Socialize

Facebook
Home » Noutati » „Subiectele se puteau… rezolva”

„Subiectele se puteau… rezolva”

Evaluarea nationalaRezultatele slabe de la evaluarea națională, repetate de ani buni, îngrijorătoare pentru finalitățile pe care procesul instructiv-educativ își propune să le realizeze, nu au avut un astfel de ecou în mediile de informare încât să declanșeze comentarii, dezbateri, analize cu specialiști, prin care să se evidențieze cauzele reale și măsurile de rezolvare a acestei situații. Au fost discuții sporadice, care mai degrabă au căutat să pună „batista pe țambal” decât să scoată în evidență adevărul. Este de salutat că, în sfârșit, de la nivel înalt a venit constatarea, ca o confirmare a părerilor multor dascăli, că „subiectele propuse se puteau… rezolva”, de parcă până în acest an s-ar fi propus elevilor conjecturi nedemonstrate de sute de ani.

Procentul de 30% al celor care au luat note peste 5 (cinci) nu este dezastruos prin mărimea sa, ci supărătoare este scăderea dramatică a nivelului mediu de pregătire. În urmă cu două decenii și jumătate, tot circa 30% dintre absolvenții de gimnaziu intrau în liceu, dar aceștia erau selectați printr-un examen de admitere serios, cu multă concurență, cu subiecte echilibrate din punct de vedere al dificultății, și nu rușinos de ușoare, ca astăzi. Atunci nu se intra în liceu dacă numai la o probă se lua notă sub 5 sau se pica chiar cu medii între 7 și 8, în funcție de liceu, și nici nu ploua cu note de 10, pe când în prezent, odată cu dispariția concurenței prin admiterea pe baza notelor din gimnaziu, care în majoritatea cazurilor nu reflectă cu adevărat competențele elevilor, se intră în multe licee cu medii mici. Oare, când într-un subiect pentru un absolvent de clasa a VIII-a există întrebări de tipul: „să se calculeze (20 + 21 + 22): (23 – 1)” sau „să se scrie sub formă de interval mulțimea I = [x { R } – 5 ≤ x ≤ 3]” sau „să se deseneze o prismă dreaptă cu baza un triunghi echilateral” sau „să se calculeze perimetrul unui pătrat” și alte asemenea, se urmărește testarea capacității de gândire a elevilor sau se dorește ca mai mulți elevi să obțină note mai mari? Mai grav este că rezultatele slabe se obțin cu astfel de subiecte. Este foarte bine că această situație din gimnaziu începe să fie cunoscută, pentru că numai așa pot fi înțelese dificultățile pe care le au dascălii din liceu care lucrează cu elevi care nu stăpânesc noțiunile de bază necesare pentru a înțelege noile cunoștințe din liceu. Când se lucrează cu astfel de elevi este foarte greu, dacă nu imposibil, mai ales dacă ei nu vor, să-i aduci la un nivel mulțumitor, astfel încât să reușească la BAC, singurul examen care a mai rămas, și astfel sunt de înțeles rezultatele slabe de la acest examen. Pentru elevii slab pregătiți este o corvoadă toată perioada liceului. Poate ei ar da un randament mai bun și ar fi mai utili societății dacă ar învăța o meserie în școli profesionale și ar avea un loc de muncă asigurat.

În situația actuală, ne lăudăm că avem un învățământ obligatoriu de 10 ani, cu perspectiva măririi la 12 ani, dar în realitate scoatem pe bandă rulantă absolvenți cu diplome și atestate de competență care vor îngroșa rândurile șome­rilor, pentru că locuri de muncă nu apar. Se vorbește de manuale electronice, de moderni­zarea mijloacelor și metodelor de predare, există inițiative de a face o „școală altfel”, copiii sunt aduși la școală de la 5 ani într-o „clasă pregă­titoare”, rupându-i din mediul familial, chiar dacă nu au simțit îndeajuns dragostea părintească și bucuria de a se juca, ocupându-le toată ziua cu fel de fel de activități cărora cu greu le fac față fizic și psihic, se afirmă că avem un învățământ depășit și prea tradițional, toate fiind justificate de „evoluția societății”, care ar impune schimbări fundamentale ale sistemului de învățământ. Între­barea este dacă evoluția ființei umane din punct de vedere biologic și spiritual ține pasul cu evoluția tehnico-științifică. Prin sistemul instructiv-educativ urmărim transformarea elevilor în roboți sau în oameni cu personalitate, spirit critic, gândire creativă și sentimente? În forfota acestei vieți agitate, dar sterpe sufletește, ar fi cazul să ne întoarcem la ceea ce este inscripționat pe frontispiciul templului din Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște astfel Universul și pe Zei”. Poate ar fi cazul să-i facem pe elevi să cugete la astfel de vorbe decât să-i îndopăm și îndoctrinăm cu multe lucruri inutile.

Cauza principală a dezinteresului elevilor pentru carte trebuie căutată în principiile pe care se fundamentează societatea capitalistă, în care modelele de reușită sunt cele „fără carte”, dar care au acu­mulat enorme bogății materiale. De ce nu mai învață elevii? Răspunsul este simplu. Pentru că: nu li se mai solicită cu insistență acest lucru, deoarece societatea nu se mai bazează pe oamenii cu carte; nu este ușor, mai ales la matematică, să înveți; notele de trecere se obțin ușor, prin referate, proiecte, portofolii luate de pe Net; s-au desființat examenele de admitere și nu mai există concurență pentru ocuparea unui loc în liceu; pot opta pentru unități particulare; au alte tentații (calculatorul, mobilul, televizorul etc.); practic s-au desființat corigența și repetenția; părinții nu-și mai supraveghează și nu-și mai verifică copiii, pentru că lucrează zi-lumină pentru a le asigura cele necesare traiului; vin din ciclul primar cu obișnuința calificativelor, care le dau o imagine grosieră asupra evaluării; vârsta îi determină să devină teribiliști și să privească lucrurile într-o tentă superficială; nu mai au mentori cu o personalitate puternică și o moralitate neștirbită; statul încearcă să se debaraseze de obligațiile față de sistemul de învățământ; zi de zi elevii aud că ei sunt în centrul atenției, având numai drepturi; regulamentele în privința disciplinei, a absențelor, a vestimentației nu se aplică; văd influența ingerinței părinților direct în fiecare unitate școlară sau indirect, prin mass-media, asupra dascălilor; află că funcțiile bine plătite sunt ocupate, în foarte multe cazuri, nu de cei care au carte, nu pe baza competențelor profesio­nale, ci prin relații familiale, dar mai ales prin cele politice.

Prin reîntoarcerea la capitalism s-a trecut de la un învățământ cu tentă ideologică la unul ce are la bază pragmatismul economic. De la „omul nou al socialismului, fără viață spirituală”, s-a ajuns la „omul consumator al capitalismului”, care nu mai este interesat de latura culturală și morală a vieții. De la materialismul ideologic s-a ajuns la cel economic, în care banul subjugă destinul oamenilor. De două decenii se fac și se desfac reforme peste reforme, dar nu se spune deschis că învățământul, mult lăudat, din alte țări nu-i solicită pe elevi cu noțiuni atât de dificile și atât de multe. Trebuie să se ia o decizie dacă învățământul nostru este depășit și este necesară reformarea lui din temelii sau dacă este bun și atunci trebuie susținut prin legi și financiar. În orice situație, lozinca „învățământul prioritate națională” trebuie să devină o realitate, altfel transformarea poporului într-o populație va continua. În acest sens, trebuie acordată o atenție deosebită elevilor din gimnaziu, deoarece sunt la o vârstă cu un echilibru firav, fiind sensibili la influențele ce se manifestă asupra lor.

Prof. Florea COSTACHE,

Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, București