Socialize

Facebook
Home » Noutati » Testele PISA şi elevii care cer căldură

Testele PISA şi elevii care cer căldură

 Testele PisaÎn urmă cu câteva zile au ajuns în presă rezultatele la testele PISA din martie 2012, la care au participat 5.250 de elevi de 15 ani din gimnaziu şi liceu, câte 35 de elevi din 178 de şcoli din 40 de județe plus municipiul Bucureşti. România a ocupat locul 45 din 65 de țări, deci s-a clasat în jumătatea inferioară, circa 40% dintre elevi obținând rezultate slabe atât la limba română, cât şi la matematică.

Situația este îngrijorătoare, dar nu surprin­zătoare. Ar fi poate cazul să ne „bucurăm” că nu stăm mai rău, având în vedere ce se întâmplă de 24 de ani. Stăm în alt domeniu mai bine? Nu. Financiar suntem datori vânduți. Economia şi resursele sunt în mâna altora. Pe mare parte din glia strămoşească, încet-încet, nu mai suntem stă­pâni. Referitor la nivelul de trai, în „marea familie a UE”, unde „unii sunt mai egali decât alții”, suntem pe penultimul loc. Au dispărut milioane de locuri de muncă, deşi ni s-a promis că noua societate capitalistă va aduce belşug, dar avem în schimb o „libertate restricționată” de a circula sau de a emigra. Aşa de mult trâmbițata liberalizare a pieței muncii se lasă aşteptată, iar cei mai mulți care au părăsit țara muncesc în beneficiul altora, uneori în condiții de sclavie. Unii analişti afirmă, nu fără temei, că suntem într-un neocolonialism mai asupritor pentru cetățeni decât socialismul de care am fost scăpați cu sau fără voia noastră. În astfel de condiții, cum s-ar putea crede că sănăta­tea, cultura, învățământul ar putea fi excepții? Aceste rezultate slabe ar putea fi consecința pe de o parte a faptului că s-au schimbat reperele morale şi cele legate de competență şi muncă cu altele materiale, respectiv cu unele care au la bază relațiile politice de clan sau cele familiale, cu mult mai răspândite decât în socialism. Dacă luăm în considerare noianul de „reforme” preluate şi implementate în învățământ, din dorința bolnăvi­cioasă de a-l „moderniza”, de a-l scoate din „tradiți­o­­nalism”, această cădere a nivelului de pregătire este firească. Şi a fost într-atât de „reformat”, încât şcoala a devenit un mediu în care se extinde vio­lența, absenteismul, dezinteresul pentru carte, lipsa de respect al elevilor unii față de alții şi față de dascăli. Vin la şcoală îmbrăcați ca la discotecă, mai mult pentru distracție decât pentru învățătură, elevii nefiind motivați când văd că, în „societatea banilor”, ştiința de carte este desconsi­derată şi provoacă „dureri de cap”. La modă sunt afacerile, toți vrând să fie patroni, puțini mai sunt dispuşi să „fie talpa țării”. Când văd că semi­anal­fabeți, care nu folosesc corect limba română şi nu ştiu ordinea operațiilor, ajung, prin pol­i­tică sau prin relații de rudenie, nu prin competență şi moralitate, în funcții baban plătite şi acumulează milioane, cum poți explica unui elev că este bine pentru viitorul său să învețe? Când acasă stau ore întregi pe facebook, un surogat numit în mod mincinos „rețea de socializare”, prin care de fapt se izolează de viața reală într-o lume virtuală, când îi simți că şi în timpul orelor de curs se gândesc cum să vorbească pe mobil şi ce mai este nou pe NET, cum să-i convingi pe elevi să acorde mai mult timp pregătirii individuale după orele de la şcoală? Cum să te creadă un elev că numai învățând poți reuşi în viață, când 25% dintre tineri nu au loc de muncă, iar alții, prin speculații financiare, câştigă milioane, pe care dintr-un salariu nu-i poți câştiga în toată viața? Nu trebuie să neglijăm programul zilnic, nu neapărat programele şcolare, foarte încărcat al elevilor. Când să mai învețe serios un elev care are zilnic 6 ore şi mai face 2 ore pe drum? Acelor elevi care pentru a ajunge la şcoală parcurg mai mulți kilometri, care nu au bani de navetă şi rechizite, care mor în toaletele din curtea şcolii, care stau în clase cu mucegai unde plouă şi ninge, care ies în stradă pentru a avea… căldură, cât de dragă trebuie să le fie şcoala ca să învețe? Apoi, un alt motiv pentru care elevii nu sunt atraşi mai ales de matematică este caracterul ei abstract, care este şi mai mult accentuat atunci când exercițiile şi problemele nu sunt legate de viața reală. Răsfoind o „Aritmetică pentru clasa a IV-a pri­mară”, Edi­tura Casei Şcoalelor şi a Culturii Poporului, din 1942, am consta­tat că toate pro­blemele şi exercițiile cuprind referiri la activitatea practică, legate de industrie, agricultură, comerț, finanțe, turism, astfel că elevii, pe lângă noțiunile matematice, fac cunoştință şi cu ceea ce întâlnesc în viața de zi cu zi. Din punct de vedere al conținutului, un elev din urmă cu 70 de ani cunoştea: cum se măsoară un unghi cu raportorul, noțiunea de arie, cum se calculează ariile pătra­tului, dreptunghiului, paralelogramului, trape­zului, cercului, circum­ferința cercului, regula de trei simplă, calculul dobânzilor, împărțirea propor­țională a unui întreg, numită „regula de asociere (tovărăşie)”, cunoştințe care acum se învață în gimnaziu. Acei elevi, având un program şcolar adecvat vârstei, aveau posibilitatea să stu­dieze după program mai mult, iar legătura acestora cu viața înconjurătoare îi determina să fie mai atraşi de matematică şi să învețe temeinic. Nu cumva îi încărcăm pe elevi cu multe noțiuni inutile şi îi aducem la şcoală, în ciuda propagandei care se face, la o vârstă fragedă? Unde mai sunt „cei şapte ani de acasă”? Unde este educația din familie? Nu cumva prin această propagandă cu „educația timpurie în afara familiei” sunt sacrificați copiii? De ce în urmă cu mai mult de 70 de ani majoritatea mamelor nu erau încadrate în câmpul muncii? Erau bărbații mai misogini decât astăzi? Nu cumva pentru că rolul principal al mamelor era creşterea şi educația copiilor fără să se simtă jignite că ar sta „la cratiță”? Stricarea acestei „rânduieli” se vede mai ales în lipsa moralității din societatea în care trăim. Deci nu atât dificultatea noțiunilor care trebuie predate creează probleme elevilor, cât neadaptarea lor cu vârsta elevilor, programul zilnic foarte încărcat, desconsi­derarea şcolii şi a dascălilor şi îndepărtarea exercițiilor şi problemelor din manuale de viața reală. Cu o astfel de evoluție trebuie să ne aşteptăm ca la următorul studiu să mai coborâm câteva locuri în clasament.

Prof. Florea COSTACHE,
Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, Bucureşti