Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Statul român trebuie să facă eforturi pentru ca acest minim 6% din PIB să fie alocat Educației”

„Statul român trebuie să facă eforturi pentru ca acest minim 6% din PIB să fie alocat Educației”

Interviu Tudor Spiridon

Prof. Tudor Spiridon

Interviu cu prof. Tudor Spiridon, secretar general al FSE Spiru Haret

Domnule profesor, suntem în plină vacanță de vară și, după încheierea examenelor naționale, pare să se fi așternut o binemeritată liniște peste educația românească. Este doar o iluzie, este liniștea dinaintea furtunii?
Noi sperăm să ne aștepte liniștea, sperăm ca oamenii să fie așezați pe posturi, iar copiii să aibă în fața lor profesorul care să le predea materia respectivă în anul școlar care urmează a se deschide. Deci, încă o dată, sperăm să fie liniște, dacă ne referim la liniștea necesară educației.

Domnule profesor, s-au încheiat concursurile pentru ocuparea posturilor didactice. Sunteți mulțumit de rezultate?
Având în vedere că la concursul acesta pentru ocuparea posturilor vacante media de promovare este una consistentă, destul de mare – șapte, noi credem că selecția se face riguros, ceea ce înseamnă că în sistem au intrat oameni mai bine pregătiți. Cu atât mai mult cu cât la definitivat, dar și la titularizare candidații a trebuit să susțină probe practice, iar la proba scrisă a trebuit să răspundă unor teste care țineau de metodică și de metodologie. Credem că prin aceasta se probează pregătirea profesională a celor care vor intra în sistem și vor preda copiilor în calitate de titulari. Încă o dată îmi exprim optimismul cu privire la selecția pe aceste două căi și cred că despre cei care intră în sistem prin aceste concursuri se poate spune că au valoare. Rămâne de verificat pe parcurs.

Așadar, Ministerul Educației a ridicat ștacheta pentru cei care vor să intre în sistem, dar acum oare nu ar trebui să facă ceva și cu salariile?
Salarizarea din educație este un punct distinct al activității sindicale și credem că la toamnă o să punem problema mai acut decât până acum, pentru că, într-adevăr, cei care intră cu șapte și cu opt în sistem credem că merită o salarizare mai bună. De asemenea, credem că merită o salarizare mai bună și cei care obțin rezultate bune la toate categoriile de evaluare a elevilor, și mă refer aici la evaluarea de la clasa a VIII-a și până la evaluarea de la olimpiadele internaționale. Credem cu tărie că acești oameni merită mai mult. Și vom pune problema în acest sens. Sperăm să determinăm factorul decizional să accepte ideea că educația merită mai mult și că fără educație nu putem vorbi de o societate sănătoasă. Și mai trebuie să înțeleagă factorul de conducere că, mai presus de toate, acești oameni merită mai mult pentru că așa spune o lege. Deci ținem cu tot dinadinsul să se respecte Legea Educației, să se aloce cele 6 procente din PIB către acest domeniu de importanță strategică pentru țară.

Pentru că tot am vorbit de începutul noului an școlar, spuneți-ne ce acțiuni preconizează Federația Sindicatelor din Educație Spiru Haret?
Deocamdată nu avem în calendar niște acțiuni de protest, însă rămâne ca prioritate salarizarea. Este, dacă vreți, prioritatea priorităților, cel puțin în accepțiunea noastră, și încă o dată îmi exprim speranța și optimismul că factorul decizional va lua în considerare cu toată seriozitatea acest aspect al activității din învățământ.

Domnule profesor, se vorbește din ce în ce mai mult despre sistemul de învățământ, ca și despre cel de sănătate, ca despre un sistem bolnav, la un pas de colaps. Ce măsuri ar trebui luate în regim de urgență pentru ca Educația, pentru că despre ea vorbim acum, să nu se prăbușească?
Prima măsură, urgența urgențelor, am spus și repet, este legată de finanțare, pentru rezolvarea problemei salarizării, rezolvarea problemei dotărilor, rezolvarea problemei investițiilor, rezolvarea problemei resursei umane, de asemenea. Și mă refer aici la faptul că foarte multe unități de învățământ nu au personal nedidactic care să susțină bunul mers al procesului educațional dintr-o unitate de învățământ. Școala nu poate funcționa fără această categorie de salariați, așa că vom susține și această cauză a deblocării posturilor. Repet, așadar, este nevoie de investiții, este nevoie de resursă umană de calitate.
Apoi este nevoie de înființarea unei rețele de școli profesionale bine dotate, bine așezate în teritoriu, astfel încât copiii să aibă acces facil la această rețea de școală profesională.
Federația noastră susține, de asemenea, reintroducerea concursurilor de admitere în licee și în facultăți. Credem că, cel puțin deocamdată, dacă aceste măsuri vor fi puse în aplicare, atunci, încetul cu încetul, sistemul de învățământ își va reveni și va începe să producă rezultatele pe care toată lumea le așteaptă.

Nu am vorbit aici despre România rurală, despre învățământul din această zonă a țării. Acolo ar fi nevoie de niște măsuri cu totul speciale, pentru că școala de la sat este altceva decât școala de la oraș.
Din păcate, așa este și acest lucru se constată și din studiul statisticilor examenului de bacalaureat și în continuare susținem că între școala de sat și cea de oraș este o discrepanță majoră. Credem deci că pentru această zonă Guvernul ar trebui să aibă în vedere mai multe lucruri. Aici, pe lângă dotări, pe lângă infrastructură, Executivul ar trebui să aibă în vedere programul „Școală după școală”, care ar trebui să se practice cu prioritate în zona rurală. Sperăm că această măsură va scoate copiii din activitățile cotidiene extrașcolare care îi aruncă în alte domenii de activitate decât cele educaționale. Mă refer la păscutul vacilor, mulsul oilor etc. Sunt acțiuni pe care eu le încadrez în zona de exploatare a copilului. Acest lucru trebuie să înceteze, iar programul „Școală după școală” trebuie să întoarcă copilul înapoi la școală și să-l mențină acolo.

Așa este, deoarece se știe, în zona rurală avem și cea mai ridicată rată de abandon școlar. Generalizarea acestui program este necesară și pentru zona rurală, dar și pentru zona urbană.
Am susținut și voi susține și de aici înainte introducerea la scară națională a acestui program. El este o necesitate a societății românești. Românul de rând nu-și mai poate respecta obligația de a-și supraveghea copilul permanent, așa cum spune codul familiei. În aceste condiții, această obligație trebuie preluată de școală, prin acest program.
Spuneam că familia românului nu se mai poate achita de această obligație pentru că unii sunt la muncă, alții în căutarea unui loc de muncă și, oricum ar fi, starea lui materială este una precară, perpetuu precară.

Ne întoarcem la o problemă dureroasă. Acest program ar trebui susținut financiar. Sindicatele din educație au pus această problemă celor de la conducerea ministerului? Este ministerul pregătit să susțină financiar generalizarea unui astfel de proiect?
Nu știu dacă este, dar în Tribuna Învățământului am avut mai multe ocazii de a scrie despre programul acesta și nu știu dacă factorul de decizie a citit ceva. Oricum însă, vom pune și această problemă la modul cel mai serios cu putință în toamna acestui an.

O ultimă întrebare: Sperați că în viitorul apropiat învățământul va beneficia de un buget de 6% din PIB?
Legea Educației nu spune 6% din PIB, ci minim 6% din PIB, așa că ne putem aștepta și la 7%, și la 8% bani alocați Educației. Vorbind serios, statul român trebuie să facă eforturi pentru ca acest minim 6% din PIB să fie alocat educației. Am văzut de curând niște manifestații ale unor studenți care purtau pancarte pe care scria „6% este al nostru, și nu al vostru!”, adică al elevilor și studenților, nu al politicienilor.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU