Socialize

Facebook
Home » Noutati » SIVECO – partener tradițional al Ministerului Educației în vizorul justiției pentru evaziune fiscală. De la evaziune fiscală la manuale digitale

SIVECO – partener tradițional al Ministerului Educației în vizorul justiției pentru evaziune fiscală. De la evaziune fiscală la manuale digitale

siveco

siveco

Un scandal de proporții zguduie din temelii învățământul românesc. Ca și când scandalul licitației de manuale 2014 – în plină desfășurare – nu ar fi fost de ajuns, unul nou, de anvergură națională și internațională, explodează într-o lume aflată oricum pe un butoi cu pulbere: SIVECO România este acuzată de evaziune fiscală, iar Irina Socol (administrator), reținută de autorități pentru 30 de zile. Dimensiunea ilegalităților, conform acuzațiilor, este uriașă și parcurge încâlcite inginerii administrative și financiare. Pentru învățământul românesc, faptele prezintă o gravitate excepțională, de vreme ce compania SIVECO este partenerul tradițional al Ministerului Educației în domeniul informatizării și câștigătorul licitației viciate pentru manuale digitale la clasele I și a II-a.

SIVECO – monopol al IT-ului românesc

Dacă n-ar fi vorba despre SIVECO, ar fi o știre banală dintr-o lume în care corupția, șpaga, înșelarea statului și a cetățeanului, furtul, tâlhăria, minciuna și toate ilegalitățile inimaginabile fac parte din realitatea cotidiană. Dar este vorba despre SIVECO, adică despre partenerul tra­dițional al Ministerului Educației (indiferent de numele purtate de acesta în istoria recentă) de-a lungul ultimelor două decenii.

SIVECO este firma care s-a ocupat de informatizarea învățământului, care a realizat platforma digitală a Ministerului Educației, portalul SEI, programe, proiecte și toate opera­țiunile importante de digitalizare a școlii ro­mânești. Trecând dincolo de granițele sistemului de învățământ, SIVECO a cooperat cu majoritatea guvernelor și ministerelor, asigurând informa­tizarea și digitalizarea celor mai importante zone de activitate. Mai mult decât atât, prin activitățile prestate, compania respectivă a trecut și dincolo de frontierele României. Această activitate intensă și de anvergură națională s-a bazat pe contracte cu statul, în valoare de sute de milioane de dolari și de euro. Înființată la începutul anilor ’90, de către Irina Socol (PDG al Companiei), SIVECO România este cel mai mare producător de soft din țară, cu o cifră de afaceri de 65 de milioane de euro în anul 2013.

 

Un eșafodaj de zeci de milioane de euro

Toate acestea, acest eșafodaj uriaș de valută forte, au făcut din SIVECO autoritatea IT-ului românesc, câștigătoarea celor mai importante contracte și proiecte în acest domeniu de importanță strategică pentru orice stat din lume.

Firma SIVECO a repurtat recent un succes răsunător – care se adaugă șirului ei de succese: a fost declarată câștigătoare `n cadrul licitației 2014 la capitolul manuale digitale. Altfel spus, misiunea de a revo­luționa învățământul românesc prin digitali­zarea învățării a revenit firmei SIVECO. Re­zultatele acestei licitații nu au făcut, de altfel, decât să confirme istoria acestei firme – partenerul Ministerului în procesul de infor­matizare a școlilor.

 

Evaziune fiscală în valoare de peste 10 milioane de euro

Pe acest fond, săptămâna trecută, o veste a căzut ca un trăsnet: Irina Socol, președintele fondator al SIVECO și acționarul principal, a fost reținută pentru 30 de zile, acuzată de evaziune fiscală în valoare de peste 10 milioane de euro. Procurorii Parchetului acuză compania SIVECO că ar fi implicată într-o rețea de evazioniști, cu firme-fantomă. Între acestea se numără firme din Sintești, ale unor țigani a căror ocupație tradițională este traficul cu fier vechi. Potrivit unor surse judiciare, „rromii din Ilfov ar fi furnizat, conform unor contracte, servicii informatice firmei din Capitală. După ce SIVECO achita pentru programele IT respective, reprezentanții firmelor-fantomă retră­geau banii de la sucursalele bancare și îi duceau, în sacoșe, la SIVECO. Umblau cu miliardele în plase, de parcă ar fi avut niște cumpărături. Nu se gândeau că pot fi jefuiți, așa cum s-a mai întâmplat cu rromii din Sintești, care au fost jefuiți la drumul mare după ce scoteau sume mari de la bancă”.

 

Un circuit infracțional de peste 50 de firme

Mai-marii SIVECO România, spun anchetatorii, ar fi construit „un circuit infracțional” alcătuit din aproximativ 50 de societăți comerciale, prin care s-ar fi realizat tranzacții fictive, între anii 2009 și 2013, în valoare de circa 10 milioane de euro.

Ancheta a scos la iveală o laborioasă inginerie financiară, prin care achiziții fictive de servicii in­for­matice au fost înregistrate în actele compa­niei. Serviciile se refereau la realizarea unor programe informatice care nu au fost niciodată puse în aplicare. Această inginerie a creat un prejudiciu uriaș bugetului de stat.

Tot surse judiciare spun că, încă din 2009, compania ar fi făcut afaceri cu firme-fantomă înființate pe numele a diverși indivizi. Concret, compania achiziționa de la aceste firme-fantomă servicii informatice contra a sute de mii sau chiar milioane de euro, totul pentru ca SIVECO România să nu aibă, la sfârșit de an, niciun fel de profit pe hârtie, pentru a nu plăti statului niciun fel de taxe. Totuși, pentru a se asigura că nu iese în pierdere și că nu va rămâne fără banii pe care îi dădea firmelor-fantomă pentru achiziționarea de softuri (vorbim despre cel mai mare producător de softuri din țară), se înțelegeau cu patronii acelor firme existente doar pe hârtie ca, după ce scoteau banii din bancă și își opreau un comision, să returneze grosul către SIVECO.

Incredibil! Este greu de imaginat că cea mai mare firmă de soft din România, autorul informatizării domeniilor strategice ale statului, partenerul tradițional al Ministerului Educației, s-a putut preta la asemenea ilegalități. Asta ne arată nivelul de țară al României, cota mizeriei care sufocă statul român, punând în pericol însăși siguranța națională.

 

SIVECO – implicată în diverse scandaluri de-a lungul timpului

Acest scandal nu este singurul legat de numele companiei SIVECO. La începutul anilor 2000, învățământul românesc a fost zguduit de scandalul informatizării sistemului educațional, proces în valoare de zeci de milioane de euro, încredințat tot firmei în cauză. Au urmat alte și alte scandaluri în raporturile dintre SIVECO și statul român, care au concentrat atenția mass-mediei. În spectaculoasa ei istorie, în portofoliul SIVECO au intrat mari proiecte de informatizare ale instituțiilor statului, atribuite cu licitație sau fără. Între acestea intră: Sistemul Educațional Informatizat pentru Ministerul Educației, informatizarea sistemului judiciar, informatizarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Agenției de Plăți în Agricultură, sistemul informatic integrat de prevenire a conflictelor de interese în achizițiile publice. Un semnal de alarmă ar fi trebuit să fie, la vremea respectivă, faptul că însăși Comisia Europeană a criticat Sistemul Educațional Informatizat pentru atribuirea lui fără licitație. Dar acest semnal nu a fost luat în seamă de nimeni. În luna iulie 2014, compania a fost implicată într-un scandal în care DNA cercetează o serie de oficiali guvernamentali pentru luare de mită în vederea închirierii, la prețuri foarte mari, de softuri Microsoft.

Toate acestea au generat o serie de întrebări grave la care cei în drept nu au putut (sau nu au vrut) să răspundă până în prezent. Este mai mult decât limpede că scandalul actual, sub genericul (trist și degradant) Parteneriatul SIVECO-SINTEȘTI, nu reprezintă decât vârful icebergului.

 

De la evaziune fiscală la manuale digitale

Firma-partener al țiganilor din Sintești, liderul național al digitalizării Educației

În lumina (murdară) a acestui uriaș scandal de corupție și evaziune fiscală, apar noi și noi întrebări legate de licitația manualelor 2014, care se adaugă acelora, foarte grave, formulate deja de majoritatea editurilor din România și transmise pe căi legale justiției, inclusiv Direcției Naționale Anticorupție. Această licitație a declarat câștigătoare două edituri și un singur producător de soft, SIVECO, dintr-o participare numeroasă, cu ofertanți legitimați prin competență, prestigiu și tradiție. Multă lume s-a întrebat și se întreabă încă cum au fost posibile asemenea rezultate și de ce, dintre toate firmele, a câștigat doar SIVECO. Argumentele care acuză ilegalitatea procedurii au fost traduse în justiție și au dus la suspendarea întregului proces de achiziție.

În mijlocul acestui scandal, este o ironie tragică faptul că unei firme acuzate de evaziune fiscală i se încre­dințează misiunea de importanță națională a digitalizării educației prin realizarea de manuale digitale pentru sute de mii de copii. Altfel spus, o firmă acuzată de corupție la nivel mare face educație la milioane de școlari de clasa I și a II-a!

Cum privește Ministerul Educației această situație aberantă, nedemnă de un stat membru al UE?

 

O situație fără precedent în istoria învățământului românesc: școala începe fără manuale

Începutul acestui an școlar se confruntă cu o premieră absolută în istoria educației românești: sute de mii de școlari de clasa I și a II-a încep școala fără manuale pe bănci. Este o premieră tristă, care acuză o foarte gravă criză administrativă.

Ministrul a promis manuale noi și, pe lângă acestea, și manuale digitale, dar nu s-a ținut de cuvânt. În repetate rânduri, ministrul Pricopie a declarat că prioritar pentru el este interesul elevilor, și nu interesul societăților comerciale care produc manuale, adică al editurilor. Ministrul a urmat linia trasată de premierul Ponta în lupta împotriva „baronilor manualelor”. În ciuda preocupării sale, afirmată `n repetate rânduri, pentru soarta elevilor, tocmai interesul acestora este acum sacrificat. Se întâmplă, iată, ca tocmai în mandatul său, animat de bune intenții, elevii să înceapă școala fără manuale.

Nu știm cine este de vină, deși faptele sunt mai mult decât grăitoare. Dacă ar exista responsabilitate și asumare a situației de fapt, cum există în țările Europei civilizate, lucrurile nu ar trebui să se oprească aici. Știm însă cu certitudine că, în fața acestei situații aberante și revoltătoare, nu sunt de vină milioanele de școlari, care au dreptul la manuale de calitate și la un învățământ european.

Oana PANAIT