Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Didactica » Strategii didactice în educaţia copiilor cu dificultăţi de învăţare

Strategii didactice în educaţia copiilor cu dificultăţi de învăţare

Toţi elevii au nevoie să experimenteze succesul pentru a putea învăţa în mod activ. Metodele de predare trebuie să se adreseze direct dificultăţilor elevilor, dar şi să le permită acestora să facă progrese, pe care să le poată observa şi de care să fie mândri. O sarcină îndeplinită cu succes încurajează şi motivează elevul să continue şi să încerce să rezolve o alta. Învăţătorul va fi permanent preocupat de cunoașterea copiilor, a particularităților lor și a diferențelor dintre ei, de individualizarea învățării, de folosirea strategiilor flexibile și deschise, amenajarea corespunzătoare a me­diului educațional (ambientului) în așa fel încât el să devină factor de intervenție în învățare și remedierea problemelor de învățare, de valorizarea relațiilor sociale de la nivelul clasei și al școlii în favoarea procesului de învățare și promovarea învățării prin cooperare și a parteneriatului educațional. Principala cerință față de învățare este individualizarea metodelor folosite pentru copiii cu dificultăți de învățare. În esenţa lor, strategiile educaţiei integrate sunt: strategii de microgrup; activ‑participative; coo­perative; colaborative; parteneriale; impli­cante; organizative; socializante.

Aplicarea strategiilor didactice în cazul elevei D.S.

Eleva D.S., în vârstă de 8 ani, a fost înscrisă în clasa a II‑a Step by step, Şcoala Mihai Viteazul, Brăila. Eleva suferă de astm bronşic şi are dificultate de învăţare (dislalie severă, disgrafie, discalculie). Ca şi în cazul multor copii, dificultăţile de învăţare au devenit evidente în momentul în care aceasta a ajuns la şcoală şi a eşuat în achiziţionarea unor conţinuturi academice. Aceste dificultăţi desemnează un comportament inadecvat, ineficient, inoperant, cu randament scăzut. Eleva prezenta în clasa I întârzieri semnificative faţă de nivelul obişnuit al achiziţiilor şcolare, în raport cu programa şi cu cadrul de referinţă constituit de majoritatea colegilor. În urma testării de către psihologul şcolar a fost stabilit un IQ de 80 unităţi.

Am observat în urma testărilor iniţiale şi a lucrului efectiv din timpul activităţilor şcolare că avea mari dificultăţi în pronunţie (pronunţă greu consoanele făcând confuzie ţ, j, s, z –pronunţă ş, iar grupurile de litere ce, ci, ge, gi sunt pronunţate doar şe, şi. Comunicarea cu colegii, cu cadrele didactice era destul de precară, era o fire retrasă la activităţi, dar foarte expansivă în pauze, preferând compania băieţilor şi jocurile acestora. Manifesta o discrepanţă semnificativă între vorbit şi scris. Se confrunta cu probleme persistente de ortografie, chiar şi pentru cuvinte „uşoare“ sau comune, avea un scris dezordonat, făcea multe confuzii între litere şi silabe, din cauza pronunţiei defectuoase. Făcea deseori confuzii între stânga şi dreapta, se orienta greu în pagină şi în caiet (scria unde se deschidea caietul), avea mari probleme la transcriere şi nu scria deloc după dictare (totul era o înşiruire de litere pe tot rândul). Nu reuşea să se exprime în propoziţii, nu era conştientă de greşelile proprii, propoziţiile scrise erau lipsite de punctuaţie sau cu punctuaţie incorectă. Citirea era foarte greoaie, câmpul vizual era de o literă, nu silabisea şi nu lega silabele în cuvinte. La matematică făcea frecvent greşeli de numărare, de înţelegere a conceptului de număr, de cantitate, de mulţime, nu putea să verbalizeze etapele de lucru ale unui exerciţiu sau ale unei probleme simple cu o operaţie.

Din cauza dificultăţilor întâmpinate la aproape toate disciplinele, a avut greutăţi de acomodare, de relaţionare cu colegii, aceştia privind‑o cu un soi de neîncredere, de lipsă de interes şi respect.

Cum am acţionat?

Strategiile didactice s‑au centrat pe adaptarea metodelor de lucru la particularităţile individuale ale subiectului, folosindu‑se modele concret‑intuitive care să faciliteze înţelegerea conţinuturilor parcurse şi realizându‑se o antrenare şi o motivare a subiectului pentru activitatea de învăţare prin utilizarea fişelor de lucru cu exerciţii – joc şi a jocurilor didactice. Întregul colectiv a fost antrenat în oferirea de sprijin, îndrumarea elevei, includerea şi valorizarea ei în orice activitate de grup sau în pereche. Permanent i s‑au oferit materiale de lucru (jetoane, numărători, beţişoare) pentru activităţile de numărat sau pentru efectuarea de calcule simple, i s‑a propus să le „explice“ colegilor etape simple de lucru, să corecteze fişe ale acestora, să interpreteze diverse roluri de observare, de analiză a activităţii la centru.

Odată ce eleva a căpătat încredere în capacităţile sale, în ajutorul colegilor şi al învăţătoarelor, am reuşit să adaptăm secvenţial metode şi tehnici de lucru conform nevoilor acesteia.

Am planificat lecţiile astfel încât să includă o gamă variată de strategii de învăţare active orientate spre elev.

Am aplicat strategii de predare diferenţiată sau „predare individualizată“ care urmăresc ob­ţinerea performanţei maximum posibile, cum ar fi învăţarea pas cu pas şi evolutivă, învăţarea între colegi, lucrul în grup, echipe de învăţare etc.

Am elaborat planuri speciale pentru asigurarea succesului şcolar şi am folosit recompensele (laudele) pentru a recunoaşte chiar şi cei mai mici paşi făcuţi pe calea învăţării.

Am implicat eleva în stabilirea propriilor obiective de învăţare şi în monitorizarea succesului în atingerea acestor obiective.

Am elaborat strategii care să o ajute să‑şi dezvolte respectul de sine. Ea are nevoie să fie valorizată ca membră a clasei la fel ca oricare alt elev.

I‑am asigurat un rol în munca de grup, pe care să‑l poată îndeplini cu succes.

I‑am asigurat materiale de studiu diferenţiate (la un nivel lingvistic adecvat, bine prezentate şi aşezate în pagină, însoţite de imagini clare şi sugestive), unele teme pe care să le poată rezolva independent.

Am utilizat metode alternative de evaluare, cum ar fi probele orale sau demonstraţiile practice de competenţă.

I‑am acordat timp suplimentar pentru temele care necesită citit şi scris.

Am lăsat‑o să lucreze cu cartea deschisă la temele de scris.

Am lăudat‑o chiar şi pentru progresele mărunte pe care le‑a făcut în învăţare.

Am lăsat‑o să‑şi folosească punctele sale forte în loc să se concentreze asupra punctelor slabe.

Concluzii: Copiii cu dificultăţi de învăţare au nevoie de organizarea învăţării în funcţie de cerinţele lor educative. Intervenţia educaţională constă în dezvoltarea unui program de intervenţie individualizat. Intervenţia educa­ţională constă în dezvoltarea unui program de intervenţie individualizat care să includă: specificarea performanţelor academice prezente ale elevului; specificarea unui scop de scurtă durată, incluzând criterii de evaluare; specificarea metodelor educaţionale şi administrative care vor fi aplicate în vedera atingerii scopului.

Prof. Daniela BOBOCEA,
Școala Gimnazială Mihai Viteazul, Brăila