Socialize

Facebook
Home » Noutati » Sfântul Ierarh Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae

Sfantul NicolaeSfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara, din Asia Mică, în a doua jumătate a secolului al III-lea. Participă în calitate de episcop la primul sinod ecumenic, ţinut la Niceea, în anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atât de puternic a argumentat Nicolae și atât de încăpăţânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joardă în semn de avertisment.

Cel între sfinţi Părintele nostru Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian și Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut și chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creștini. Când marele și binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închiși și, odată cu aceștia, și Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu după multă vreme, a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte și minunatul Nicolae.

Sfântul Nicolae a făcut multe minuni, așa cum arată istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceștia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi și au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit și de binefacerile pe care le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor și gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului și eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat și i-a dovedit că bărbaţii aceia sunt nevinovaţi și că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Și așa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

Pe lângă acestea a făcut încă și alte minuni. A păstorit dumnezeiește poporul ortodox și, ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu și-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelșugare bine celor care au nevoie și-i izbăvește de tot felul de primejdii și nevoi, căci și acum, ca și atunci, Același Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.

În colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr. Dacă ne întrebăm de ce de măr, trebuie să știm că bătrânii noștri cunoșteau că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, însemna că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa cu flori albe.

Sfântul Nicolae a avut măsura lucrurilor atât de bună, încât a știut că după mustrare se cere mângâiere și că încercările vieţii pot fi pentru unii prea apăsătoare. A dăruit mult săracilor, a liniștit pe întristaţi, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc. A rămas în seama ierarhului Nicolae o poveste adevărată, dureroasă și mișcătoare. Zic cei vechi că, într-o zi, a aflat Sfântul Nicolae despre un tată din cetatea Mira care, de durere că nu are zestre suficientă să-și mărite cu cinste fiicele, plănuia să le ia zilele și apoi să se omoare, ca nu cumva fetele sale să fie nevoite să ajungă batjocura bărbaţilor avuţi. Mișcat de durerea tatălui și îngrijorat de soarta fetelor și a bătrânului, Sfântul Nicolae a poruncit slugilor sale să ia câteva pungi cu galbeni și să le strecoare în casa familiei aceleia.

Moare în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei.

Sfântul Nicolae – etimologia

Nicolae este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite și mai răspândite. El este format din cuvintele grecești: nike – victorie, biruinţă, și laos – popor, și are înţelesul de „om care face parte dintr-un popor victorios”. Sărbătoarea lui are și numele de Sân Nicoară, o posibilă derivaţie din „Sanctus Nicolaus”.
Sfântul Nicolae – Moș Nicolae

În tradiţiile românești Moș Nicolae are atribuţii străine de statutul său ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii și apără soldaţii pe timp de război.

De Sfântul Nicolae, peste 800.000 de români își sărbătoresc ziua numelui

Peste 800.000 de români își sărbătoresc onomastica de Sfântul Nicolae. Din totalul persoanelor care poartă aceste nume, aproape 538.500 sunt bărbaţi (Nicolae, Niculai, Nicușor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoară), iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculiţa, Nicolina, Nicola). Dintre aceste prenume, cel mai răspândit este Nicolae/Nicolaie, aparţinând unui număr de 353.415 bărbaţi, urmat de Nicoleta, prenumele a 191.030 de femei.

Adrian COCOȘILĂ