Socialize

Facebook
Home » Examene » Bacalaureat » Simularea Bacalaureatului! Iar?

Simularea Bacalaureatului! Iar?

 Simularea Bacalaureatului 2017 a devenit, prin forţa obişnuinţei, un exerciţiu recurent, la care apelăm când suntem în criză de soluţii. Logica este simplă: să mai verificăm o dată nivelul de pregătire al elevilor, poate îi motivăm cumva pe aceşti adolescenţi imprevizibili şi relaxaţi, care nu par neliniştiţi la gândul că este foarte aproape momentul scadenţei.

După simularea în sistem naţional, coordonată de Ministerul Educaţiei, a venit rândul celei iniţiate la nivel judeţean, cu focalizarea pe acele licee „sensibile“, unde rezultatele primei runde n-au fost cele mai bune. În fapt, fiecare unitate are latitudinea să decidă o nouă evaluare de etapă, oricât de des este omeneşte posibil, pentru ca absolvenţii claselor a XII-a să atingă ceea ce în limbaj fotbalistic se numeşte vârful de formă. Aici este vorba, bineînţeles, de formă intelectuală.

Luna mai a fost consacrată, aşadar, celei de a doua simulări, exclusiv pentru elevii claselor terminale, respectându-se şi acum toate procedurile standard: supraveghere umană şi video, secretizarea tezelor, amestecarea acestora şi împărţirea pe specialităţi şi pe membrii fiecărei catedre în parte. Un fapt pozitiv: s-a permis corectorilor de limba şi literatura română să marcheze cu roşu pe lucrări toate tipurile de greşeli: lexicale, morfologice, sintactice, stilistice, de ortografie şi punctuaţie, de logică şi de argumentaţie. Sigur că există şi erori mai subtile, de fond, ce nu pot fi semnalate grafic; eventual, corectorul poate menţiona în final ceea ce lipseşte, ceea ce a fost eludat din necunoaştere ori din lipsă de concentrare.

Am citit atent 48 de teze, o cifră relativ mică, insuficientă pentru a trage concluzii definitive, suficientă totuşi pentru a înţelege dinamica pregăritii elevilor pe potoul bacalaureatului. Prestaţia liceenilor de la un colegiu economic vasluian lasă să se întrevadă tâlcul străveziu sugerat de titlul acestui articol: Simulare! Iar? Ei s-au supus, de voie-de nevoie, acestei noi probe de evaluare, fiind cu gândurile probabil în altă parte: la examenul de atestare, la toaletele pentru banchete, la defilarea pe străzile municipiului, în vestimentaţia specifică absolvenţilor şi, desigur, la cursul festiv, toate presupunând griji, planificări, cheltuieli, rezervări de locuri la hoteluri şi restaurante de pe Valea Prahovei etc.

La S1, textul de referinţă a fost cunoscuta poemă nichitastănesciană Îmbrăţişarea din lirica erotică a „Îngerului blond“, remarcabilă prin esenţializarea discursului şi intensitatea trăirii lor afective: „Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,/ unul spre celălalt, şi-atât de iute,/ că timpul se turti-ntre piepturile noastre,/ şi ora lovită, se sparse-n minute…“/ (…) „Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş vrea“. Elevii sunt familiarizaţi întrucâtva cu imaginarul poetic al „şaizecistului“ Nichita, dar întâmpină dificultăţi când trebuie să scrie un eseu închegat expresiv, coerent, pornind de la o poezie scurtă, de numai trei strofe. S-au descurcat binişor spre acceptabil având în faţă nouă cerinţe precise. Li s-au cerut două sinonime pentru indiferenţi şi se sparse (copacii „indiferenţi şi goi“, respectiv timpul „se sparse-n minute“). Nichita este mai întotdeauna şocant, paradoxal şi „eretic“ în raport cu rigorile tradiţionale ale poeziei, pe care le încalcă nonşalant, aproape sfidător. În consecinţă, sinonimele nu pot fi decât aproximative. Baremul recomanda pentru indiferenţinepăsători, impasibili, iar pentru se sparsese împărţi, se diviză. În primul caz, soluţiile au fost cel mai adesea corecte; în cel de-al doilea, elevii s-au desfăşurat lexical fără reţineri, propunând variante precum: se descompuse, se despărţise, se risipise, se scurse, se transformase, se desfăcu, se stricase, se ciocni (sic!), se distruse, se pocni (sic!), se rupse, se destrămase, se fărâmase, oscilând eronat între perfectul simplu şi mai mult ca perfectul. Se sparse este la perfectul simplu, iar elevii erau obligaţi să construiască acelaşi timp verbal al sinonimelor propuse. Accesibile, în general, celelalte opt cerinţe n-au creat dificultăţi speciale pentru elevi, singura mai spinoasă fiind aceea în care li se cerea să precizeze rolul verbelor la condiţional-optativ (aspiraţia celui îndrăgostit de a permanentiza clipa de iubire, de a nu pierde fiinţa iubită). S2 propunea o temă perfect abordabilă: un text de tip argumentativ despre modul în care respectul influenţează relaţiile interumane. Personal, aş fi schimbat enunţul, admiţând ideea că respectul trebuie să fie intrinsec relaţiilor interumane şi nu doar un factor de influenţă. Este curios că elevii, într-o majoritate semnificativă, au stăruit fie asupra relaţiilor strict familiale, fie asupra acelora din cuplurile adolescentine, iar pledoaria pentru respect a devenit aproape un clişeu. Au uitat aproape în totalitate de respectul ce se cuvine să existe în şcoală (profesor-elevi, elevi-elevi), pe stradă, în sălile de spectacole, în alte circumstanţe formale şi informale, probabil păţiţi, având experienţă directă, unii adolescenţi condamnau legitim violenţa în familie ori în cuplurile incipiente. Nu mai vorbeau despre respect, comunicare, demnitate, ci mai ales despre efectele deteriorării relaţiilor interumane, deplasând accesul spre cea mai nefericită latură. Câţiva elevi n-au reuşit să atingă „norma“ de 150 de cuvinte (sărăcia vocabularului, lipsa de experienţă în ale scrisului i-au adus aici), iar alţi câţiva n-au mai catadicsit să atace acest subiect.

S3 le cerea să prezinte tema şi viziunea despre lume într-un text dramatic studiat (în 600-900 de cuvinte). A fost pentru mulţi piatra de încercare. 15 elevi din 48 n-au atacat acest subiect, semn că pregătirea lor literară este precară. Cel mai amuzant şi discutabil „răspuns“ aparţine unui elev năstruşnic, decis să taie „nodul gordian“. El sfătuieşte corectorii astfel: „Reveniţi într-o săptămână, când termin de studiat drama Iona de Marin Sorescu“. Justificarea este puerilă, întrucât elevul putea alege între O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Meşterul Manole de Lucian Blaga, Chiriţa în provinţie de V. Alecsandri şi, eventual, Iona de Marin Sorescu. Mica lui stratagemă cu rol de punere la punct a eşuat. Eseurile s-au fixat pe o acoladă valorică largă, de la penibil şi facil până la bine şi foarte bine. Opţiunile elevilor au pendulat între comedia caragialiană de moravuri şi parabola ontologică soresciană. Eseurile nu dezvăluie pregnant viziunea despre lume, ci stăruie asupra elementelor îndeobşte familiare elevilor: semnificaţia titlului, intriga, fixarea câtorva trăsături caracteristice ale personajelor, formele de comic (la Caragiale), respectiv, mitul biblic, similitudini între mitul biblic şi tragedia lui Sorescu, semnificaţia finalului („Răzbim noi cumva la lumină!“). Lipsesc din comentarii referirile la demagogia, fariseismul, machiaverlâcurile din preajma alegerilor, adulterul lui Zoe, viclenia lui Dandanache, prostia şi necinstea lui Pristanda (Caragiale), respectiv, întemeietorii teatrului absurdului (Eugen Ionescu, Samuel Beckett), solilocviul, condiţia tragică a omului modern, miturile esenţiale (animalul fabulos, labirintul), jertfa sacrificială, solitudinea ş.a.

Realitatea docimologică se înscrie ferm în zona mediocrităţii: 18 elevi cu note între 1,00 şi 4,99; 19 elevi cu note între 5,00 şi 6,99; 11 elevi cu note între 7,00 şi 8,99.

Speranţa adolescenţilor cărora le-au cerut opinia despre simulare rămâne intactă: ei nădăjduiesc să obţină note mai bune la examenul real.

Din orice simulare se pot extrage unele învăţăminte: aflăm în timp optim care sunt punctele tari şi punctele slabe ale candidaţilor la bacalaureat; elevii înşişi şi profesorii lor pot lua măsurile remediale necesare; cum subiectele respectă în linii generale configuraţia celor de la examen, simularea ajută la familiarizarea elevilor cu tipul de cerinţe uzuale, ceea ce le conferă mai multă siguranţă în abordare; sistemul de punctaj îi ajută indirect să înţeleagă adevărul simplu că toate cele trei subiecte trebuie tratate cât mai bine; a eluda un subiect este foarte riscant şi periclitează serios reuşita finală.

 Teodor Pracsiu