Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Programe si proiecte » „Shared Identity: How to build a stronger Europe beyond prejudice“

„Shared Identity: How to build a stronger Europe beyond prejudice“

Când am început să lucrez la proiectul Erasmus+, eram foarte entuziasmată, mai ales că lucram, din nou, cu parteneri din Olanda, precum avusesem o experiență similară, cu ani  în urmă, la un proiect Comenius. M-am bucurat că ni s-au alăturat, de asemenea,  țări pitorești, cum ar fi Turcia, Grecia și Lituania. Am muncit, cu frenezie, până l-am pus la punct și am fost foarte fericită să aflu că, în vară, el a fost aprobat, cu finanțare.

La început de an școlar l-am anunțat, cu mândrie, are un titlu frumos, pe care l-am așezat la loc de cinste. Apoi am format echipa de proiect, fiind mereu susținută de conducerea școlii la care activez în calitate de profesor de limba engleză. Știam că, având calitatea de coordonator, responsabilitatea va fi mare, dar am mers înainte, cu încredere și optimism. În prima fază, pe lângă cadrele didactice selectate, au fost aleși și elevii care au dorit să participe în acest proiect. Apoi s-au început pregătirile pentru prima mobilitate, și anume Turcia, mai precis localitatea Ușak.

Eu aflasem că această țărișoară este teribil de interesantă și primitoare, lucru probat în călătoria făcută, alături de colegii mei și de cei cinci elevi selectați. Nu este chiar ușor să ajungi acolo, mai întâi mergi la Istanbul, apoi zbori la Izmir, după care iei autobuzul și îți continui drumul cam încă trei ore. Odată ajunși acolo, am fost așteptați de coordonatorul turc, care ne-a invitat la școala sa, unde ne așteptau familiile ce urmeau să preia copiii în gazdă, timp de o săptămână. Ulterior, spre a ne și odihni, am fost cazați la hotelul Yucell, un loc teribil de primitor, cu încăperi mari, luminoase, calde. Eram toți emoționați, căci a doua zi începeau activitățile de proiect și urma să ne cunoaștem și ceilalți parteneri.

Centrul cultural din Ușak ne-a fost gazdă în ziua de 18.02.2019. Acolo s-au derulat prezentările tuturor țărilor participante, ale orașelor în care se află școlile respective și ale instituțiilor care se ocupă de proiect. Au curs filmulețe minunate, cu imagini de vis, parcă desprinse din povești, locuri grandioase, care parcă ne invitau să le vizităm cât de curând. Apoi au urmat programele artistice, în care fiecare popor prezenta ceva specific, cum ar fi cântece și dansuri tradiționale. Elevii noștri au participat cu două cântece populare românești, iar ca dansuri au prezentat o sârbă și geamparaua. Fără îndoială, ei au avut mare succes, fiind minunat pregătiți de dna prof. de muzică Tătulescu Ștefania și de dra prof. de educație fizică Evelina Rustem, care ne-a și însoțit în această mobilitate. Apoi toată lumea a mers la școala din Ușak, s-a făcut un tur al instituției, spre a o prezenta copiilor și cadrelor didactice din mobilitate. După masa de prânz a avut loc o ședință a coordonatorilor din toate țările. În tot acest timp, elevii au avut un atelier de pictură, susținut de  un cadru didactic din Turcia. Vremea a fost minunată, soarele ne încălzea cu razele sale aurii și ne transmitea multă energie.

Pe data de 19.02.2019 au avut loc, în paralel, două activități: un atelier de pictură pe apă și o prezentare PowerPoint despre deosebiri și asemănări între aspectele culturale ale popoarelor noastre, făcută de un cadru didactic din Turcia care predă limba engleză. După aceea s-a vizitat Canionul Clandras și s-a mers pe jos, un trekking de mare anvergură, într-o frumusețe de nedescris, unde elevii au descoperit tainele naturii, puterea de regenerare a sa, splendoarea canionului, s-au contopit într-o echipă de cercetași. Ulterior, ei s-au așezat la un picnic, alături de cadrele didactice și au continuat sa viziteze Blaundus Ancient City. 

Pe data de 20.02.2019, elevii au avut un atelier culinar, unde au învățat să gătească preparate specifice, turcești, dar și bine cunoscute, cum ar fi o pizza, atât de plăcută copiilor. După masa de prânz, elevii au început să învețe să danseze un dans turcesc. Apoi s-au vizitat orașul și muzeul de arheologie. Vremea  a continat să fie frumoasă și să ne îmbie  la alte drumeții.

Pe data de 21.02.2019 s-a efectuat o excursie la Kaklik Cave, Pamukkale și Leodikya Ancient City. În traducere, Pamukkale  înseamnă Castelul de Bumbac, o denumire care se potrivește perfect dealului, ce are, pur și simplu, un aspect pufos, completat într-un mod incredibil de terasele de pe deal, unice în toată lumea. Peştera Kaklik din Turcia este faimoasă pentru formaţiunile de sulfuri de culoare albă care se găsesc acolo. În interiorul dealului Pamukkale se găsește  o mică peșteră ce a suferit aceleași schimbări ca și dealul, izvoarele termale creându-i în interior mici piscine albe din travertin. Piscina Cleopatrei, situată tot pe dealul Pammukale,  a fost făcută cadou Cleopatrei de împăratul roman Marcus Antonius. Apa  benefică din piscină, spune legenda, reprezintă una dintre principalele remedii ale Cleopatrei împotriva îmbătrânirii. La numai cinci kilometri distanță de Castelul de Bumbac se mai găsește o stațiune interesantă, unde izvoarele termale foarte bogate în oxizi colorează carbonatul de calciu rămas în urma apelor termale în zeci de nuanțe de galben, portocaliu și roșu, transformând întreaga stațiune într-una al cărui peisaj pare de pe o cu totul altă planetă. Orașul Antic Laodicea se află la o distanță de 10 kilometri, are o bogată istorie, legată de orașul Hierapolis din Pamukkale. Elevii au aflat toate aceste informații acolo, la fața locului, s-au bucurat de apele termale, au vizitat orașul antic și au aflat, încă o dată, ce minuni poate natura crea de-a lungul timpului și ce spun anumite legende și informații istorice consacrate acestui spațiu. Copiii au avut de completat un chestionar referitor la ceea ce întâlneau pe drum, de dat răspunsuri la întrebări, de încercuit varianta corectă. 

Pe data de 22.02.2019 s-a făcut o vizită la atelierele de țesut covoare, ele fiind renumite, întrucât sunt cusute manual. Elevii au fost deprinși să lucreze la coaserea covoarelor de persoanele care se ocupă numai de acest meșteșug. Ei au văzut cum sunt rostuite culorile materialelor, cum anume se introduc firele, se răsucesc și apoi se taie, la bază. Au fost fascinați de o lume total necunoscută lor până atunci. După aceea a fost ședință cu toți profesorii participanți, unde s-au evaluat activitățile desfășurate în acea săptămână și s-au completat chestionare de feedback. Copiii, la rândul lor, au completat și ei chestionare, în care au avut de subliniat ce au în comun cu ceilalți, dar și prin ce anume se deosebesc. Apoi ei au terminat de efectuat dansul turcesc, pe care l-au învățat acolo. Ulterior, seara, a fost o scurtă petrecere, la care au fost invitate și familiile gazdă, unde au fost degustate produse tradiționale din toate țările participante, s-au ascultat cântece tradiționale, pe care copiii au dansat, învățând unii de la alții, contopindu-se în ritm turcesc, învârtindu-se într-o sîrbă românească, mișcându-se grațios în ritm grecesc sau lituanian. În acest caleidoscop de activități, am avut parte și de o surpriză, întâlnirea cu inspectorul școlar din Ușak, cu care am discutat variate aspecte ale învățământului și educației existente în țările participante la proiect.

Pe data de 23.02.2019, cadrele didactice au plecat de la hotel la școală, unde au preluat, de la familiile gazdă, elevii și s-au întreptat spre România.

Acest tip de proiect este o oportunitate care ajută toți participanții să scape de prejudecăţi, să accentueze importanța toleranței, să devină conștienți de necesitatea cooperării transnaționale. Mobilitatea și cooperarea internațională  dau șansa de a duce la îndeplinire obiectivele proiectului și permit elevilor participanți să dobândească o trăsătură comună în plan personal, local și internațional. Proiectul dezvoltă abilități de limbă, tehnologie și  oferă șansa de învățare reciprocă și de îmbinare a teoriei cu practica. Participanții  devin mai deschiși și toleranți față de alte naționalități și culturi.

Doresc să mulțumesc, pe această cale, colegilor mei însoțitori de la Școala Gimnazială I.G. Duca, București, (prof. Tăujan Maria Magdalena Adina, directorul adjunct al școlii noastre, prof. Rustem Evelina și prof. înv. primar Mihăilă Daniela) pentru toate eforturile depuse pentru ca activitățile să iasă bine pretutindeni, pentru sprijinul în vederea imortalizării anumitor momente importante, prin fotografii sau filmulețe, pentru participarea, cu tot sufletul, la această mobilitate, lucru pe care l-au resimțit și copiii români acolo.

Totul a decurs precum un basm, o Șeherezadă ce istorisește despre datini și tradiții, care ne unește într-o poveste captivantă de care, cu siguranță, ne vom aminti mereu cu plăcere. Mulțumesc, Erasmus, felicitări coordonatorului din Turcia, Ali a muncit teribil de mult pentru ca noi să putem trăi acest mit! Iată că el a putut crea o lume în care noi, chiar dacă veneam din alte colțuri de lume, ne-am simțit, cu siguranță, acasă, ca într-o mare familie, uniți prin tradiții și colaborare permanentă. Exact așa arată o mobilitate reușită, lucru pe care îl vom demonstra atunci când cu toții ne vom reuni în România. Va fi curând și deja am demarat activitățile de pregătire. Până atunci însă ne așteaptă Lituania cea rece, dar apoteotică. Ne vom lua săniuța, chiar dacă va fi luna mai, și vom desfășura activitățile de acolo. Succes tuturor!

Mihaela Mădălina Mănescu