Socialize

Facebook
Home » Examene » Evaluare Nationala » Simulări și evaluări cu chip de examen

Simulări și evaluări cu chip de examen

SimulariAu trecut simulările pentru absolvenții claselor a VIII-a și cele în vederea bacalaureatului, vor veni cât de curând evaluările naționale la finalul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a. Se adaugă testările localizate la nivel de școli, acolo unde profesorii găsesc bine-venită încă o verificare, mai sunt și testările individuale, pe cont propriu, la meditații. Toate își au rostul lor, sunt necesare, nu au cum să fie nici prea multe, nici lipsite de relevanță. Exagerată și situată la distanță față de scopul în care au fost instituite poate să fie tratarea lor drept examene. Ele rămân totuși la stadiul unor testări ale nivelului de pregătire, ale stării la un moment dat. Cu grijă, cu seriozitate, cu atenție sigur că trebuie să fie tratate, nu însă și cu frica de rezultat, văzut ca scop în sine pentru momentul actual.

Referitor la pregătirea elevilor aflați acum în clasa a VIII-a, spus ca la carte – și pe drept cuvânt! –, „scopul principal al acestor simulări îl constituie familiarizarea elevilor cu rigorile evaluării naționale, în vederea optimizării rezultatelor obținute de către elevii din învățământul preuniversitar la finalul studiilor gimnaziale”, pe marginea lor urmând să aibă loc discuții cu cei care le-au susținut, cu părinții, cu profesorii claselor. Așa ar fi normal să se întâmple, cu profit în perspectiva evaluărilor reale, de la începutul verii. Semnele abordării precipitate sunt că impropriul numit examen (unii îi zic și „de capacitate”, cu un termen scos din uz) parcă ar fi la zi, nu la vară. În momentele pregătitoare ale simulărilor, s-a vorbit, s-a lucrat mai ales după vechiul obicei care domină de zeci de ani școala noastră, acela de a face în așa fel încât „să iasă bine”, prin bine înțelegând rezultate pe măsură – notele atotstăpânitoare! Departe de ideea cum că „nota nu contează”, este de observat în mod obiectiv că până la nota care, într-adevăr, contează mai sunt câteva luni, dorite a fi ale acumulării, inclusiv în ceea ce privește mintea de pe urmă. Or, în afară de a se înteți parcurgerea materiei și de a urmări cu insistență cvasiexclusivă ce s-a scos și ce s-a băgat în programa de învățat în vederea evaluării naționale, parcă tare puțin s-a insistat pe ceea ce înseamnă abordare, strategie, planificare și altele pe care le presupune un moment-cheie cum este evaluarea care încheie gimnaziul. Greu sesizabilă a fost corelarea pregătirii în vederea susținerii probelor ca atare ale evaluării cu orientarea școlară, căreia dintr-un fel de pudoare nu i se mai spune că este și „profesională”. Post-simulare, cel mai vizibil par să se manifeste „pescuitorii (și reproducătorii) de perle” din lucrările scrise.

Mult, chiar prea mult, a contat în faza actuală, a simulărilor, aspectul formal de examen. Ca urmare, a devenit notorie situația în care, din cauza ghețușului, niște elevi au întârziat peste ora de începere a uneia dintre probe. În fond, a intrat și asta în pregătire – a fost simulată rezolvarea unei situații accidentale. Tot ca o încercare de rezolvare a unei posibile situații este de luat și problema apărută la proba de limba maternă. Din relatări (cât or fi de exacte) aspectul rezultat este confuz, iar rezolvarea, discutabilă. Nu că ar fi catastrofic și fără soluție să fie retras „din mers” un subiect. Vorba e că, din câte se spune, anunțarea retragerii a fost făcută prin sms (câte apeluri pe calea aceasta nu primește oricine, oricând și le ignoră, așa că de ce să fi sărit la unul venit tocmai acum?!), pe cineva apelul l-a prins pe drum spre clasă, cu subiectele, undeva candidații primiseră deja subiectele, însă abia începuseră să citească cerințele (de unde se știe, citeau cu voce tare, în cor?!). Și situația aceasta și-a găsit rostul ei în simulare, la urma-urmei fiind bună ca învățătură de „cum se face în caz de”.

Tot cu un anumit rost de verificare, dar într-o perspectivă mai largă, sunt și evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a. Sub niciun motiv acestea nu sunt examene. S-a spus asta de la început, scrie și în Ordinul ministerial nr. 5123, din 15.12.2014, privind aprobarea Metodologiei de organizare și desfășurare a evaluă­rilor naționale la finalul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a în anul școlar 2014-2015 și pentru aprobarea Calendarului de administrare a acestora: „Rezultatele individuale obținute la EN-2015 nu se afișează/nu se comunică public și nu se înregistrează în catalogul clasei”, fiind folosite pentru informare, analiză, planuri individualizate etc. Cu toate acestea, spaima notei dă târcoale, chiar este indusă. Pe o astfel de bază, industria modelelor de subiecte livrate contracost proliferează, inclusiv prin exprimări insistente, transpuse din aprecierile referitoare la rezultatele de la evaluarea națională de după opt clase și de la bacalaureat. Or, rezultatele evaluărilor de la finele claselor a II-a, a IV-a, a VI-a nu au cum să fie cunoscute și caracterizate public, pentru că, potrivit metodologiei, „accesul la documente și la informațiile transmise se limitează la corpul profesoral implicat în procesul educativ, la elev și la familia acestuia”.

Numite evaluări „la finalul claselor…”, acestea încep să se desfășoare, de fapt, când semestrul al doilea mai are o lună bună de parcurs. E încă o confirmare că sfârșitul anului școlar este perceput mai devreme decât prevede structura lui scrisă. Și atunci, nu ar putea fi luat în calcul încă un motiv de reconsiderare a structurii anului școlar, cu trei trimestre, cu doar două vacanțe peste an, cu încheierea activității clasice de școală fix în ultima zi a lunii mai și cu folosirea timpului începând de la 1 iunie pentru evaluări, pentru încheierea situației școlare etc.?

Florin ANTONESCU

Așteptăm la redacție materiale (educație, didactică, pedagogie, reformă, cultură, societate, opinii etc.) pentru a le publica în revista tipărită și pe site-ul revistei „Tribuna învățământului”.
Email: tribuna@megapress.ro