Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Didactica » Studiu privind curriculumul (X). Coordonatele inovării curriculare, dincolo de planul-cadru

Studiu privind curriculumul (X). Coordonatele inovării curriculare, dincolo de planul-cadru

Considerăm că propunerea unui plan-cadru – fără corelaţii/trimiteri cu/către alte componente ale construcţiei curriculare – implică o nedeterminare care poate lăsa loc la interpretări neconforme.

În acest sens, folosind ca bază perspectivele cuprinse în prima parte a studiului nostru, precum şi anumite elemente de strategii cuprinse în publicaţia „National core curriculum for preparatory education for general upper secondary education 2014“, a Agenţiei Naţionale pentru Educaţie din Finlanda (www.oph.fi/english), susţinem că propunerile de planuri-cadru evidenţiate anterior capătă consistenţa necesară în baza unor argumente sau direcţii de acţiune pe care le prezentăm în cele ce urmează.

Raportat la curriculum oficial (documente), componentele sale trebuie să conţină în mod explicit referiri la:

Obiectivele generale ale învăţământului secundar superior –  profilul absolventului;

– Un plan de orientare şi consiliere privind alegerea de către elevi a respectivului traseu educaţional (în termeni de drepturi, obligaţii şi oportunităţi la finalizarea traseului), conţinând chiar referiri privind modul de implementare al ciclului de iniţiere/adaptare (clasa a IX-a);

– Exemple de planuri individuale de învăţare care să pornească de la o identificare corectă a nivelului de intrare în ciclul de învăţământ şi, apoi, monitorizarea rezultatelor învăţării în timp real;

– Obiectivele învăţării şi conţinuturile de bază asociate disciplinelor de studiu;

– Cadru de orientare privind im­ple­­­mentarea zonelor de inovare a curric­u­lumului, având în vedere dezvoltarea colaborării şi atitudinilor participative la propria învăţare;

– Cadru de orientare a relaţiei şcoală-familie, ca fundament al unor rezultate îmbunătăţite ale învăţării;

– Structura procesului evaluativ intern şi extern asociat procesului educaţional, în cazul abordărilor formative ale procesului, urmărindu-se furnizarea corespunzătoare a feedback-ului necesar măsurilor ce trebuie luate pentru asigurarea unei învăţări care să conducă la reuşită educaţională;

– Cadru de orientare a elevului – pe parcursul învăţământului secundar superior – în vederea construirii unui portofoliu relevant pentru etapa care urmează acestui nivel de studiu.

La nivel de implementare, curriculumul aplicat trebuie să aibă în vedere:

Formarea atitudinilor şi valorilor de bază, precum şi acţiuni care să le susţină:

  • Respect pentru viaţă şi pentru drepturi umane;
  • Respect pentru adevăr, frumuseţe şi bunătate;
  • Justiţie şi incluziune socială, democraţie şi bună vieţuire;
  • Abilităţi pentru o viaţă sustenabilă;
  • Ghidarea elevilor pentru a-şi asuma principii de bună convieţuire, ţinând cont de variatatea culturală a mediului educaţional/comunitar, dar şi în perspectivă, ca urmare a mobilităţii pieţei educaţionale şi a muncii;
  • Dezvoltarea de competenţe interculturale;
  • Încurajarea interacţiunii şi implicării;
  • Toleranţă şi acceptare a diferenţelor (de orice natură, care nu aduc atingere libertăţilor individuale şi cetăţeneşti);
  • Managementul conflictului dintre valorile familiale/de grup şi cele din mediul în care se desfăşoară educaţia;

Definirea coerentă a învăţării şi competenţelor de învăţare, presupunând:

  • Caracter activ;
  • Orientare spre rezultate;
  • Construirea propriei învăţări în termeni de eficienţă, având la bază competenţe de selecţie, comparare, analiză, organizarea informaţiei, interpretare, evaluare şi aplicare în varii contexte;
  • Noi elemente de cunoaştere bazate pe experienţe anterioare de învăţare, care să permită integrarea noutăţilor într-un proces coerent de asimilare, integrare, transformare şi generare de opinii şi acţiuni;
  • Literaţie, prin dezvoltarea capacităţilor de a înţelege, interpreta, eva­lua, produce şi utiliza limbajul specific domeniilor de studiu, precum şi a acelora care permit expunerea de argumente, opinii, păreri, mesaje în raport cu situaţii de învăţare propuse sau în situaţii reale;

Formarea unei culturi operaţionale:

  • Cerinţă esenţială accederii în primul an de studiu asociat învăţământului secundar superior, elevul regăsindu-se într-un colectiv nou, în care caracteristicile culturale şi organizaţionale trebuie puse în acord şi prin asumarea acestora de către membrii colectivităţii – privită ca o comunitate de învăţare;

Definirea mediului de învăţare şi a metodelor de lucru:

  • Accent pe formarea la elevi a capacităţilor de abordare sistematizată a învăţării, în baza unor strategii care facilitează învăţarea de a învăţa;
  • Elevii trebuie să-şi formeze/dezvolte abilităţi de muncă independendentă, de muncă în echipă, de utilizare a tehnologiilor şi de căutare a informaţiei relevante în sensul eficientizării învăţării, de a se evalua sau a fi participativi într-un proces de evaluare colegială;
  • „Versatilitatea“ mediului şi metodelor reprezintă o caracteristică de actualitate pentru crearea motivaţiei, captarea şi menţinerea interesului pentru învăţare, abordări diferenţiate; combinarea activităţilor individuale, în perechi, în grupuri şi dezvoltarea de proiecte permit modelarea experienţelor de muncă viitoare, ceea ce augmentează învăţarea; starea de bine a elevului şi reuşita şcolară sunt favorizate de variabilitatea implicată de mediu – face-to-face, blended-learning, e-learning – în acest sens, noile tehnologii multiplicând şi diversificând mediile de învăţare, şcoala – ca spaţiu fizic – fiind un mediu de egală influenţă cu mediile virtuale;
  • Mediul şi metodele trebuie să pună accent pe dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi a calităţii mesajelor, deci în zona domeniilor-cheie de competenţă (transversale), ceea ce presupune lucru în echipă la nivelul cadrelor didactice; având în vedere că orice situaţie relaţională – personală/profesională – presupune comunicare, reuşita acesteia depinde de formarea de competenţe lingvistice, deţinerea proprietăţii termenilor din diverse domenii, cultură generală care să permită conexiuni, logică şi deprinderi de argumentare;
  • Schimbul de bune practici este facilitat de noile tehnologii; astfel, peer-to-peer learning devine un concept care depresurizează încărcarea pe profesor şi o distribuie în relaţia colegială, relaţie care devine vector al învăţării;
  • Predarea în echipe reprezintă un câştig în facilitarea învăţării interdisciplinare şi mai ales formării de competenţe-cheie; această abordare necesită o atenţie crescută în ceea ce priveşte acordarea obiectivelor ce trebuie atinse de la nivel individual/disciplinar, la nivel interdisciplinar şi presupune, de regulă, desfăşurarea de activităţi de tip proiect sau de tip studii de cercetare;
  • Organizarea de activităţi extracurriculare, care să întărească la elevi sentimentul de apartenenţă la comunitatea de învăţare, va conduce, de asemenea, la reuşita învăţării;
  • Indiferent de mediile şi metodele de învăţare, în rolurile profesorului trebuie inclus – şi creşte ca importanţă – acela de ghid al elevului aflat în procesul de învăţare, iar în rolurile elevului trebuie inclus acela de decident al propriului plan de învăţare;

Consilierea şi orientarea:

  • Ghidarea şi consilierea elevilor în vederea:

abordării învăţării în baza unor planuri de învăţare;

stabilirii unor obiective realiste;

luării celor mai bune decizii în raport cu propriile studii, cu propriul viitor sau privind situaţii particulare de viaţă;

propriei monitorizări şi (auto)evaluări a învăţării;

formării unei atitudini de respect faţă de educaţie şi muncă;

  • trebuie realizate în baza unei profesionalizări în acest domeniu şi intră atât în atribuţiile consilierilor şcolari – pentru aspecte generale educaţionale sau de consilierea de specialitate, cât şi în cele ale fiecărui cadru didactic – în raport cu disciplina pe care o predă;
  • Orientarea elevilor:

prin acces la informaţie relevantă care să fundamenteze propriile alegeri;

înspre identificarea corectă a implicaţiilor asociate fiecărei alegeri – imediate, dar mai ales în viitor – definitorii la finalizarea ciclului de şcolarizare pentru continuarea traseului educaţional sau integrării pe piaţa muncii;

crearea de reţele de informare pe orizontală (dependenţe intrasistemice de nivel) şi pe verticală (dependenţe intersistemice);

Fundamentarea planului individual de învăţare:

  • În baza achiziţiilor anterioare, nivelul de competenţă fiind evaluat la începutul fiecărui an de studiu;
  • Prin stabilirea unor obiective specifice de învăţare, raportate la diagnoza anuală şi monitorizate prin evaluările curente şi sumative aplicate pe parcursul anilor de studiu;
  • Prin stabilirea programelor şi metodelor de studiu, precum şi a măsurilor suportive pentru reuşita învăţării;
  • Prin corijarea acestuia înspre binele educaţional al elevului, în funcţie de recomandările consilierilor şi profesorilor, în baza nivelului de îndeplinire a obiectivelor de etapă propuse;

Oferirea unor pachete de servicii de asistenţă pentru elevi:

  • Cu scopul de:

A asigura un mediu de învăţare sigur şi sănătos;

A preveni eşecul şcolar;

  • Presupun:

Întărirea colaborării dintre şcoală-familie, la iniţiativa şcolii, prin facilitarea situaţiilor de dialog (întâlniri, comunicări etc.), cu scopul menţinerii interesului familiei privind reuşita învăţării propriilor copii; în acest sens, informarea periodică a reprezentanţilor legali ai elevilor – privind situaţiile şcolare ale propriilor copii, asupra alegerilor şi oportunităţilor pe care şcoala le oferă elevilor, dar şi asupra consecinţelor alegerilor sau acţiunilor propriilor copii în raport cu învăţarea – este esenţială în termeni de bună colaborare; existenţa unei strategii bine conturate la nivel de documente curriculare privind relaţia şcoală-familie favorizează dezvoltarea unor comunităţi de învăţare cu rezultate şcolare conforme; în cadrul acestor strategii pot fi implicate şi alte instituţii sau autorităţi (comunitate locală etc.);

Suport pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale sau care au nevoie de sprijin psihic, psihologic sau social în relaţie cu procesul de învăţare;

Acţiuni la nivel instituţional pentru asigurarea unui mediu sănătos şi sigur;

Existenţa unor strategii pentru situaţii speciale în care se pot afla elevii (probleme personale, medicale, alte situaţii critice), vizând inclusiv sprijin specializat pentru atingerea obiectivelor de învăţare.

Autorii mulţumesc celor care au primit materialul de faţă, spre consultare, şi au contribuit cu opinii care au permis o rafinare a construcţiei curriculare: prof. Sultana Chebici (Biologie), Colegiul Naţional Ion Creangă, Bucureşti, prof. Ovidiu Şontea (Matematică), Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu, Bucureşti, prof. Constantin Vrînceanu (Limba Română), Liceul de Artă, Buzău.

Referinţe bibliografice:

Jerrim J. – „Culture, not just curriculum“, determines east Asian school success, https://www.theguardian.com/world/2014/oct/09/east-asian-school-success-culture-curriculum-teaching

Desai V., „The U.S. must start learning from Asia“ http://edition.cnn.com/2010/OPINION/12/07/school.results.us.asia.desai/index.html

Lam K. – Curriculum Reform in Chinese Secondary Education, https://wenr.wes.org/2010/02/wenr-february-2010-feature

Kauppinen J. – Curriculum in Finland, 2016,

https://www.dge.mec.pt/sites/default/files/Noticias_Imagens/1_curriculum_in_finland.pdf

https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Finland:Teaching_and_Learning_in_General_Upper_Secondary_Education

https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Finland:Organisation_of_General_Upper_Secondary_Education#Organisation_of_the_School_Year

School Education in France,2012

http://media.eduscol.education.fr/file/dossiers/50/3/enseignement_scolaire_VA_135503.pdf, www.eduscol.education.fr/dossiers ,

National Institute for Educational Research – „An International Comparative Study of School Curriculums“, 1999

https://www.hurights.or.jp/archives/human_rights_education_in_asian_schools/section2/2000/03/an-international-comparative-study-of-school-curriculums.html

Finnish National Board of Education, „National core curriculum for preparatory education for general upper secondary education 2014“ http://www.oph.fi/download/158820_national_core_curriculum_for_preparatory_education_for_general_upper_second.pdf

 

Stelian Victor FEDORCA,
consilier Guver­nul României

Florian Ionel LIXANDRU,
inspector școlar general, ISMB

Ana Elisabeta Naghi,
Ministerul Educației Naționale

Liliana TODERIUC,
inspector școlar general adjunct, ISMB

Gabriel VRÎNCEANU,
director CCD București