Socialize

Facebook
Home » Reforma » Proces » Tinerii NEET

Tinerii NEET

La sfârşitul anului şcolar, apar adesea teme de interes privind evoluţia celor care trec dintr-o formă de educaţie în alta, sau în piaţa muncii. Absolvenţii şcolilor gimnaziale merg spre licee sau şcoli profesionale, absolvenţii de liceu aspiră spre o facultate sau alta, cei care termină studiile de licenţă se orientează spre masterat, mulţi dintre tineri se încadrează pe piaţa muncii. Mulţi, dar nu toţi. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în ţara noastră, aproximativ 17% din tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani nu sunt angajaţi şi nu participă la niciun program de educare sau formare. Ei reprezintă o categorie socială identificată la nivel european prin expresia NEET (Not în Education, Employment or Training), şi este la nivel UE de 13%. Pe o scală de la cele mai mari valori la cele mai mici, procente mari apar în Italia – 22,2% şi Bulgaria – 21,6%, iar procente mici sunt în Luxemburg – 5%, Olanda – 5,1% (Eurostat, Statistici privind educaţia şi formarea profesională la nivel regional, http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained).

În legislaţia de la noi (Legea nr. 72 din 2002, actualizată 2017, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă), un tânăr NEET este considerat persoana cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani, care nu are loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională (http://legislatiamuncii.manager.ro/a/24229/legea-somajului-2017-legea-nr-76_2002.html).

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a realizat o cercetare, finalizată în anul 2015, cu titlul Aspecte privind incluziunea socială a tinerilor aflaţi în afara sistemelor de educaţie, formare şi ocupare profesională (NEET), (http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2016/12/Raport-cercetare-NEET_final_2016.pdf). Din această cercetare, aflăm că şomajul în rândul tinerilor a continuat să fie mai mare decât cel al adulţilor, că femeile sunt mai frecvent prezente în categoria NEET decât bărbaţii, rata NEET este mai mare pentru cei care au niveluri de educaţie mai ridicate, în general perioada de tranziţie de la educaţie la ocuparea unui loc de muncă este mai lungă decât în trecut (p. 6).

O categorie predispusă la integrarea în NEET este aceea a tinerilor vulnerabili pentru că au diferite dizabilităţi sau boli grave, a celor proveniţi din instituţiile de ocrotire şi protecţie socială.

În cercetarea respectivă se mai menţionează impactul pe care o astfel de situaţie o are asupra individului prin „pierderea încrederii şi a stimei de sine, frustrarea, izolarea, apatia şi demotivarea“, care îl pot cuprinde din lipsa de activitate (p. 7).

Preocuparea pentru integrarea acestor tineri în piaţa muncii este susţinută prin fonduri europene. De pildă, prin Programul Operaţional Capitalul Uman 2014-2020, Axa prioritară 2 – Îmbunătăţirea situaţiei tinerilor din categoria NEETs, finanţat prin Fondul Social European. Acesta a facilitat Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în parteneriat cu Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, să deruleze proiectul Înregistrarea Tinerilor în Evidenţele Serviciului Public de Ocupare, ceea ce le va permite să beneficieze de pachete personalizate de măsuri active menite să le crească şansele de ocupare.

Deşi preocuparea pentru identificarea tinerilor care nu se regăsesc în viaţa activă a crescut în ultimul timp, totuşi existenţa acestora într-un număr atât de mare nemulţumeşte pe toată lumea. Care este rostul educaţiei în şcoală dacă nu acela de a forma cetăţeni autonomi, capabili să se integreze pe piaţa muncii şi să trăiască o viaţă de calitate, atât pe plan profesional, cât şi personal.

În ultimii ani, şi la nivelul unităţilor de învăţământ au început să fie colectate date privind traiectoria socială pe care o urmează absolvenţii. Obţinerea unor astfel de informaţii este de multe ori într-o situaţie paradoxală: pot fi aflate uşor datele celor care sunt înscrişi în forme superioare de educaţie sau a celor care au un loc de muncă stabil, dar este dificil de aflat informaţii tocmai despre cei care se confruntă cu diferite probleme. Persoanele care întâmpină dificultăţi de integrare socială nu se întorc la şcoală de unde pot primi un sprijin de un tip sau altul. Putem presupune că, dimpotrivă, au atitudini de distanţare faţă de şcoală, de care, în unele cazuri, abia au aşteptat să scape. Asta dacă nu cumva au abandonat deja cursurile înainte de a le finaliza.

De multe ori, în cancelarie apar discuţii în legătură cu un tânăr sau altul, care a avut succes în ceea ce şi-a propus să facă, sau despre un tânăr care a eşuat. Nimic nu întristează mai rău un profesor, la fel ca şi pe un părinte, decât să constate că un tânăr nu-şi găseşte drumul bun în viaţă.

Recent, am aflat cazul unui tânăr american în vârstă de 30 de ani care a fost dat afară din casă de părinţii săi exasperaţi că acesta nu voia să muncească. Ei au obţinut o hotărâre judecătorească, prin care tânărul a fost obligat să părăsească imediat casa părintească (http://stiri.tvr.ro/un-american-in-varsta-de-30-de-ani-a-fost-dat-afara-de-parin–i–pentru-ca-nu-vrea-sa-munceasca_831632.html#view).

Cum îşi duc viaţa tinerii NEET? Probabil îşi acoperă trebuinţele de trai curente prin faptul că sunt întreţinuţi de către familiile lor. Oare cât de gravă poate să devină situaţia dacă până şi părinţii se satură să le mai acorde sprijin?

Problematica determinată de dificultăţile pe care le întâmpină tinerii în procesul de integrare socială este de o complexitate aparte în societatea contemporană. În calitate de dascăli, dar totodată şi de părinţi, rămânem cu indignare pe gânduri.

Prof. dr. Cristina ȘTEFAN,
Colegiul Naţional Spiru Haret, Bucureşti