cine să se ocupe de problemele lor; ne sesizează şi acţionăm împreună cu ceilalţi factori: ISJ, Prefectura, Primăria, astfel că evităm conflicte, stări de neîncredere şi suspiciuni.

Violenţele împotriva cadrelor didactice s-au înmulţit îngrijorător, în ultimele luni, la nivel naţional. Care este situaţia în judeţul Mureş? Ce fac sindicatele pentru ca dascălii să capete, în sfârşit, statutul de autoritate publică?

Poate o problemă deosebită a fost mai puţin dezbătută la nivel local sau naţional; e vorba de violenţa împotriva unor cadre didactice. Aici nu am acţionat suficient pentru că e greu să cunoşti fiecare colectiv didactic, fiecare component din cadrul colectivului. Nu putem arunca vina pe nimeni, dar va trebui să ne gândim la o protecţie mai bună a cadrelor didactice şi nu numai, pentru că din mass-media, din filme, din competiţii răzbat atitudini negative. Unii părinţi sau elevi depăşesc un anumit cadru, nivelul de cultură civică, prezenţa substanţelor interzise, uneori alcoolul fac să-şi piardă cumpătul. Oricum, deocamdată sunt câteva cazuri izolate, dar ele trebuie să ne dea de gândit. Societatea e bulversată, fiecare crede că i se cuvine orice, graba după înavuţire, corupţia, frustrările sunt doar câteva cauze care duc la violenţe. Dacă urmăriţi cu atenţie cazurile, acestea se înregistrează în zonele sărace, în zonele defavorizate. Deocamdată, în judeţul Mureş nu s-au înregistrat asemenea atitudini şi sperăm să nu avem nici în viitor.

Care sunt principalele probleme cu care vă confruntaţi în judeţul Mureş?

Ca pretutindeni în ţară, mai avem de lucrat la condiţiile de muncă ale personalului din învăţământ, urmărim, în cadrul întâlnirilor la care participă şi primarii, să oferim cadrelor didactice şi elevilor condiţii tot mai bune şi e tot mai simţită prezenţa comunităţii în unităţile şcolare, ca un partener de nădejde.

Monitorizăm acordarea sporurilor promise prin Programul de guvernare, majorarea din martie şi sporul de suprasolicitare neuropsihică din decembrie 2018. De asemenea, restanţele pe hotărâri judecătoreşti să fie acordate conform graficului.

Ne pregătim să contribuim activ la elaborarea noului proiect al Legii învăţământului, atât de mult aşteptat de către personalul din învăţământ.

Una dintre principalele probleme cu care ne confruntăm e insuficienţa numărului de posturi la minorităţi, învăţământ primar, pentru că MEN nu ia în calcul acele ore care trebuie plătite peste norma didactică. Vom face demersuri pentru suplimentarea cu aproape 120 de posturi.

Privind predarea educaţiei fizice la clasele I-IV de către cadre calificate, problema e ca şi finalizată, pentru că am găsit înţelegere, am făcut presiuni pentru respectarea legii şi nimic mai mult.

Pe ce direcţii veţi acţiona în lunile următoare, domnule preşedinte?

Dorinţa noastră este de a ne implica mai mult în schimbarea mentalului colectiv. Aici cred că avem încă mult de lucru. Prea sunt divizate unele colective didactice, prea greu se adaptează tinerii, prea multe respingeri fără o atentă analiză şi evaluare, prea multă invidie. Şi ceea ce e şi mai important, dialogul nu e folosit suficient, iar în unele cazuri lipseşte. E necesară o adevărată cultură a dialogului între persoane şi instituţii pentru că vedem zilnic acolo unde lipseşte, se instalează haosul şi neîncrederea.

Ne vom implica activ în acţiunile şi manifestările dedicate Centenarului Marii Uniri.

La ce să ne aşteptăm în următoarea perioadă de timp?  

Timpul rezolvă şi problemele rămase din trecut, şi pe cele prezente, şi pe cele viitoare. Pentru aceasta avem nevoie de încredere în lideri, avem nevoie de unitate şi solidaritate. La fiecare schimbare vedem o licărire de lumină, dar care repede e acoperită de mari neputinţe şi superficialităţi.

Până când oare? Aşa trebuie să fie sau atâta putem? Mai suntem noi sau suntem doar clonele noastre? Poate că răspunsul la aceste întrebări ar putea să aducă soluţiile necesare.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU