Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » Sezonul cadourilor în Educaţie

Sezonul cadourilor în Educaţie

1 pag 4 josSigur că există! Chiar dacă perioada nu este foarte bine definită în calendar. Chiar dacă nu este promovat cum se cuvine în mass-media. Cu particularităţile fireşti unui domeniu atât de important şi cu durată variabilă, „Sezonul cadourilor în Educaţie” a dobândit notorietate suficientă. Mai ales în ultimii ani!

Să vedem! Particularităţi există, pentru că guvernul nu dă, ci primeşte. Adică nu cadrele didactice primesc cadouri, aşa cum multă lume îşi imaginează. Nu! Cadrele didactice fac cadou bugetului naţional o mulţime de bani, ajutând MEN să îşi chivernisească puşculiţa.

Perioada diferă de la an la an şi depinde de calendarul stabilit la minister.

Am fi putut vorbi de luna cadourilor, aşa cum ne-am obişnuit, dar sezonul a început în februarie şi se termină în martie. Or, cum „femartie” nu există oficial, termenul sezon ni s-a părut mai potrivit.

Vorbim, desigur, despre perioada în care au fost programate simulări pentru examenele naţionale. Elevii din clasa a VIII-a au participat la simularea evaluării naţionale. Martie începe cu simularea examenului de bacalaureat, acţiune la care participă elevii din clasa a XII-a şi a XI-a.

Aproximativ 200.000 de potenţiali absolvenţi de gimnaziu şi 400.000 elevi de liceu au primit subiecte, au fost supravegheaţi şi evaluaţi. Lucrările redactate au fost gestionate de comisii constituite ca la carte. Notele au fost trecute în borderouri, au fost centralizate şi comunicate, fără a fi trecute în cataloagele şcolare. Profesorii au analizat lucrările şi au explicat în detaliu carenţele, formulând recomandări pentru îmbunătăţirea performanţelor.

O mobilizare impresionantă de forţe, pentru care guvernul nu a cheltuit mai nimic. Considerând că la evaluare s-ar fi constituit comisii de evaluare, în medie una la 500 de elevi, rezultă 400 comisii la nivel naţional. În condiţii reale (la valorile de anul trecut), remuneraţia tuturor membrilor unei comisii ar fi reprezentat cam 1.400 lei. Socotind cheltuielile de deplasare de la centrele de examen la centrul de evaluare, ajungem la o medie de 150 lei/centru. Multiplicând cu 400, obţinem 620.000 lei la nivel naţional. Un calcul similar pentru simularea examenului de bacalaureat, doar pentru comisiile din centrele de examen (nu au fost organizate centre de evaluare, evaluarea fiind făcută la nivelul fiecărei şcoli), conduce la 1.257.750 lei.

În cele 10.000 de săli în care a fost simulată evaluarea naţională au fost necesari 20.000 de supraveghetori. La un examen real, un cadru didactic care îndeplinea acest rol – alături de camerele video – ar fi primit 20 de lei pentru 4 ore de activitate. Trecem peste nivelul jignitor al remuneraţiei şi vedem că la nivel naţional ar fi fost necesari aproximativ 1.600.000 lei (2 probe). La simularea examenului de bacalaureat ar fi fost necesari 40.000 de supraveghetori. De această dată vorbim de remuneraţii de 25 lei (pentru 5 ore de activitate). În bugetul naţional, această activitate ar fi însemnat încă 2.500.000 lei.

Am ţinut cont, în ambele cazuri, că la probele de limba şi literatura maternă numărul elevilor aparţinând minorităţilor naţionale a fost mai redus.

Evaluarea lucrărilor ar fi însemnat 3 lei la evaluarea naţională şi 4 lei la bacalaureat. Deci 400.000 x 3 + 800.000 x 4 = 4.400.000 lei. Încă puţin şi isprăvim!

Fiecare elev a primit subiectul fotocopiat. 1.250.000 de coli de hârtie au fost distribuite, adică aproximativ 40.000 lei. Socotind şi foile de examen, mai trebuie să adăugăm 160.000 lei.

Să vedem: 620.000 + 1.257.750 + 1.600.000 + 2.500.000 + 4.400.000 + 40.000 + 160.000 =  10.577.750 lei!!! (aproximativ 2.300.000 de euro!!!). E ceva!

Pe scurt, cadrele didactice au prestat în perioada 18 februarie – 7 martie activităţi neremunerate în valoare de peste un milion de euro. Fără comentarii!

Rămânând la „sezonul cadourilor”, am putea spune că, dacă cineva găseşte exemple similare, vom plăti dublu. Dar numai de glumă nu e loc în situaţia de faţă. Notele nu au fost nici măcar consemnate în cataloage. Deci munca a fost cam degeaba.

Că elevii şi-au aflat nivelul de pregătire e o supoziţie discutabilă. Lipsa de interes şi de concentrare poate fi explicată prin miza cvasiinexistentă. Mai ales pentru elevi. Mai puţin pentru părinţi!

Şi aceste aspecte nu au fost singurele hibe ale acţiunii în cauză.

Profesorii implicaţi au avut, în aceeaşi perioadă, şi normă didactică de predare. Unii şi-au făcut cu conştiinciozitate orele, alţii au abordat problema mai relaxat. În încercarea de a împăca varza şi capra, simultan, au neglijat câte ceva din fiecare.

Inechitatea s-a simţit din nou la ea acasă. Au fost cadre didactice implicate mai mult, mai puţin sau deloc. Salariile lor, indiferent de statutul deţinut în aceste acţiuni, au fost aceleaşi. Adică am avut de-a face cu şmecheri şi… ceilalţi, care muncesc. De această dată, degeaba! Continuând raţionamentele, în buna tradiţie a locului, nu putem exclude probabilitatea ca cei care au fost solicitaţi acum să lipsească din comisiile constituite cu ocazia examenelor reale. Caz în care participanţii vor fi remuneraţi.

În concluzie. Simulările au partea lor de adevăr şi sunt într-o oarecare măsură justificate. Metodologia de organizare lasă încă loc de îmbunătăţiri.

Iar dacă tot nu sunt bani, ce-ar fi să se elibereze măcar certificate de voluntariat? Tot e la modă!

Până una-alta, constatăm că bugetul de stat al României a făcut o economie de peste două milioane de euro pe seama cadrelor didactice!

Ioan ARDELEANIU