Socialize

Facebook
Home » Didactica » Paideia » Statutul pedagogic al educației intelectuale

Statutul pedagogic al educației intelectuale

Educația intelectuală reprezintă dimensiunea cognitivă a activității de formare-dezvoltare a personalității umane, proiectată și realizată îndeosebi la nivelul sistemului și al procesului de învățământ, pe baza valorilor adevărului științific. Constituie conținutul general al educației cel mai solicitat, chiar suprasolicitat în cadrul activităților de instruire școlară. De aici și tendința greșită, întreținută și în literatura pedagogică, de a pune semnul egalității între educația intelectuală și instruire. Dar și clișeul fixat, de asemenea, chiar în manuale, tratate și dicționare de specialitate, care menține educația intelectuală pe primul loc la nivelul conținuturilor sau al dimensiunilor generale ale educației. Această situație este nejustificată istoric și axiomatic: a) istoric, pentru că prima dimensiune a educației, exprimată la nivelul unei conștiințe pedagogice elementare, a fost cea a educației morale, cu conținut specific educației moral-religioase; b) axiomatic, pentru că educația morală constituie dimensiunea cea mai extinsă și mai profundă a educației, care, în perspectivă filozofică, dar și ideologică, simbolică, dar și programatică, „reprezintă educația însăși” (O. Reboul).

Statutul special al educației intelectuale, situat încă într-o zonă de prejudecăți și de confuzii pedagogice, solicită clarificări teoretice și practice explicite, necesare pentru valorificarea corectă a resurselor sale cognitive excepționale în contextul proiectării programelor și al manualelor școlare, al fiecărei activități de instruire (lecții etc.). Ne vom referi doar la două probleme: 1) denumirea conceptului; 2) analiza sa în contextul mesajului pedagogic/didactic.

1) O primă problemă o constituie chiar denumirea corectă a domeniului pedagogic reprezentat de „educația intelectuală” în calitate de „latură” sau dimensiune generală a educației sau de conținut general al educației.

Formula consacrată este cea de educație intelectuală. Dar această formulă poate fi justificată pedagogic dacă avem în vedere calitatea sa de dimensiune generală a educației sau de conținut general al educației?… Ea nu are relevanță pedagogică la nivelul vârstelor psihologice timpurii (antepreșcolară, preșcolară, chiar a școlarului mic), centrate, în mod obiectiv, pe educație senzorială (bazată pe procesele psihice de cunoaștere senzorială, empirică), nu pe educație intelectuală (care solicită prioritar procesele psihice de cunoaștere logică, rațională, intelectuală)… Din această perspectivă putem avansa ipoteza unei noi denumiri generice – educația cognitivă, care include educația senzorială, educația intelectuală și simultan(?…)/ulterior educația științifică.

O astfel de abordare presupune înțelegerea: a) educației senzoriale ca premisă naturală (psihologică) a educației intelectuale; b) interdependenței necesare între educația cognitivă senzorială – educația cognitivă intelectuală, validată pedagogic la nivel normativ (vezi principiul didactic al interdependenței dintre cunoașterea intuitivă/senzorială și cunoașterea logică/rațională/intelectuală, care trebuie respectat în contextul oricărei activități de instruire); c) contribuției specifice, graduale, adusă de educația cog­nitivă senzorială, apoi de educația cognitivă intelectuală, la realizarea educației științifice.

O altă formulă, propusă în literatura de specialitate, este cea de educație științifică. Ea pleacă de la tendința definirii conceptului de educație intelectuală ca „educație prin știință și pentru știință”. Are de rezolvat însă o problemă internă, întreținută chiar de unele dicționare de pedagogie, care reduc educația științifică doar la educația prin științele exacte. Definirea educației intelectuale, ca educație științifică, trebuie să vizeze formarea-dezvoltarea personalității prin valorile adevărului științific, confirmate istoric și axiomatic, în sens general și specific, în științele matematice și informatice, în științele naturii, în științele socioumane.

2) A două problemă de clarificat este cea a raportării corecte a educației intelectuale la structura de funcționare a oricărui mesaj pedagogic/didactic, bazată pe corelația informare – formare. Un subiect pentru viitorul număr al Tribunei Învățământului.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA