Socialize

Facebook
Home » Noutati » Sfântul Nicolae, model de credință și dragoste față de semeni

Sfântul Nicolae, model de credință și dragoste față de semeni

În fiecare an, la 6 decembrie, creștinii ortodocși și catolici îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Nicolae, unul dintre cei mai cunoscuți și venerați sfinți ai Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos. Numele Nicolae înseamnă învingător în dreapta credință și în dragostea față de semeni.

Născut într-o familie creștină din Patara (Turcia), în a doua jumătate a secolului al treilea (cca. anul 270 d.Hr.), Nicolae a fost educat de părinții săi, Teofan și Nona, în spiritul valorilor învățăturii creștine. La formarea sa a contribuit și episcopul cetății Patara, Metodie. Din copilărie, Nicolae a fost obișnuit să meargă la biserică, iar mai târziu a început studiul Sfintei Scripturi.

La vârsta maturității, Nicolae a fost hirotonit preot. După ce a fost ales episcop al cetății Mira, unchiul său, Nicolae, a întemeiat o mănăstire cu numele Sion și l-a numit pe nepotul sau stareț. În scurt timp, tânărul preot Nicolae, dăruit de Dumnezeu cu multă înțelepciune și spirit organizatoric, a reușit să întemeieze o obște monahală.

După ce părinții săi, Teofan și Nona, au murit, Sfântul Nicolae a împărțit toată averea moștenită săracilor.

Potrivit tradiției creștine, la un moment dat, dornic de desăvârșire, Sfântul Nicolae a cerut binecuvântarea unchiului său și a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă.

Corabia pe care călătorea a fost surprinsă de o puternică furtună în mijlocul mării. Corăbierii și ceilalți călători s-au înspăimântat de moarte. Sfântul Nicolae a început să se roage lui Dumnezeu și imediat marea s-a liniștit.

După ce a revenit acasă, Sfântul Nicolae s-a retras la mănăstirea Sion pentru o viață în  rugăciune, priveghere și post.

Când unchiul său arhiepiscopul Nicolae a murit, Sfântul Nicolae a fost ales în locul acestuia. Tradiția creștină consemnează că alegerea sa a avut loc după o perioadă de frământări ale preoților și credincioșilor din cetatea Mira, care doreau să aleagă un arhipastor vrednic urmaș al arhiepiscopului Nicolae.

Într-o noapte, în timpul rugăciunii, unui episcop din provincia română Lichia (din care făcea parte cetatea Mira) i s-a arătat un bărbat care l-a îndemnat să ia aminte dimineață la prima persoană care va intra  în biserică, iar aceasta să fie aleasă arhiepiscop. Bărbatul din vis i-a făcut cunoscut  episcopului și numele acelei persoane, Nicolae.

A doua zi dimineață, Sfântul Nicolae a ajuns primul la biserică pentru că obișnuia să se scoale devreme cu scopul participării la Sfânta Liturghie.

Imediat, episcopul l-a întrebat cum îl cheamă, iar tânărul preot i-a spus că numele sau de botez este Nicolae. Atunci, episcopul l-a luat de mâna și l-a dus în mijlocul bisericii.

Când biserica s-a umplut de credincioși, bătrânul episcop a relatat visul celor prezenți și l-a propus cu bucurie pe tânărul preot Nicolae pentru alegerea că arhiepiscop al cetății Mira. La început, Sfântul Nicolae a refuzat să fie ales ierarh, motivând că nu se consideră vrednic pentru o asemenea slujire.

Sfântul Metodie, patriarhul Constantinopolului, unul dintre biografii Sfântului Nicolae, menționează că acesta a fost îndemnat printr-o vedenie dumnezeiască să accepte scaunul arhieresc. „Într-o noapte, consemnează  Sfântul Metodie, Sfântul Nicolae a văzut pe Mântuitorul Iisus Hristos Care i-a oferit Sfânta Evanghelie, iar lângă Domnul era Sfânta Fecioară Maria, care i-a pus pe umeri omoforul arhieresc.“

De la începutul slujirii sale că arhiepiscop, Sfântul ierarh Nicolae a înțeles că cea mai importantă învățătură pe care o poate transmite comunității de credincioși este modelul vieții personale. De aceea, nu și-a schimbat deloc stilul de viață și, în plus, a sporit strădania spirituală, fiind permanent preocupat de a face cât mai mult pentru binele semenilor săi.  Dacă până atunci îl slujea în taină pe Dumnezeu, din momentul în care a fost hirotonit arhiereu, și-a vândut până și veșmintele de slujbă pentru ca nimeni să nu plece de la el fără ajutor. Era blând, smerit, bun și apropiat cu toată lumea; hainele îi erau simple, mânca puțin, o dată pe zi, seara; toată ziua se ruga și asculta necazurile celor care îl vizitau, pentru că ușile casei lui erau deschise tuturor. Sfântul Nicolae era ca un tată milostiv celor săraci, îi alina pe cei care erau la necaz, oferindu-le tuturor sprijin și ajutor.

Împăratul roman Dioclețian (284-305) a continuat persecuția creștinilor începută de împăratul Nero (64-67). Astfel, creștinii care refuzau să renunțe la credința în Hristos și să jerfească  idolilor din panteonul roman erau supuși la chinuri și omorâți.

Sfântul Nicolae a continuat cu mult curaj să predice Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, îndemnându-și credincioșii să rămână statornici în credință. Din acest motiv, a fost întemnițat împreună cu un mare număr de credincioși.

Împăratul roman Constantin cel Mare (306-337) a încetat persecuția creștinilor, iar Sfântul Nicolae a revenit în mijlocul păstoriților săi din cetatea Mira Lichiei.

Un moment important din biografia Sfântului Nicolae îl reprezintă participarea la Sinodul 1 ecumenic de la Niceea din anul 325, convocat de împăratul Constantin cel Mare pentru a stabili învățătura Bisericii confruntată în acea perioadă cu erezia preotului Arie din Alexandria. Acesta susținea că Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos, nu este de o ființă cu Tatăl, ci prima creatură a Acestuia; așadar, nu I se cuvine aceeași cinstire ca lui Dumnezeu-Tatăl.

Cei 318 Sfinți Părinți participanți la primul Sinod ecumenic au stabilit învățătura oficială a Bisericii, sintetizată în primele șapte articole ale simbolului credinței (Crezul): Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl și I se cuvine aceeași cinstire.

După ce a revenit în cetatea Mira, prima grijă a Sfântului Nicolae a fost de a explica păstoriților săi învățătura stabilită la Niceea pentru a nu îmbrățișa erezia ariană.

Biografii Sfântului Nicoale sunt unanimi în a menționa că, în calitate de arhipăstor al comunității creștine din Mira, Sfântul Nicolae s-a îngrijit nu numai de viața spirituală a acestora, ci și de problemele lor cotidiene.

Astfel, în urma unei secete prelungite, locuitorii cetății au suferit mult din cauza foametei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul Nicolae s-a arătat în vis unui neguțător din Italia pe care l-a îndemnat să vină în cetatea Mira, lăsându-i trei galbeni arvună. Mare a fost mirarea negustorului când s-a trezit și a găsit în mână banii lăsați arvună în vis. Imediat a plecat cu corabia spre cetatea Mira și a vândut grâul locuitorilor cetății, cărora le-a relatat arătarea arhiepiscopului lor în vis.

De asemenea, în Tradiția creștină se mai menţionează faptul că Sfântul Nicolae a salvat o familie săracă cu trei fete de măritat din cetatea Mira Lichiei.

Într-o noapte, ierarhul cetăţii Mira a luat o pungă cu galbeni și, la miezul nopții, a aruncat-o pe fereastră în casa familiei sărace.

Dimineața, tatăl uimit a început să plângă de bucurie pentru că nu se aștepta să-I vină cineva în ajutor. Convins că a fost ajutat de Dumnezeu, a început să-I mulțumească şi să vestească tuturor această faptă bună. Nu după multă vreme, fiica cea mare s-a căsătorit și  tatăl i-a oferit o zestre bogată.

În altă noapte, Sfântul Nicolae a mai aruncat o pungă cu galbeni în casa omului sărac. Acesta a mulțumit și, cu banii primiți, a căsătorit și pe cea de a doua fiică.

Din acel moment, cu speranţa că și a treia fiică va avea soarta primelor două, tatăl a început să stea de veghe noaptea pentru a vedea cine este cel care îl ajută.

Tot noaptea, Sfântul Nicolae a revenit și a mai aruncat o pungă cu galbeni. Tatăl fetelor, imediat după ce a găsit punga, a alergat după cel care îi făcuse binele. Când l-a ajuns pe Sfântul Nicolae, i-a mulțumit din suflet pentru ajutorul primit.

„Iată una dintre faptele cele multe ale milostivirii Sfântului Nicolae – conchide Metafrast – un alt biograf al sau –  că să cunoască oricine cât era de milostiv Sfântul Nicolae cu cei săraci. De s-ar fi povestit toate faptele lui bune și cât a ajutat pe cei sărmani, pe câți flămânzi a hrănit, pe câți goi a îmbrăcat și pe câți a răscumpărat de la datornici, apoi nici vremea n-ar fi de ajuns a le enumeră.“

De la aceste fapte de milostenie ale Sfântului Nicolae avem tradiția creștină ca, în noaptea dinaintea sărbătoririi sale, copiii și nu numai ei să găsească daruri lăsate peste noapte de Sfântul Nicoale. Sfântului Ierarh Nicolae i se face o nedreptate când unii părinți pun în încălțămintea copiilor o nuia care ar avea semnificația că fiii lor sunt pedepsiți când sunt neascultători. Bunătatea, blândețea și dragostea față de oameni a Sfântului Ierarh Nicolae nu justifică în niciun fel o astfel de tradiție.

Suferințele îndurate în timpul persecuției creștine, postul îndelungat și privegherea aproape continuă l-au slăbit încetul cu încetul. Sfântul Nicolae a murit și a fost înmormântat la biserica din cetatea Mira în ziua de 6 decembrie 340.

Cinstitele sale moaște au săvârșit de-a lungul timpului numeroase minuni, fiind izvorâtoare de mir, tămăduitoare a numeroase boli și izbăvitoare de tot felul de primejdii și nevoi.

Din ziua de 9 mai 1087, cinstitele moaște ale Sfântului Nicolae au fost luate de cruciații latini din Mira Lichiei și duse în oraşul Bari din sudul Italiei pentru a nu cădea în mâinile musulmanilor, unde se găsesc și în prezent. Domnitorul Țării Românești, Sfântul voievod martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a adus un fragment din cinstitele moaște ale Sfântului Nicolae în Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din București, ctitoria sa, unde pot fi venerate.

Preot Constantin Stoica