Socialize

Facebook
Home » Editorial » Invitatul Tribunei » Starea Educației, atac la siguranța națională a României

Starea Educației, atac la siguranța națională a României

Dr. ing. mat. Marian STAŞ, MPA

Dr. ing. mat. Marian STAŞ, MPA

Schimbarea paradigmei Educaţiei, necesitate critică pentru România.Forumul Civic Educaţional, arena democratică a Conversaţiei publice despre Educaţie

 Când, trei ani la rând, peste jumătate din absolvenţii claselor a XII-a pică examenul naţional de bacalaureat, probând în fapt falimentul siste­mului public al Educaţiei, şi când, în clasa a VII-a, până să înceapă măcar rezolvarea problemei de Fizică, elevii întreabă senin „Doamnă, ce înseamnă jgheab? Dar muchii? Dar teşite?”, probând în fapt analfabetism lingvistic structural, şi când, în clasa a VI-a, elevii (şcoliţi de educatori şi profesori diferiţi) scriu negru pe alb că 40 x 90 = 36 şi 18000 x 20 = 3600, aplicând aberant simplifi­carea cu 10, ca şi când ar împărţi numerele, în loc să le înmulţească, probând în fapt analfabetism matematic structural, şi când, ani la rând, România ocupă constant locuri în ultima treime din lume la testările internaţionale consacrate PISA/TIMMS/PIRLS, ori ultimul loc în Europa la clasificarea ELLI (European Lifelong Learning Index), probând în fapt inadecvarea structurală a sistemului public al Educaţiei la provocările lumii în care trăim acum şi în care vom trăi de-acum înainte, şi, în fine, când, într-un plan mai larg, Comisia Europeană caracterizează Acordul de Parteneriat pentru utilizarea fondurilor comu­nitare în perioada 2014-2020 transmis de Guvernul României ca fiind „lipsit de viziune strategică” („Global, documentul demonstrează insuficientă orientare spre rezultat. Rezultatele propuse sunt descrise într-o manieră prea vagă, nu sunt suficient de concrete şi ar trebui reconsiderate, împreună cu obiectivele propuse. Realizările aşteptate trebuie să fie mai concrete, stabilind legături mai bune între zonele de finanţare identificate şi rezultatele aşteptate” – feedbackul oficial la documentul guvernamental remis pentru a primi „decât” 39 miliarde de euro de la Europa, din care o bună parte pentru un alt fel de şcoală; http://www.romaniacurata.ro/viitorul-nu-suna-bine-despre-regionalizare-si-fonduri-europene-4357.htm), probând în fapt incompetenţă grosieră, structurală, când toate cele de mai sus sunt dovedite incontestabil de ani şi ani buni, dumneavoastră cum aţi caracteriza starea de fapt a Educaţiei şi raportarea în serie continuă fără excepţie deocamdată a decidenţilor politici la această stare de fapt?

Eu o caracterizez drept subminare directă a puterii statului român, în sensul propriu al art. 162 Cod penal („acţiune… de natură să slăbească puterea de stat” – cu excepţia modului de executare a acţiunii, care nu este „armat”, precum specifică articolul citat, ci cu mult mai insidios, mai perfid şi deci mai complicat de contracarat). Citiţi conţinutul întregului Titlu I al Părţii speciale a CP 2006 („Infracţiuni contra siguranţei statului”) în cheia posibilelor relaţii ale infracţiunilor menţionate cu cauzele profunde ale stării actuale a Educaţiei şi, poate, veţi vedea şcoala noastră de azi cu alţi ochi.

Vestea proastă însă este dată de următoarea ecuaţie letală pentru România: incompetenţă plus rea-credinţă egal inconştienţă strategică. Şi asta pentru că independenţă şi suveranitate naţională înseamnă putere reală, nu surogat mimat electoral, de ochii lumii. Or, incompetenţă plus rea-credinţă acum în Educaţie înseamnă, direct, subminare pe termen scurt, mediu şi lung a puterii statului român. Ce calitate umană şi profesională vor avea cei care peste zece-cincisprezece ani vor lucra în Apărare, Sănătate, Afaceri Externe, Administraţie Publică, Educaţie (EDUCAŢIE!…), fiind ei produsul unui sistem educaţional care azi dă societăţii peste 50% respinşi la examenul naţional de bacalaureat, iar o bună parte din rest are serioase probleme de analfabetism funcţional, aşa cum este documentată situaţia cu subiect şi predicat în toate rapoartele oficiale serioase despre sistemul educaţional al României?

Pentru mine, această stare de fapt, care dinamitează structural-degenerativ fibra statului român (cu bună-ştiinţă cinică? din prostie pură şi simplă? şi-şi?), este de neacceptat. Şi în acest punct, mesajul meu pentru nevoia transformării istorice de sistem a Educaţiei în România este cât se poate de puternic şi neechivoc.

Acesta este Proiectul Naţional al României, strategic necesar pentru noi, în deceniul 2014-2024!

Acum, România secolului XXI funcţionează împiedicat, cu un sistem public al Educaţiei de secol XX în cel mai bun caz – şi această stare de fapt are a fi pusă în bună ordine urgent. În plus, atacul ineptocraţiei la starea Educaţiei constituie o vulnerabilitate critică directă pentru siguranţa noastră naţională. Drept pentru care, acum, societatea românească în ansamblul său are a face un lucru şi numai unul în materia Educaţiei: trecerea şcolii ca sistem din secolul XX în secolul XXI.

Specific, schimbarea paradigmei Educaţiei în România are trei surse strategice de materializare:

1. VALORILE pe care şcoala ca sistem le cultivă copiilor noştri în secolul XXI: care sunt ele, de fapt, pentru următorii 15-25 de ani, spre deosebire de starea actuală, în care sistemul educaţional… nu cultivă nicio valoare în mod autentic?!…

2. Modelul de ARHITECTURĂ CURRICULARĂ de secol XXI, care operaţionalizează cultivarea valorilor pe care le dorim, ca societate, pentru copiii noştri: cum arată acest model, de fapt, pentru următorii 15-25 de ani, spre deosebire de cel actual, identic celui de acum 30-40 de ani?

3. Modelul de CARIERĂ DIDACTICĂ de secol XXI, modern, viabil şi funcţional pentru personalul didactic din preuniversitar: ce tip de carieră didactică au a parcurge dascălii în următorii 15-25 de ani, spre deosebire de cel actual, identic celui de acum 30-40 de ani?

Până când România nu dă răspunsuri operaţionale consistente, viabile strategic, celor trei teme de mai sus, orice altă intervenţie de sistem e formă fără fond (povestea cu OUG 117/2013, http://adevarul.ro/educatie/scoala/ce-modificari-suferit-legea­educatiei-nationale 1_52c59b41c7b855ff562a9b00/index.html, e doar o farsă tristă, de lamentabil prost-gust!…). Iar acest proces istoric este legic, imanent, implacabil – indiferent cât de mult timp diverse personaje vremelnice triste, de pseudo-anvergură autentică, ale căror nume nu doresc să le scriu aici, vor mai ţine aiurea piciorul pe frâna schimbării, în virtutea poziţiilor de autoritate formală pe care, încă, le deţin. Cu cât mai târziu ne vom apuca de treabă serios, cu atât mai rău va fi pentru noi, ca societate – pentru că vorbim de fibra însăşi a siguranţei naţionale a României!

În acest context, al unei realităţi educaţionale care şi-a atins de mult limitele bunei funcţionări, Forumul Civic Educațional (http://www.scribd.com/doc/200861374/Forumul-Civic-Educational-ed) este soluţia corectă la nevoia critică de reinterogare publică a paradigmei curente a Educaţiei în România, punând în prim-plan încurajarea cetăţeniei democratice, prin implicarea amplificată a profesioniştilor Educaţiei în politicile publice specifice şi în procesul de luare a deciziilor la nivel local, regional şi naţional despre viitorul şcolii ca sistem. Promotoarea naturală a acestei transformări istorice a paradigmei educaţionale din România este Alianţa Colegiilor Centenare (http://liceecentenare.ro/forum/view-topiclist/forum-8-colegii-licee-fondatoare.html).

Alianţa Colegiilor Centenare (A.C.C.) reprezintă vocea democratică a elitei învăţământului preuniversitar din România, reunind la nivel naţional, ca organizaţie neguvernamentală înfiinţată în anul 2010, colegiile naţionale cu cea mai bună reputaţie din ţară, lideri de opinie şi mesageri ai valorilor autentice în comunităţile de aparetenenţă, în marea lor majoritate municipii reşedinţe de judeţ. Colegiul Naţional Sf. Sava, din Bucureşti – cel mai bun liceu din România în ultimii cinci ani, conform statisticilor MEN –, este instituţie-fondatoare a Alianţei. În mod natural, Alianţa Colegiilor Centenare, ca organizaţie civică neguver­namentală, este poziţionată perfect în rol de navă-amiral a schimbării paradigmei comuniste a educaţiei în România, fiind entitatea cea mai îndreptăţită să promoveze valorile democratice ale unui nou model de şcoală, antrenând în acest proces elevii, profesorii, părinţii şi comunităţile de reşedinţă ale liceelor membre A.C.C. participante în proiect, în cadrul Forumului Civic Educațional.

Educaţia este, de departe, proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani. Miza istorică este succesul sau eşecul României, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent până în acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia critică de succes a noii Românii Europene. Timpul va proba.

ROMÂNIA PE BUNE ÎNCEPE CU ŞCOALA PE BUNE!

Dr. ing. mat. Marian STAŞ, MPA